Îngeri albi
Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimiși din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Acești îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic și mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de acești îngeri gingași fără aripioare.
poezie de Vladimir Potlog (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- citate de Vladimir Potlog despre îngeri
- poezii despre alb
- citate de Vladimir Potlog despre alb
- poezii despre suflet
- citate de Vladimir Potlog despre suflet
- poezii despre religie
- citate de Vladimir Potlog despre religie
- poezii despre ninsoare
- citate de Vladimir Potlog despre ninsoare
- poezii despre bucurie
- citate de Vladimir Potlog despre bucurie
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Vladimir Potlog despre Dumnezeu
Citate similare
Îngeri cerești
Afară ninge așa frumos
Și totul parcă e ca-n rai,
Tu înspre mine vii
Cu chipul tău gingaș și bălai.
Fulgii cad peste ochii tăi,
Peste gura ta cea dulce,
Hai vino lângă mine,
Și de lângă mine nu te duce.
Tu lângă mine vii
Și cu dulce vorbe îmi șoptești:
Să ne iubim, iubite,
Sub acești îngeri cerești.
poezie de Vladimir Potlog (15 noiembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre rai, poezii despre păr blond, poezii despre ochi, poezii despre gură, poezii despre frumusețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Chipul tău iubito
Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se așterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.
Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topește în palma ta.
El este rugul care încălzește
O inimă rece și grea.
Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Și dulce ca strugurii din vii.
O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sfinți, poezii despre struguri, poezii despre stele, poezii despre sfințenie, poezii despre pictură, poezii despre muzee sau poezii despre mamă
Universul creat de zăpadă
Afară a început să ningă,
Pământul negru este îmbrăcat
De Regina Iarna
Ca un mândru împărat.
Ce frumos ea arată,
Parcă e un chip de fată.
Fulgii sunt niște îngeri din rai
Care vin să vadă chipul ei bălai.
Vântul bate fără încetare,
Spulberând totul în cale.
Gerul pe unde trece îngheață
Parcă tot e fără viață.
Afară ninge tot mai tare,
Se întinde covorul alb și moale
Peste câmpii, dealuri și ogoare.
Aceasta este iarna cea geroasă și mare.
poezie de Vladimir Potlog (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre început, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt sau poezii despre viață
Ninge peste țara mea de vis
Ninge peste țara mea de vis,
Ninge peste Moldova.
Cu fulgi mari ca floarea albă de cais,
Ninge peste Telenești, Chișinău, Leova.
Ninge peste păduri de brazi
Peste munții Carpați.
Ninge cu fulgi jucăuși
Peste București, Iași, Cluj.
Ninge peste marea cea mare,
Peste vechile hotare
Unde Ștefan și Mihai dușmanul l-au învins.
Ninge peste țara mea de vis.
Ninge și tot ninge Și așa de bine îmi pare,
Că visez cu ochii deschiși,
Din nou, la România mare.
poezie de Vladimir Potlog (23 noiembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre țări, poezii despre păduri, poezii despre patrie, poezii despre munți, poezii despre graniță sau poezii despre flori
Afară ninge ca în vis
Afară ninge ca într-un vis efemer cu fulgi albi și moi,
Care cad din cer peste mine, peste noi.
Tu cânți la pian și în sobă să aude focul cum trosnește.
Eu privesc la geam și lumea îmi pare toată o poveste.
Noaptea să lasă ca un tăciune peste mine, peste noi.
Viața îmi pare un vis, o minune în care trăim noi doi.
Dar soarele răsare de după nori cu raza lui fierbinte
Și topește fulgii cei albi și moi, care pe noi au vrut să ne alinte.
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pian, poezii despre nori, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre foc
Din palma mea
cocorii au zburat
spre cer
și s-au întors
îngeri de catifea.
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îngeri
din palma mea
cocorii au zburat
spre cer
și s-au întors
îngeri de catifea
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge în miez de primavară
Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.
Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoși.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuși se joacă doi copii voioși.
Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton și moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.
Dar iată, fulgii se topesc
Și se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreț
Și arde din nou ca o văpaie.
poezie de Vladimir Potlog (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre trenuri, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre mere
Lacrimi de îngeri
Lacrimi de îngeri cad din cer,
Pline de taină și mister,
Plâng și zeii din Olimp
De câte rele se fac pe pământ.
Munții se cutremură de plâns,
Pământul de întuneric este cuprins!
Oamenii trăiesc ca într-un groaznic vis
Și vor să fugă în paradis.
poezie de Vladimir Potlog (18 noiembrie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre întuneric sau poezii despre Olimp
Un frate și o soră
Un frate și o soră
fugeau din calea morții.
Peste câmpii și ape
în căutarea sorții.
Lacrimi curgeau șiroaie
Din ochii lor plăpânzi.
Dar ei să țineau de mână
Ca doi îngeri blânzi.
Soarta a fost crudă
Cu acești doi porumbei.
Au rămas singuri pe lume,
singuri-singurei.
Dar ei cu fruntea sus
Au înfruntat tot ce le-a ieșit în cale.
Zile grele au avut
Fără un pic de apă și mâncare.
Dar timpul a trecut
Peste lume și peste ei.
Acum au un nume și sunt înconjurați
De copii și nepoței.
Dar nu vor uita niciodată
câtă vreme va mai trece,
Că un băiat și o fată au rămas singuri,
În lume aceasta rea și rece.
poezie de Vladimir Potlog (23 iunie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre apă, poezii despre zile, poezii despre trecut, poezii despre porumbei, poezii despre mâncare sau poezii despre moarte
Lumina sub semnul îngerilor
Zâmbetul a evadat din cetatea întunericului
Și s-a așezat în palma mea ca un fluture de lumină.
Viața ce mi-a dăruit-o a fost întâia lecție din istoria lumii
Trebuia să învăț să trăiesc
Și să zbor odată cu îngerii, să clădesc.
Timpul să se oprească în capitole,
Ce-mi inundă sufletul cu iubire de semeni
Privind cerul am adormit și îngerii au coborât
Pe irisul închis de cortina gândului
Clipele sunt brodate cu îngeri și poezia se revarsă
Peste malurile tăcerii, într-un tangou al iubirii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zbor, poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere sau lecții de engleză
Uită-te, iubito
Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.
Căci trupul tău rece, parcă de gheață,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viață.
Inima mea în două se frânge,
Și ca un nebun îmi mușc
Buzele până la sânge...
Și mă-ntreb de ce oare mai ninge.
poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge sau poezii despre nebunie
Dansăm în doi
Dansăm în doi un vals frumos.
Tu ești îmbrăcat în alb și eu în negru.
Suntem doi îngeri care au coborât
Pe un tărâm învăluit în neguri.
Tu te uiți în ochii mei fermecători.
Eu la chipul tău care radiază de bucurie.
Suntem ca două stele surori
Care luminează dinatr-o altă galaxie.
Ne învârtim într-un ritm amețitor
Când mai încet, când mai tare.
Parcă suntem doi pescăruși
Care călătoresc pe un val de mare.
Dansăm în doi iubitul meu
Sunt atât de fericită.
Că sunt a ta și ești al meu
Și lumea îmi pare o ispită.
poezie de Vladimir Potlog (11 aprilie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals, poezii despre ritm sau poezii despre negru
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer...
Noaptea închide-mă-n inima ta,
Ziua ia-mă în zboru-i înalt,
Vopsește-mi dorința de-asalt
În iubirea sclipirii de stea.
Buzele noastre să cânte în zbor
Săruturilor năvalnice-n dor.
Prin inima ta, prin inima mea
Zvâcnesc întrebări și răspunsuri
Cu pante moi dar cu urcușuri
În încercări de flori de catifea.
Totul e farmec și totu-i mister,
Iubirea-i adusă de îngeri, din cer!
sonet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre sărut sau poezii despre inimă
Numele tău
Încântare de peste an
Numele tău e primăvară
Încântare de peste veacuri
Numele tău e sinonim cu viața
Ai primit botez din străbuni
Dar când ai venit prima dată
Nimenea nu mai știe
Nu are de unde și nici încotro
Nici nu existau oameni acolo
Doar îngeri pot să ne spună
Tu ai săvârșit botezul vieții
Tu ai venit ca o prefață divină
Când nu era nimeni de față
Și apoi când a venit Adam
Tu erai în plină splendoare
Undeva în edenul timpuriu
La paritate cu maica noastră Eva
Pentru taica Adam a doua mireasă
Încântare de peste milenii
Ai acoperit instant pământul
Cu un covor de verde ascendent
Sub nuanțe albastre de azur
Încântare de peste alte ere
Secvență sacră din edenul sfânt
Încântare cu efect de bun augur
Tu ai tradus raiul pe pământ
În limbaj facil ad litteram
Purtată pe brațe de vânt
Pentru taica Adam și urmași
Peisaj strălucitor cu îngeri
Încântare pentru totdeauna.
poezie de David Boia (1 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre botez
Îngeri
Îngeri de piatră
Îngeri de vatră...
Îngeri sub piele
Îngeri de stele.....
Biruințe, înfrângeri
Sunt doar constrăngeri
A sorților îngeri...
Îngeri...
Îngeri pierduți în mare
Îngeri orbiți de soare
Îngeri uitați în cuvânt
Îngeri alungați de pamânt.
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, citate de Vasile Zamolxeanu despre stele, poezii despre cuvinte, citate de Vasile Zamolxeanu despre cuvinte, poezii despre Soare sau citate de Vasile Zamolxeanu despre Soare
Stârcii albi
Crede, Doamne, cel ce vede
Stârcii albi în salcă verde,
Că sunt îngeri travestiți
De prin ceruri coborâți.
Chiar de-am fost cândva ateu
Asta cred, Doamne, și eu!
Prea sunt albi imaculați
Stârcii îngeri deportați...
Jos în bălți predici să ținâ
Doar în nopți cu lună plină.
Cel ce-i vede și nu crede
În van tinerețea pierde!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre lună plină, poezii despre ateism sau poezii despre Lună
Ninge primăvara
Ninge când n-ar trebui să ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută șoptind șoapte de dor
Și cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Și peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de șoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morți ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise și peste curcubeul realității noastre...
Ninge ca și când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate că ar trebui să aștept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezghețe...
Pentru că a nins și peste muza mea, pe șevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, aș sări în sus, de fericire,
Că dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aștept?!
O altă primăvară fără să ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniștea mea,
Pe drumuri de căutări...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge, de Sfântul Andrei
Ninge, de Sfântul Andrei!
Încercănați, ochii mei
Primesc fulgii albi de zăpadă,
Ca pe-o ofrandă de zei!
Ninge și fulgii îmi lasă,
Peste privirea-mi lucioasă,
O pânză albă, subțire
Și moale, nespus de frumoasă...
Ninge cu fulgi mici și deși,
Din nouri de toamnă, aleși,
Să-mi fie covor alb pe drumul
Ce, cu speranță, îl țeși!
Ninge de Sfântul Andrei!
Te fac părtaș, dacă vrei,
La zborul luminii ce-atinge
Un anotimp ce-l închei!
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
Creatorul
Peste tot mă văd doar pe mine
Nu există om care să nu-mi semene
Și nici măcar un animal
Care să nu geamă cu glasul meu
Pe unde calc pământul se despică
Iar morții poartă chipul meu
Cerul și pământul, după mine au fost făcute
Soarele, luna și întreg universul
Mă urmărește cu mii de fețe ale mele...
Nu știu de unde și până unde
Această stranie și nebunească asemănare
Că doar sunt un simplu Dumnezeu
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre existență, poezii despre animale sau poezii despre Pământ