Eu,o farama de infinit
E asfințit.
Soarele se retrage sângerând,
cedând câmpul de bătălie al pământului
în favoarea întunericului.
Doar la zenit, lupta fantastică mai continuă încă
și norii se zbat maiestuos, își învolbură culorile și
își rănesc puritatea
cu pete de violet, roșu, albastru și negru.
Ziua agonizează sub genunchiul crud al nopții,
se scurge lumina ca sângele dintr-o corp decapitat.
Dar crepusculul șterge toate urmele cu tușe de întuneric...
Învingători și învinși, luna și soarele
păstrează un moment de reculegere
în cinstea orelor care au murit;
și apoi roata vieții se învârte iar.
A mai trecut un pic din eternitatea lumii...
Înfipte în noapte ca niște făclii, stelele dau de știre
că dincolo de cer se întinde Universul.
Fiecare apus e splendidă, copleșitoare,
tăcută demonstrație de forțe.
Deși conștient de micimea mea,
azi nu dau bir cu fugiții
din fața infinitului, nu mă sperii,
nu implor, nu cerșesc nemurirea.
Căci azi am priceput că sunt parte din întregul acesta,
martor și trup al eternului,
fărâmă a necuprinsului;
fără mine, deși toate rămân neschimbate,
nimic nu ar mai fi la fel.
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre infinit
- poezii despre știri
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Citate similare
Dorință irealizabilă
Ca ploaia anii ni se scurg,
Și omului dau știre
Că viața intră în amurg,
Se-ndreaptă spre pieire.
E drept. Soarele apune,
Dar a doua zi răsare.
Iar încălzește o lume
Din care omul dispare.
Precum soarele apune
Și în zori răsare iară,
Noi am vrea ca astă lume
Din moarte să reapară.
Însă viața-i guvernată.
Legile sunt neschimbate.
Natura e structurată,
Pune ordine în toate.
De multă vreme omu-a vrut
Să schimbe lumii mersul.
S-a străduit, dar n-a putut
Să schimbe Universul.
poezie de Dumitru Delcă (5 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre schimbare, poezii despre ploaie, poezii despre natură, poezii despre moarte, poezii despre legi sau poezii despre dorințe
Asfințit
Înserarea își dezlănțuie întunericul;
ziua se peschimbă în ceață,
înălțându-se la ceruri,
sfâșiată pe alocuri
de soarele îngropat într-un dezastru neclintit
care își trăiește iluzia cea din urmă
în norii căptușiți de întuneric -
asfințit...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Oglinda Literară, iul 2016
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Ștefan Radu Mușat despre întuneric, citate de Ștefan Radu Mușat despre viață, poezii despre seară, poezii despre nori, citate de Ștefan Radu Mușat despre nori, poezii despre Soare sau citate de Ștefan Radu Mușat despre Soare
Rămân doar până termin această ultimă țigară
Rămân doar până termin această ultimă țigară,
Un scurt moment acum când am ajuns la capătul a toate,
Când pe podele scrumul în tăcere cade,
Iar în jarul focului luminând albastru-n seară
Se insinuează-o muzică de jazz, tristuță și bizară,
Rezonând cu-un dans frânt de umbre pe pereți; se poate
Ăst timp să îi permit memoriei să răscolească șoapte
Sau să recheme chipul tău, de gândurile-mi îndrăgit foarte.
Și-apoi, adieu te du cu bine s-a terminat un vis.
A ta-i fața pe care pot s-o uit în ora care vine,-adâncă,
La fel culoarea pielei, trăsăturile, întregul paradis;
Cuvintele n-o să le uit în veci, iar zâmbetul... nu încă;
Dar în ziua ta de astăzi, acest moment e soarele precis
La asfințit, deși la orizont se vede sus, pe stâncă.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre stânci, poezii despre sfârșit, poezii despre rai sau poezii despre prezent
***
După toți cei care i-am lăsat departe,
După câmpul neted poleit cu-argint,
Ca o porumbiță singură, deoparte,
Inima tânjește, nu mai pot s-o mint.
Ciugulind subțire, prinde amintirea,
Cea dintâi zăpadă, pașii noi din ea
Săniile bălții au oprit plutirea
Cârdului de rațe ce călătorea.
Din mălinul tânăr, lunecând sub geamuri,
Umbra își întinde brațele ei moi.
Aburind amurgul poposit pe ramuri,
Își fumează pipa apa din zăvoi.
Învechita zare, ce din cer se-ncheie,
O salută ziua cu fum roz și crud.
Mirosul de iarbă-al pielei de femeie
Limpede pe buze astăzi mi-l aud.
Pace vouă șesuri, crânguri despuiate,
Tămâiați cu miere fruntea mea un pic!
Eu primesc cu zâmbet ale voastre toate,
Dar din toate, vouă, nu vă cer nimic.
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre zăpadă, poezii despre tinerețe, poezii despre săniuș, poezii despre roz, poezii despre rațe sau poezii despre porumbei
Asemenea ție dau bice ploilor și te implor
azi sunt cuminte dau bice ploilor ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa
ești trup din trupul nordului nefericit
iar seceta ți-o stinge de un timp
doar vinul și apoi cârciumăreasa
dau bice ploilor ce dintr-un bici ar vrea să muște
poate din carnea ploilor mustind de dor
iar eu sunt biciul care zvântă toată răceala rea din tine
și sângele ce curge din nou din iad înspre obor
dau totuși bice (ploilor ) ca un jocheu
de secetă mi s-a albit sub braț cămașa
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sânge, poezii despre religie, poezii despre nefericire, poezii despre muște sau poezii despre iad
Ce este Soarele?
Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri și picturi ce reflectă respectul și adorația oamenilor pentru acest astru și nu e greu să înțelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineață, aducând lumina, căldura, speranța și siguranța, salvând omul de frig, de pericol și prădătorii de la adăpostul nopții. Civilizațiile au înțeles că în absența Soarelui grânele nu ar crește, viața pe planetă nu ar supraviețui. Aceste realități fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.
Însăși dictatorii au subliniat adorația Soarelui, atribuindu-și Soarele în persoană ei fiind soarele și dumnezeul națiunii din care făceau și ei parte ca simpli muritori.
Civilizațiile timpurii nu doar au urmărit soarele și stelele, dar le-au și personificat prin mituri elaborate privind mișcările și legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viață, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.
DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre lumină
- citate despre creștinism
- citate despre Soare
- citate despre Iisus Hristos
- citate despre țări
- citate despre timp
- citate despre superlative
- citate despre stele
Asfințitul
Întunericul se întinde din asfințit,
Și îmi strecoară umbra pân' la piciorul tău,
Culorile sale se -neacă în mine, nefericit,
Știu că-i ultima noastră clipă și îmi pare rău,
Cu-adevărat eu te-am iubit...
Amintirile vor fi mereu prea triste,
Și mi-aș dori să le uit pe toate,
Cumva și asfințitul nu și-ar dori să existe,
Martor acestor lacrimi ce ți le-ntind în spate,
Inim-ar vrea să mai insiste...
Ai fost mereu atât, atât de bună,
Și chiar de-acum îți pare prea târziu,
Nu părăsi lumina, nu fi precum o lună,
Nu fugi-n întuneric să nu pot să te știu,
Nu fi motivul nopții ce vine de nebună...
Oprește asfințitul, eu nu vreau să dispari,
Cerul serii pare că vrea să mă înece,
Cumva îți văd privirea, așa de tristă-mi pari,
Îngheț acest moment, nu las soarele să plece,
Noi doi chiar ne iubim, ai dragoste lăstari.
Camera în care am stat împreună,
Fotografiile în care ne plimbam pe plajă,
Ce ne-am promis dispare, ne spunem noapte bună,
Voi fi atât de singur, cu dor de a ta vrajă,
Am să ascult lacrimi din cer cum cad, cum sună...
Dacă îmi sunt doar sentimente ce-am să le uit cândva,
Tu spune-mi să te-aud, aici sunt, te ascult,
Dacă nu vrei de azi să mai fii doar a mea,
Te rog spune-mi acum, nu mă răni mai mult.
În întuneric inima...
Ușor, ușor soarele apune în distanță,
Mă simt secătuit, îmi plouă adânc în suflet,
Nu te întorci din drum, chiar nu mai am speranță,
Pierdut în întuneric încet, încet, încet,
Pe tot ce am iubit nu mai am singuranță...
Oprește asfințitul, eu nu vreau să dispari,
Cerul serii pare că vrea să mă înece,
Cumva îți văd privirea, așa de tristă-mi pari,
Îngheț acest moment, nu las soarele să plece,
Noi doi chiar ne iubim, ai dragoste lăstari.
Este în regulă de-oi plânge
Atunci când nu vrei fi aici,?
De lacrimi să nu-ți peste, nici chiar de-or fi de sânge,
Să curgă și să-nghețe tot ce-am trăit, tot ce n-ai reușit să zici,
N-aș fi crezut că asfințitul de azi mă va înfrânge...
Mi-aș fi dorit să faci cumva soarele să nu apună.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre înfrângere, poezii despre tristețe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pâinea Vieții-Eu sunt
Ioan 6: 31-40
Din cer nu Moise pâinea v-a dat
Ci Tatăl Meu vă dă adevărata Pâine
Ca voi să aveți un duh curat
Și ființa voastră în slujba Lui ca să rămâie
Pâinea Lui Dumnezeu este cea care se coboară
Din cer și lumii viață-i dăruiește
Făcându-i calea mai ușoară
Căci Dumnezeu pe oameni îi iubește
Și atunci evreii Domnului i-au cerut
Dă-ne Doamne această Pâine-ntodeauna
Căci vrem ca Tatăl să ne fie scut
Cât soarele va fi pe cer și luna
Eu sunt Pâinea Vieții Domnul le-a vorbit
Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Și cine crede în Mine veșnic părăsit
El nu poate ca să fie căci viața-i este dată
Dar iată voi nu credeți deși azi m-ați văzut
Și cu urechile voastre Cuvântu-ați ascultat
Pe cine Tatăl azi mi-l dă eu îi voi fi scut
Și cel ce vine la Mine afară nu va fi dat
Căci Eu m-am pogorât pentru voi din cer
Nu ca să fac doar voia Mea
Ci voia Celui ce m-a trimis pentru cei ce pier
Prin credința în Mine ei să primească mântuirea
Și voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic
Ci să-i înviez pe toți în ziua da apoi
Veniți de aceea azi la Mine Eu vă zic
Ca să trăiți o viață nouă să fiți cu toții oameni noi
Căci voia Tatălui Meu din cer este ca oricine
Pe Fiul aici îl vede și din inimă se-ncrede
În a Lui Ființă chiar să primească-n veșnicie
Ca un dar viața-n sine care pururi nu se pierde
O veniți dar la izvoare apă vie voi să beți
Să mâncați din Pâinea Vieții Tatăl Sfânt ca să vă fie
Și sprijin și adăpost pururi fii să-i rămâneți
El Însuși ca să vă dea pentru veci din Pâinea Vie
18-01-2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre vorbire, poezii despre urechi, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sufletul
Când cerul se lasă
Și blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Și zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul și viața
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele și Luna
Și se îmbrățișează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuți
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului și a sufletului
Cu eternitatea și Tronul Divin
Și ating drumul-Lumină
Al prințului suflet
Albastru, auriu și violet!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre nuntă, poezii despre zbor, poezii despre stele sau poezii despre muzică
Reflexii
O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.
Simțim cum astrul zilei iese din văzul vieții,
Cum umbra, veste nopții, ne mângâie pereții.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc și-s lungi
Când bezna și lumina se interpun în dungi.
În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare știm a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri și colorată-ntr-una.
Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi și soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeași n-ar fi iară...
Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită și neștiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e și-n tăcere, tăcere-i și-n cuvânt.
Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Și-ncerc să pot simți fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.
Înaintând în noapte și noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniți să-l încercăm.
Dar totu-i trecător și știu, și știi, și știe
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simbolistică
Cad pe ape
Soarele jos a picat,
Soarele, soarele,
Ca rochia ta din pat,
Soarele, soarele.
Cade o frunză din înalt,
Frunzele, frunzele,
Ca palma mea din părul tău cald,
Frunzele, frunzele.
Lunecă din cer o stea,
Stelele, stelele,
Ca lacrima pe fața ta,
Stelele, stelele.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre înălțime, poezii despre rochii, poezii despre păr, citate de Grigore Vieru despre păr, poezii despre apă, citate de Grigore Vieru despre apă sau citate de Grigore Vieru despre Soare
Uitați-vă la curcubeul din nor, chiar în inima ploii. E un semn că soarele, deși nu-l puteți vedea, încă mai strălucește - că deasupra norului încă e lumina soarelui și căldură și un cer albastru, fără nori.
citat celebru din Charles Kingsley
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nori, citate despre ploaie, citate despre inimă, citate despre curcubeu sau citate despre albastru
Simplitate pierdută
Soarele meu se ridică jovial
peste câmpiile pline de iarbă și flori,
spre bucuria cerului care lăcrimează o rouă densă;
toată viața însetată din mine înflorește,
iar eu dansez fericirea supremă în iarba cu rouă.
Copilul acesta am fost eu,
am alergat desculț pe câmpii,
am atins cu palmele mele stafii îngerești,
iar ele mă bântuie ademenitor, în vis,
când noaptea vine.
Îmi șoptesc în urechi ritualul simplității:
în orice noapte senină, sub luna plină,
copile, stai întins pe spate în grădină
și-admiră meteorii! vor trece...
sunt vise vii ce se sting în surdină, neobservate.
Simplitatea de-atunci
nu o voi mai regăsi vreodată;
voi merge pe cărări spre apus,
voi căuta cu ochii avizi în largul obscur,
în ultima clipă, un răsărit, sperând nemurirea.
Și-n fiecare zi din câte mai sunt,
lumina cade la fel pe pământ,
doar mai mult întuneric în privirea-mi se lasă,
mai orb sunt, mai surd și mai searbăd
și devin mai lipsit de copilul din mine.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre îngeri
Contrabandă cu vise
după noi vor sosi alții
vor continua
de la firul roșu
desprins din rochia mea
de duminici
din scâncetul nou-născutei
la întâlnirea cu tine
își vor întinde corturi
din întunericul împrejurimilor vor aprinde
cel mai înalt dintre focuri
vor scoate capete rozalii îngeri
Dumnezeului îi vor da de știre
își vor apropia mâinile
punte peste trecere vor face
din străfundurile cosmosului
ca dintr-un străfund de sine
vor plămădi fața nouă a iubirii
de la falsa ezitare a păsării de a-și îndrăgosti pe veci zborul
vor învăța bir cu fugiții să nu dea vreodată
neputincioși
manechini în uniforme
vor ridica din umeri
la următoarea tură
ei înșiși se vor îmbarca
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre superlative
Dragostea și ura, iubirea mea
Dragostea și ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt fațete ale medaliei iubirii,
iar lumina și întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.
Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.
Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legați prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
și suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...
Deși încerc
să-ți descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât aș încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...
Laptopul mi se blochează,
dar programul vieții noastre continuă
în acel spațiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... și iubirea suntem una...
Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...
Tu dragoste să zâmbești iubirii,
iar sufletul să-ți fie ușor și liniștit.
Rostul vieții
este să te bucuri că trăiești acum și aici.
... Mâine... cine știe?...
poezie de Alexandru Ioan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre bucurie sau poezii despre viitor
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea, Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mâna cu îngerii.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcând o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stâncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Răspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ați poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lângă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cântă un cânt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creând găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decât pedala mașinii mele
Ce face să zboare mașina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținându-ne de mână cu Soarele
Declarând pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poluare sau poezii despre naștere
Ce jale, ce of și ce dor...
Azi am mai murit puțin.
Doar eu, nu și ideile mele,
Și sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, și de soare de amiază,
ce-au asfințit mai înainte să răsară.
Și-am plâns înainte să mor,
Ce jale, ce of și ce dor!
Dar nu după mine am plâns,
Am plâns după a iubirii rază
Și cea a soarelui de după amiază,
Ce mai dor, ce mai of, ce mai jale,
Iubirea să moară, mai nainte să răsară,
Să respire, să crească,
Să înmugurească.
Iar soarele, soarele a asfințit,
Mai înainte ca noi să ne fi iubit,
Deși, ne-a văzut, ne-a văzut, ne-a zărit...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre muguri, poezii despre miezul zilei, poezii despre idei sau poezii despre dor
Pedale și nori
Pedalele mașinii mă urcă-n cer...
Trece un nor și apare Soarele,
După el fiica mea Liana...
Trece un alt nor și apare Gelu.
Trec alți nori și apar stelele și părinții
Și uite așa dau mîna cu îngeri.
Așa accelarez pedala
Și mașina se ridică-n slăvi
Făcînd o plimbare cu Soarele
Și cu stelele mai plimbărețe
În paradis pe o stîncă cristalină
Și pe o săgeată de lumină violet.
În mașină norii doresc să se așeze.
Eu îi refuz și le spun că sunt poluați.
Raspunsul norilor este trist:
"Voi cu mașinile ne-ți poluat!
Și merg printre stele și nori,
Ziua și noaptea la fel
Ca să stau lîngă Tronul Divin
Unde ne așteaptă Lumina veghetoare
Și glasul eternității
Al nașterii și al nenașterii
Precum glasul inimii
Ce cîntă un cînt de leagăn
Pentru pruncul născut și nenăscut.
Pedala mașinii mă urcă și coboară
Creînd găuri albastru violet
În spațiul cerului și al eternității
Compus din aripi de îngeri
Și drumuri pe care nu calcă nimeni
Decit pedala mașinii mele
Ce face să zboare masina-n senin
Printre stele plutind către zorii dimineții
Ținîndu-ne de mîna cu Soarele
Declarînd pedala Luminii!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare
Crepusculul
Când ziua se îmbină cu noaptea
și-n ochii mei se pierde crepusculul,
stai pe prispa casei.
Culorile capătă viață pe fața ta albă
și se metamorfozează
în iubire divină.
Toate clipele se concentrază la un loc,
să mă uimească.
Ca o vinovăție iertată în ochii celorlați,
se stabilesc punți peste inimi
pe care n-o să le mai uit,
își neglijează durerea lor pentru a mea
și-mi plimbă prin suflet
cuvinte mângâietoare.
Aici mă voi regăsi
și mă zidesc în stâlpii tăi de rezistență
până-ți voi duce iubirea desăvârșind-o
în crepusculul mușcat de soarele dimineții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre iertare
Solidar și solitar
înserarea asta răcoroasă
are ceva tandru în ea
un fel de emoție umedă a ochiului înlăcrimat
privind un apus oranj sub un cer prea albastru,
ca-n copilăria mea.
am văzut la asfințit cum soarele își rememora traseul și sincopele avute:
- un gând negru noros de la oamenii
cufundați în criza lor de timp și fără să mai vadă răsăritul
gonind cu 50 mile pe oră să ajungă urgent la joburi;
- o îndepărtare de comtemplare, o apropiere de acumulare,
- și-o întunecare friguroasă a inimiilor
când căldura zilei a cuprins orașul...
însoțeam soarele în toate fazele și răsucirile zilei
solidar și solitar îi povesteam și eu traseele vieții
cântând, visând și derulând în minte locuri și clipe
și ca să nu se simtă singur, când răsare în cealaltă jumătate a lumii,
și ca să nu mă simt singur, când adorm în jumătatea mea de lume,
las geamul deschis ca visurile mele să se strecoare afară și să-i însoțească mersul
iar razele lui, imperceptibile, să-mi invadeze feeriile
poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre solidaritate, poezii despre singurătate, poezii despre serviciu sau poezii despre ore