***
După toți cei care i-am lăsat departe,
După câmpul neted poleit cu-argint,
Ca o porumbiță singură, deoparte,
Inima tânjește, nu mai pot s-o mint.
Ciugulind subțire, prinde amintirea,
Cea dintâi zăpadă, pașii noi din ea
Săniile bălții au oprit plutirea
Cârdului de rațe ce călătorea.
Din mălinul tânăr, lunecând sub geamuri,
Umbra își întinde brațele ei moi.
Aburind amurgul poposit pe ramuri,
Își fumează pipa apa din zăvoi.
Învechita zare, ce din cer se-ncheie,
O salută ziua cu fum roz și crud.
Mirosul de iarbă-al pielei de femeie
Limpede pe buze astăzi mi-l aud.
Pace vouă șesuri, crânguri despuiate,
Tămâiați cu miere fruntea mea un pic!
Eu primesc cu zâmbet ale voastre toate,
Dar din toate, vouă, nu vă cer nimic.
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fumat
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tinerețe
- poezii despre săniuș
- poezii despre roz
- poezii despre rațe
- poezii despre prezent
- poezii despre porumbei
Citate similare
Eu,o farama de infinit
E asfințit.
Soarele se retrage sângerând,
cedând câmpul de bătălie al pământului
în favoarea întunericului.
Doar la zenit, lupta fantastică mai continuă încă
și norii se zbat maiestuos, își învolbură culorile și
își rănesc puritatea
cu pete de violet, roșu, albastru și negru.
Ziua agonizează sub genunchiul crud al nopții,
se scurge lumina ca sângele dintr-o corp decapitat.
Dar crepusculul șterge toate urmele cu tușe de întuneric...
Învingători și învinși, luna și soarele
păstrează un moment de reculegere
în cinstea orelor care au murit;
și apoi roata vieții se învârte iar.
A mai trecut un pic din eternitatea lumii...
Înfipte în noapte ca niște făclii, stelele dau de știre
că dincolo de cer se întinde Universul.
Fiecare apus e splendidă, copleșitoare,
tăcută demonstrație de forțe.
Deși conștient de micimea mea,
azi nu dau bir cu fugiții
din fața infinitului, nu mă sperii,
nu implor, nu cerșesc nemurirea.
Căci azi am priceput că sunt parte din întregul acesta,
martor și trup al eternului,
fărâmă a necuprinsului;
fără mine, deși toate rămân neschimbate,
nimic nu ar mai fi la fel.
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre infinit
- poezii despre știri
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
Cântecul cățelei
Spre ziuă, sub căpița de secară,
Pe auriul snopilor plecați,
Cățeaua, in vifornița de-afară,
Fătase șapte cățeluși roșcați.
Până-n amurg, veghind incovoiată,
I-a răsfățat, lingându-i ne-ntrerupt.
Și se topea ninsoarea spulberată
Pe fierbințeala pântecelui supt.
Iar seara, când găinile s-așează
Stăpânul casei a ieșit posac
Și unde mama pâlpâia de groază,
El pe toți șapte i-a băgat în sac.
În urma lui, fugind după desagă,
Cățeaua da-n nămeții de pe drum...
Răpindu-i puii, apa din viroagă
Scâncea curgând sub botul ei, acum.
Apoi când se-nturna șovăitoare
Și singură înspre culcușul ei,
Deasupra casei i-apăru pe zare,
În locul lunii, unul din căței.
Străină, zgribulită și-n neștire,
Privea la chipu-i nalt și depărtat,
Iar luna plină, lunecând subțire,
După colini a dispărut treptat.
Și cum atunci când cineva-n ogradă,
Drept pâine-i zvârle-o piatră dinadins,
Ca stele mari de aur în zăpadă,
Cățeaua ochii triști și i-a prelins.
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre câini, poezii despre viscol, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre răsfăț sau poezii despre păr roșcat
Ele au venit
Astăzi mama și surorile mele
au venit să mă vadă.
Am fost singură mult timp,
cu poeziile mele, cu mândria mea... aproape nimic.
Sora mea cea mai mare a crescut,
Este blondă. Un vis elementar
trece prin ochii ei; i-am spus surorii mai mici:
"Viața este dulce. Orice lucru rău într-o zi ia sfârșit."
Mama a surâs așa cum pot surâde doar cei care
înțeleg sufletele.
Cinăm împreună în cea mai călduroasă
camera din casă.
Cer de primăvară... pentru a-l vedea,
toate ferestrele sunt deschise.
În vreme ce ne plimbăm în tăcere
din pricina tuturor celor de demult și uitate,
sora mea cea mică intervine:
" Iată, trec rândunele pe lângă noi."
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre superlative, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit sau poezii despre rândunele
Amurg în Skania
Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,
din umbra lui acuma mă cobor
și ies în șes și în amurg și-n vânt,
același vânt pe care-l simt și norii,
apele limpezi și aripa morii
ce-n zarea cerului se învârtește.
Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,
din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. Privește:
Acesta e un singur cer?
O limpede, albastră nesfârșire
pe care-aleargă nouri străvezii,
și-ngrămădiri de alb din când în când,
și-n zare tonu-acela cenușiu, subțire,
pe fondul roz al serii ondulând,
și peste toate calma strălucire
a soarelui care apune.
Stranie alcătuire
în sine zbuciumată și sprijinită-n sine,
cu aripi uriașe și chipuri și cortine,
și munți în fața celor dintâi stele,
și-o poartă-n depărtări adânci,
pe unde doar păsările dacă pot pătrunde...
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre vânt, poezii despre păsări, poezii despre parcuri sau poezii despre nori
Iglu
fulg după fulg, din cer se cerne,
făina albă-argintie, cuprinde pământul
în plapuma iernii,... ninge! ninge!...
cade din cer perdea de stele,
strat după strat, bărbații aruncă lopețile pline
făcând pârtii și deschizând drumuri de acces,
munți de zăpadă cu bază largă
și coif cu fruntea descrețită,
adună copiii pe el grămadă,
cu mâinile lor sapă un tunel formând iglu,
chiote de bucurie și curiozitate se aud în
casa de zăpadă a Domnului.
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pârtie, poezii despre ninsoare, poezii despre mâini, poezii despre munți, poezii despre iarnă, poezii despre copilărie sau poezii despre bărbați
Trilul zorilor
Se-aștern pe câmpul verii frânturi de curcubeie,
Înprospătând aroma secundelor din zori
Cu roșul unei clipe păstrată-ntr-o scânteie
Ce poartă-n nemurire doar una din culori.
Potire însetate par să-și încheie chinul
Când se ridică mândre-n ținuta lor de foc
Deasupra celor care și-au împlinit destinul
Și trec pe-o nouă treaptă-n al veșniciei joc.
Văzduhul e albastru de parcă norii, toți,
Au îmbrăcat culoarea de cer din curcubeu
Și își ascund privirea asemeni unor hoți
Ce își doresc iertarea ascunsă-n câmpul meu.
Nu pot s-o deslușească și nu îi pot vedea
Nici albul din petale, nici chipul ei fragil,
În liniștea pe care ar vrea a o păstra
Și-atunci când zorii-ncearcă s-o mângâie c-un tril.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre vară, poezii despre secunde, poezii despre roșu, poezii despre jocuri, poezii despre iertare sau poezii despre foc
Gândul întâiului mai
În gând, am sărutul dintâi
Și-n brațe te strâng ca atunci
Când vreau o privire s-arunci
Spre cel ce a vrut să-i rămâi.
Probabil pe buze mai ai
Uimirea din primul sărut
Ori zâmbetul ce mi-a părut
Chemarea-n tărâmuri de Rai.
Să-ți gust din uimire un strop,
Mi-ar fi ca intrarea-ntr-un vis
Cu noi sub ninsori de cais
Și-n jur inorogi în galop.
Să-ți fur și din zâmbet un pic,
Mi-ar fi pentru suflet balsam
Și miez în credința că am
Preaplinul din vastul nimic.
Te-alinți și în brațe-mi rămâi
Ca-n timpul aceluiași mai
Din care și astăzi mai ai
Un gând cu sărutul dintâi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre gânduri, poezii despre unicorni, poezii despre religie sau poezii despre rai
Nu-mi datorați nimic
Mă odihnesc alături de cei mai buni!
Sper că înțelegeți și-mi iertați mândria.
Am căzut luptând pentr-o cauză dreaptă.
Alături de cei mai buni făcându-mi datoria!
Am dat totul făr-a avea rețineri.
Și-acum dorm în pace pe-acest grui,
Împăcat și fără remușcări.
Și nu cer scuze nimănui!
Vouă v-am dăruit toate zilele-mi de mâine!
Mi-am dat viața pentru libertate senin, râzând.
Timpul va vindeca și micșora toate durerile.
Faceți-mi locșor într-un gând din când în când.
Asta-i tot ce cer. Nu-mi datorați nimic.
Să fac un târg cu voi n-a fost nevoie!
Deși libertatea nu-i ieftină deloc.
Prețul l-am plătit de bunăvoie!
Așa că primiți cu toată inima-acest dar.
Și nu lăsați pe nimeni să vi-l smulgă, să-l înșface!
Las libertatea și pacea-n curtea voastră!
E cel mai mare dar pe care vi-l pot face!
*Acest poem este gravat pe spatele pietrei funerare a unui tânăr soldat canadian mort în Afganistan.
poezie de Richard John Scarr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre viitor, poezii despre somn, poezii despre poezie sau poezii despre plată
De dor
O iarnă de doruri aduc după mine
Te-aștept, hai iubite, cuprinde-mă iar,
Și soarea-nceput în noi să răsară
Să-i spunem tristeții că e la final.
O iarnă de doruri aduc după mine
Și simt iar mirosul din aerul crud
Și vântul trimit strigând după tine
Hai vino și spune-mi ce vreau să aud.
Sfârșise-va iarna cu tine de mână,
Și visele toate dezleg după ghem,
Dar las numai unul din fragedă vârstă
Să ducă ecoul atunci când te chem.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre vârstă, poezii despre iubire, poezii despre aer sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Odă
vă mulțumesc prieteni pentru toate
și vouă, neprieteni tot vă mulțumesc
c-ați mers și voi cu crucea mea în spate
și eu cu crucea voastră tot am mers
pe mulți i-am ajutat să se ridice
indiferent că din jenunchi sau din mormînt
și răsplătit c-o amplă cicatrice
cu amintire mă mângâi din când în când
că am ajuns la starea de etate
să înțeleg un adevăr paradoxal
că Dumnezeu din mine și din toate
a rânduit doar existențial...
a amplasat pe drumul vieții mele
numai răspunsuri fără întrebări
să nu mă sperii că-ntrebările sunt grele
și n-au în ele nici un adevăr
vă mulțumesc prieteni pentru toate
și vouă, neprieteni tot vă mulțumesc
c-ați mers și voi cu crucea mea în spate
și eu cu crucea voastră am tot mers...
poezie de Iurie Osoianu (30 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre răsplată, poezii despre prietenie, poezii despre paradox, poezii despre mulțumire, poezii despre cruce sau poezii despre amintiri
Lupii
lupii sunt alte viziuni
ale minții mele
adânc străpunsă
de foamea iernii
nimic la voia-ntămplării
nimic mai pur ca această
zăpadă murdară din ochii lor
nimic
simt teamă și febră de sânge
în chiar pașii mei umili pe această planetă
când inima mea îndrăgostită de cer
se dă ofrandă colților albi
ce nu pot sfârteca nimic înghețat
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viziune, poezii despre sânge, poezii despre planete, poezii despre ochi, poezii despre lupi sau poezii despre inimă
Mestecenii
Blânde ierni, născute dintr-un soare albastru, ați rodit pe ramuri reci muguri de flori
Diamante albe căzute din astrul ce-și ascunde ochiul sub marea de nori;
Primăveri dorite vor fi mai frumoase, flori se vor deschide din muguri dorminzi,
Din privirea caldă ce-n sine-și descoase lung albul fir al iernii din vis!...
Privește și nu te-ntreba nimic din ce ochiul nu poate vede, nu te mira că toate-s așa,
Inima ta știe și crede, ea singură te poate-nvăța
Că norii sunt lacrimile strânse în taina luminii, străpunse de toate durerile lumii întregi,
Iar ție, acum, în ochii tăi mari și albaștri, își lasă doar purpura trandafirilor coroanelor regi;
Cei puternici, cu adevărat, au stat drepți, doar în genunchi, și cu inima doar în taina aleasă
Din cuvântul, ce i-a strâns pe toți în mănunchi, dându-le, în trupuri, strălucirea neștearsă;
Privește dar și lasă-ți ochii deschiși larg spre cer, și crede tot visul iernii sfârșite,
Pe brațele lor te vor purta iar în aer, ascultându-le inimile în cor, infinite.
poezie de Alexandru Răduț (29 noiembrie 2020)
Adăugat de D. Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre alb sau poezii despre trandafiri
Doliu
Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca niște nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îți va ședea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Și ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.
Orbit-a viața și, cu ea,
Și cântecul și luna,
Și unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.
Tu pentru veci nu vei mai fi,
Și-ai fost, cumva, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vreasc de rost
Într-aste drumuri fără drum,
În care toate doar au fost,
Și nu mai sunt acum.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre muzică, poezii despre gură, poezii despre fum sau poezii despre flori
Pas
1. Din pas în pas, din rimă-n rimă,
Cobor spre tine și te pierd,
Îți las din suflet și... te iert
"De" mine-n brațe, fără stimă...
2. Din mâna ta mâinile mele,
Din ochii tăi privirea mea
Uitată peste fruntea ta,
Își lasă dorul să se spele...
3. Și dinadins obrazul tău
Își prinde pielea-n mângâiere;
Visăm fixați într-o părere
Și-n zâmbet te găsesc al meu...
4. Îți joc din păr fire rebele
Și te alint copil din stare
Te caut în îmbrățișare
Furat din zborurile mele...
5. Dar, pas cu pas, plec mai departe,
Căci tu refuzi, al meu, să urci
Te iert că-n tine... mă alungi
Și te aștept... în "altă" carte...
poezie de Gabriela Chișcari (2 octombrie 2011)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr
Dumnezeu mă vede
Pe un braț de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Și le-adun într-un răsad
Să-ncolțească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau și mă ascultă.
Plâng cu palmele spre cer
Aș veni ca să-Ți mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.
Pe un braț de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Și mă duc să ostenesc
Și pășesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre plâns, poezii despre pace sau poezii despre frică
Pielea mea
Dedicație tuturor prietenilor mei
Iar mi-au stins acești perdanți lumina
din inimile celor adunați la masa mea,
nu am cu ce să vă ospătez prieteni.
Văd că totuși, nici voi
nu v-ați îmbrăcat pe măsura unui ospăț,
Unde vă este haina cea de nuntă?
Așa vă cinstiți voi gazda?...
Luați și îmbrăcați-vă cu pielea mea
ca să-mi simțiți murirea
cum jinduiește hrana nemuririi
din coasta noului Adam.
Vă este bine în pielea mea?
Vă e cald?
Vă este cariera asigurată?
Dacă tot vă place să mă depersonalizați,
luați o dată cu ea și toate angoasele mele
și toate nopțile de insomnie
și toate dezamăgirile, ca să le purtați la mână metanier.
Iar în loc de recunoștința voastră tergiversată
să-mi oferiți liniștea singurătății.
Așa ne vom preface în continuare
că nu am eu nici un merit în toate realizările voastre,
că vouă singuri vi se datorează întreg succesul,
numai vouă și atât!
Mai permiteți un ultim toast:
- Să bem în cinstea nerecunoștinței voastre,
să bem în onoarea neprieteniei noastre
până la fund prieteni, dragii mei ostași nu vă mai opriți!
17 martie 2020
pamflet de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre succes, poezii despre singurătate, poezii despre recunoștință, poezii despre onoare sau poezii despre nuntă
Pași pe nisip
Am avut un vis în noaptea de Crăciun.
Mergeam pe o plajă, iar Dumnezeu
pășea alături de mine,
pașii ni se imprimau pe nisip,
lăsând o urmă dublă:
una era a mea, cealaltă a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
că fiecare din pașii noștri
reprezentau o zi din viața mea.
M-am oprit ca să privesc în urmă.
Și am revăzut toți pașii
care se pierdeau în depărtare.
Dar am observat că, în unele locuri,
în loc de două urme,
nu mai era decât una singură...
Am revăzut filmul vieții mele.
Ce surpriză!
Locurile în care nu se vedea
decât o singură urmă
corespundeau zilelor celor mai întunecate
ale existenței mele:
zile de neliniște și de rea-voință,
zile de egoism sau de proastă dispoziție,
zile de încercări și de îndoială,
zile de nesuportat...
Zile în care eu fusesem de nesuportat.
Și atunci, întorcându-mă spre Domnul,
am îndrăznit să-I reproșez:
- Totuși, ne-ai promis că vei fi cu noi
în toate zilele!
De ce nu Ți-ai ținut promisiunea?
De ce m-ai lăsat singur
în cele mai grele momente din viață,
în zilele când aveam cea mai mare nevoie
de Tine?
Iar Domnul mi-a răspuns:
- Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut
decât o singură urmă de pași pe nisip
sunt zilele în care te-am purtat pe brațe...
poezie de Ademar Baross
Adăugat de Adriana Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre promisiuni sau poezii despre surprize
Din valurile vremii...
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai -
Și fața străvezie ca fața albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.
Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre îngeri sau poezii despre păr blond
Viata mea, o singuratate care isi asteapta sfarsitul
Simt mirosul freziilor,
Chiar daca afara e toamna
si nu sunt flori de sezon,
Nici macar culoarea roz
nu se incadreaza-n decor.
Simt o caldura in suflet,
cu toate ca afara e frig.
Ciudata neconcordanta
intre starea de spirit
si anotimp... Hmmm...
Crengile pomilor se apleaca
usor spre pamant,
sufletul meu se ridica in viteza
spre cer.
E doar un amanunt care-mi scapa,
legat de iubire.
Unde-i iubirea?
In frunzele care mangaie pamantul
sau in sufletul meu
care se inalta spre cer?
Aud zgomotul tramvaiului,
acel tramvai in care
ma voi urca,
Aud corul de ingeri...
sfarsitul se-apropie.
Si nu ma uit la cer,
parca nu indraznesc,
Privesc inca la frunzele-n vant,
La parcarea din fata blocului din care,
plina fiind de plopi,
rasuna ecoul iubirii...
inca un gand a murit,
Ma-nalt tot mai mult
spre o divina cantare,
ecoul nu vreau sa-l mai aud...
Imaginea ta e stearsa,
dar te pastrez arzand,
Nu te pot invita-n tramvai,
Te-astept la ultima statie,
Sa ne intrebam cine suntem
Si sa nu mai fugim de noi.
poezie de Daniela Pană (noiembrie 2010)
Adăugat de Daniela Pană
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre tramvaie, poezii despre viteză, poezii despre toamnă, poezii despre imagine sau poezii despre frunze
Ploaia sfârșitului de întuneric
toamna asta are ceva din mirosul
lemnului din care Noe și-a construit arca.
te miros și te-ntreb dacă suntem singurii rămași
în mijlocul apelor,
frunze văduvite de copacii care le-au părăsit
înainte de a cunoaște că muntele Ararat
e doar o iluzie născută din iluzia despre noi
toamna asta are ceva din mirosul
flăcărilor pe care Ilie le-a înălțat
până la altarul dorințelor noastre.
privesc caldarâmul scăldat în lumină,
întrebându-mă:
dacă năzuințele nu ar cunoaște împlinirea,
inimile fum de tămâie, înăltate la cer,
ar fi doar o iluzie născută din iluzia despre noi?
toamna asta are ceva din mirosul
spicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul lui Boaz.
mi-aleargă gândul desculț printre lanuri,
frământând pâinea în palma pământului.
mă cheamă inima ta.
să fie aceasta doar iluzia născută din iluzia despre noi?
toamna asta are ceva din mirosul
veșmântului nopților înstelate.
mă-nfășor în pânza cerului
să-mi împart inima cu tine...
te întreb, dacă în calea ta ar răsări o stea,
ai confrunta-o cu iluzia născută din iluzia despre noi?
poezie de Jasmin Petrescu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Jasmin Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre ploaie sau poezii despre naștere