Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rămân doar până termin această ultimă țigară

Rămân doar până termin această ultimă țigară,
Un scurt moment acum când am ajuns la capătul a toate,
Când pe podele scrumul în tăcere cade,
Iar în jarul focului luminând albastru-n seară
Se insinuează-o muzică de jazz, tristuță și bizară,
Rezonând cu-un dans frânt de umbre pe pereți; se poate
Ăst timp să îi permit memoriei să răscolească șoapte
Sau să recheme chipul tău, de gândurile-mi îndrăgit foarte.
Și-apoi, adieu – te du cu bine – s-a terminat un vis.
A ta-i fața pe care pot s-o uit în ora care vine,-adâncă,
La fel culoarea pielei, trăsăturile, întregul paradis;
Cuvintele n-o să le uit în veci, iar zâmbetul... nu încă;
Dar în ziua ta de astăzi, acest moment e soarele precis
La asfințit, deși la orizont se vede sus, pe stâncă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Wislawa Szymborska

Nimic de două ori

Nimic nu se poate-întâmpla de două ori.
Astfel că adevărul trist, adevărul prim,
este că noi am ajuns provizoriu aici, simpli trecători,
și plecăm fără nici-o șansă de-a folosi ce știm.

Dacă n-ar fi nici un prost și deștepți ar fi puzderii,
iar tu ai fi singurul idiot din lumea toată,
n-o să ai șansa de-a repeta clasa-n timpul verii:
cursurile se țin numai o dată.

Ziua de ieri nu are cópii, replici,
nu te va extazia două nopți la rând același dans de fluturi,
în exact același fel, de-acolo până-aici,
cu precis, precis aceleași melodice săruturi.

Poate-într-o zi, molcom, o limbă-anume
îți va pronunța numele din întâmplare:
Voi simți-îndată un parfum de floare-n
casă și-o culoare se va insinua în lume.

În altă zi, deși tu ești aici, cu mine,
n-o săpot abține să nu privesc la ceas:
O floare? O floare? Văd eu bine?
Este o floare sau o piatră de pripas?

De ce trăim noi oare ziua care trece
Cu-atâta teamă și cu păreri de rău atâtea, zeci?
Este-n natura ei să nu rămână, ci plece,
mâine-i altă țară, în care astăzi pierdut este pe veci.

Cu-un zâmbet și-un sărut trebuie căutăm, clemenți,
acordul care sub steaua noastră ne-încapă,
deși nu suntem la fel (adesea, concurenți) –
așa cum pot fi doar două picături de apă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "View with a Grain of Sand: Selected Poems Paperback" de Wislawa Szymborska este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Liniște bizară

Ce liniște e astă seară-n casă!
O liniște cum n-a mai fost de mult,
Și-mi place vocea ei și o ascult,
Mă-nvăluie, m-atrage, e frumoasă.

Nu mi-am dorit așa o seară tristă,
Dar dacă e aici pot s-o admir
În mersul ei ușor, ca un zefir,
Și c-o aromă care nu există.

Valsează, e desculță, e ușoară,
Aud, cumva, o muzică de dans,
Dispare și apare-ntr-un balans
Iar muzica devine mai bizară.

vede și, în fumul de țigară,
Se-apropie șoptindu-mi câte-un vers
Din epopeea timpului pervers
Ce caută acum s-o dea afară.

Sunt versuri sacre, sunt nescrise rime
Încerc să le notez rapid, febril,
Dar sunt oprit de-un sunet de mobil
Iar liniștea dispare-n întregime.

- Alo, sunt eu, nu-ți este dor de mine?

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Într-o zi

cobor un drum pe care lava nu poate erupe
către soarele dimineții care nu poate cădea din ceruri
mă întâlnesc cu o femeie urâtă de care nupot îndrăgosti
ea ține în mâini un pește mort care nu mai poate fi readus la viață
folosește un limbaj murdar care nu va putea fi niciodată frumos
în acest moment nu-mi pot crește aripi pentru a zbura în norii de pe cer
mă duc acasă la o clădire care nu se poate prăbuși
îl întâlnesc pe tata cu care nupot înțelege
în acest moment sunt prea mare
și nupot transforma într-un șobolan
pentru a mă furișa tăcut într-o gaură de sub dușumea
la noapte mă culc într-un pat care nu poate deveni o mare întinsă
în acest moment nu pot muri
dar am un vis:
soarele cade pe pământ
lava țâșnește din adâncuri
mă înalț la cer
sărutând buzele dulci ale unei femei
peștele pe care ea îl ține în mâini cântă imnuri
tatăl meu îngenuncheză lângă o ruină
și spune arătând spre cer
"ce om mare este acolo"
dimineața următoare mă trezesc din vis
și nu-mi vine să cred că totul a fost real.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Totuși, mă ierți, cu adevărat?
Lucian: Sigur! N-ai înțeles încă? Te-am iertat deci, deși ceea ce ai spus rămâne, nimic nu poate schimba acest lucru și sper înțelegi că m-a durut foarte mult. Încă mă doare, dar nu contează. Nu vreau mă mai gândesc. Ce-a fost, a fost, trebuie uităm. Timpul merge înainte, nu se oprește-n loc, iar înapoi nu se întoarce. Trebuie privim spre ce va fi de acum încolo.
Lia: Și ce va fi? Vei reveni acum printre noi?
Lucian: Așa, brusc?! Uff... Nu se poate. Mi-e greu, dar am să în-cerc. Cred că da, voi reveni în cele din urmă. De ajuns cu separările inutile! După șase luni, m-am săturat de singurătate!
Lia: Deci, chiar nu ești supărat, deloc?
Lucian: Nu! Și te rog să nu mai vorbim despre asta. Eu sunt dispus să uit totul. De fapt, am și uitat deja. Putem pretinde că nu s-a întâmplat nimic, niciodată. Te-aș ruga gândești și tu la fel. Să ștergem totul cu buretele. S-o luăm de la început.
Lia: Am încerc, dar nu-i așa ușor. Rămân cele șase luni, care nu pot fi șterse cu buretele; e jumătate din perioada care a fost stabilită pentru această misiune pe planeta Proxima... În orice caz, îți mulțumesc. Acum pot fi liniștită, dacă știu de la tine că m-ai iertat. Înseamnă foarte mult pentru mine. Dar ești sigur că...
Lucian: Da, sunt foarte sigur. Te rog încă o dată, nu vreau vorbim despre asta! Dacă tot ai venit până aici, vorbim despre altceva, orice altceva. Ar fi mult mai plăcut.
Lia: Bine. Doream doar să mă asigur...
Lucian: Poți fi foarte sigură! Te rog...
Lia: Da, bine. Am înțeles. Nu mai vorbim despre asta, pentru că nu-ți face plăcere. Nici mie.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu,o farama de infinit

E asfințit.
Soarele se retrage sângerând,
cedând câmpul de bătălie al pământului
în favoarea întunericului.
Doar la zenit, lupta fantastică mai continuă încă
și norii se zbat maiestuos, își învolbură culorile și
își rănesc puritatea
cu pete de violet, roșu, albastru și negru.
Ziua agonizează sub genunchiul crud al nopții,
se scurge lumina ca sângele dintr-o corp decapitat.
Dar crepusculul șterge toate urmele cu tușe de întuneric...
Învingători și învinși, luna și soarele
păstrează un moment de reculegere
în cinstea orelor care au murit;
și apoi roata vieții se învârte iar.

A mai trecut un pic din eternitatea lumii...
Înfipte în noapte ca niște făclii, stelele dau de știre
că dincolo de cer se întinde Universul.
Fiecare apus e splendidă, copleșitoare,
tăcută demonstrație de forțe.
Deși conștient de micimea mea,
azi nu dau bir cu fugiții
din fața infinitului, nu mă sperii,
nu implor, nu cerșesc nemurirea.
Căci azi am priceput că sunt parte din întregul acesta,
martor și trup al eternului,
fărâmă a necuprinsului;
fără mine, deși toate rămân neschimbate,
nimic nu ar mai fi la fel.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptări...

uit la geamul înghețat și vad o fată care,
Privirile-și înmoaie iar în focul din odaie.
E tristă și suspin-adânc din încurcate noduri
Și vede iar și iar cum bat cu tropot mic fioruri.

Ea simte cum din depărtări bărbatul o încearcă
Și-i spune privească iar în cupa lor formată.
De multe ori ea s-a umplut și iar a fost golită,
Cu acceptări l-a susținut, cu mâna neclintită.

Și chiar de e senin acum, în acest asfințit,
Ea simte-un chin înăbușit ce curge negreșit...
De ce e astă viața-așa de dulce și amară
Și crudă, plină de iubiri și patimă hilară?

De parcă oamenii nu vor amarul -l arunce
În ape tulburi din trecut, ca rămână umbre,
Că sunt aduse în prezent și stoarse-n întuneric
Și-nfiripate-n viitor cu sens nou, efemeric...

E pacoste, și dor, și jind, și flăcări, și văpaie,
Și dulce-l inimii suspin, și amintiri greoaie;
Și toate vin și se-adâncesc cu plânset și suspine,
Dar ea stă drept și neclintit, privind iar către mâine.

(Al ei bărbat de s-ar uita la ea mai pe-ndelete,
Ar întelege-ndurerat că jocul de bilete,
Nu i-a adus decât dureri în suflet și simțiri,
Dar poate trece acel prag dac-a pus punct pe "i".)

Și ea-l așteaptă la răscruci de drum, îndurerată
Și el n-o vede de văpai, de flăcari de-altă dată...
Dar ea mai speră și îndură chiar și-n această seară
vine iarași prințul ei și va fi iarăși vară...

poezie de (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Octavia HristeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candelă

Dacă vrei, taie cu cuțitul somnului în două
Jumătăți plictisul fiecărei zile, dragul meu,
Iar Timpul, acei ani cu care îmi scurtează viața,
Îi va recupera de la capătul opus. Nu-i va fi greu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Kierkegaard

Și această nefericită oglindă care are acum imaginea ei (a Cordeliei), dar n-o are și pe ea, care nu-i poate păstra chipul în ascunzătorile ei tainice, smulgând-o vederii lumii întregi, căci nu știe altceva decât s-o arate altora cum mi-o arată mie acum! Ce supliciu pentru un bărbat dacă ar fi în locul oglinzii! Și cu toate acestea, nu sunt oare destui bărbați care au întru totul trăsăturile oglinzii? Care nu posedă nimic decât în momentul în care arată altora, care nu sesizează decât aparența lucrurilor, iar nu substanța lor.

în Jurnalul seducătorului
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Mamă, vine toamna

nici eu nu mai sunt cel care am fost
știi bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
uit în oglindă și mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aș pregăti să-și cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheață

vine toamna mamă și
cuvintele nu se mai leagă
știu
tu plângi și desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni

mamă,
vine toamna

poezie de din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Barbă albastră

Ai fi putut să nu deschizi această ușă, dar ai deschis-o;
Așa că intră-acum, și miră-te pentru ce lucru de nimic
Ai fost trădat... Nu-i nici o comoară ascunsă aici și nici-o
Oglindă magică -ți cumperi viitorul, și nu-s, după tipic,
Țeste de femei pe raft pentru foamea celor cu care semeni,
Doar ceea ce vezi, privește iarăși: o-încăpere-aproape goală,
Adăpostind necazuri și bucurii puține, mie-asemeni,
Lipsită de confort și lustru – totuși din tot ce mă-nconjoară
Numai pe ea vreau s-o păstrez întreagă, nutrind părere
Că pescarul nu trebuie știe ce-i dincolo de val.
Iar tu, când te-ai strecurat azi noapte-n încăpere,
De cum ai trecut pragul m-ai profanat, ai sfâșiat un voal;
Nu pot să-ți privesc fața și să rămân cu mine-ntr-o ființă.
Aceasta-i de-acum a ta. Eu o să-mi caut altă locuință.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar tu

Îmi ești cea mai frumoasă dintre ele,
Tu nu mă crezi, păcat, mă tot frământ
Ești cea care străluce printre stele
Și-mi dă puterea de a fi cuvânt

Te pierd, de fapt te pierzi printre emoții,
Iar eu te mângâi... Doamne! Sper să pot!
Să-ți pot aduce-n dar ce doar poeții,
Mai reușesc facă, dintr-un tot

Mi-e dor, mi-e foarte dor de-o-mbrățișare,
Pe ultima, îți spun: nu pot s-o uit!
Nu pot să fiu un suflet în uitare,
Când trupul tău în juru-mi încă simt

Tu mă crezi femeie... nu e alta
Și chiar dacă ar fi, nu va fi tu,
Pe noi ne leagă sufletul și soarta,
Iar între noi nu poate fi un nu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Metamorfoză

Îmi e atât de milă, Fericire,
uit la tine astăzi ce-ai ajuns,
Tu nu mai ești deloc ce-ai fost... iubire,
Ci doar arginți ce-n portofel s-au strâns.

uit la chipul tău, e numai teamă,
Ca nu cumva pierzi tot ce-ai trudit,
Ai vrea pleci, dar frica te îndeamnă,
nu te-ntorci de unde ai venit.

Acolo nu aveai, erai săracă,
Dar tu mereu frumoasă te știai,
Acuma ai, dar de ce simți că parcă,
Pe vremuri erai vie și trăiai.

uit la tine astăzi, Fericire,
Și-mi pare rău dar nu te recunosc,
Erai atât de simplă, doar iubire,
Acum ești doar ceva ce nu cunosc.

poezie de din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteJ.D. Salinger

Omul care cade nu poate simți sau auzi când a atins fundul. Cade, cade la nesfârșit. Asta se întâmplă cu oamenii care la un moment dat în viață au căutat ceva ce nu puteau găsi în mediul înconjurător. Sau care și-au închipuit că nu-l pot găsi. Și care atunci au renunțat mai caute. Au renunțat încă înainte de a fi început caute cu adevărat.

în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCeciliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "De veghe în lanul de secară" de J.D. Salinger este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.95- 16.99 lei.
Any Drăgoianu

În acest moment mi-aș dori să te scriu

ating cărțile noastre de sânge
și cuvintele țâșnească în jur
ca durerile din care voiam plec atunci
mi-aș dori îți ascult bătăile inimii
chiar dacă între noi sunt munți
și ape
și dezastre
mi-aș dori fac ceva cu toate cuvintele ce așteaptă
ca lupii flămânzi
dar
vezi tu
șanțul acela plin cu nebunie
a fost șters de pe harta acestei lumi

uneori
crede-mă
am senzația că nu mai exist
că zac îngropată acolo
în trecutul glorios
când te descoperisem
fascinant
și mă simt atât de bătrână
atât de neînsemnată
iar când lași un semn
mă apucă plânsul
nu sunt ceea ce trebuie fiu

în acest moment mi-aș dori să te țin de mână
și să îți spun
că poezia mea a fost poezie doar cu tine
atunci
acum e doar un segment banal
pe care îmi așez nimicurile

în acest moment mi-aș dori să te scriu
cum ești
frumos
remarcabil
și cu gândul la alte femei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

În ajunul execuției

În ziua sărbătorii – paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe – broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltat㠖 n-am strâns decât neghină;
Binele – mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare – deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

Cine-am fost s-a auzit – deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut – deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit – deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea – deși lumea pe mine nuvede;
Firul vieții mi s-a rupt – deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

Mi-am vazut moartea – de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața – și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țar㠖 știind că îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin – și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc – deși viața acum mi s-a sfârșit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Mai spune-mi încă o dată - ai să iubești și tu

Soarele iubirii ne-a apus
Visurile toate mi s-au dus
Azi doar amintirea mi-a rămas
Ea mă însoțește pas cu pas
Chipul tău ce în inimă îl port
Îmi evocă tot trecutul mort
Vino tu, vreau glasul -ți ascult
Spune-mi iarăși ce-mi spuneai demult

Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Nimicuri arzătoare
Cu car' tu m-ai lovit
Sperața înfrigurată
Strecoară-mă în șoapte
Lumina-n neagră noapte
Din sufletul rănit
Așterne alinare
Pe-al sufletului rai
Căci inima-mi sărmana
Cerșește mângâieri
Mai spune-mi încă o dată
Cuvinte îmbătătoare
Poemul ce mă doare
Vreau iarăși -l trăiesc.

Un băiat de-o fată s-a îndrăgit, cândva
Și de-atunci visa, doar iubire
Dar ea n-asculta amorul lui de fel
Și râdea de el, la întâlnire
Dragostea-i o glumă
Ea îi spunea mereu
Și în gluma asta nu voi crede eu
Iar el cu durere, bietul o privea
Și încetișor îi fredona

Ai iubești o dată, și tu tu tu
Nu spune niciodată, nu nu nu
Dragostea vine, când nu gândești
Și într-o seară, simți că iubești.
Ai iubești o dată, și tu, și tu.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fie că vrei, fie că nu, vine un moment în viață când ești pus față în față cu o decizie care te va face lider sau te va arunca în brațele mediocrității și a ratării. De exemplu, ți se oferă o oportunitate însă ți-e frică de eșec și nu acționezi. Un om cu mentalitate de lider ar fi fost pregătit și ar fi sărit cu curaj în acest tren al oportunității. Poate vine un moment în viața ta când trebuie spui stop unor abuzuri (părinți, șefi, parteneri, grup social). Un om cu mentalitate de lider s-ar fi ridicat cu capul sus și ar fi spus STOP! PÂNĂ AICI! Ai un vis pe care îl urmezi, însă ești descurajat din toate părțile. O persoană pregătită fie lider știe ca toți oamenii care au sfidat turma și regulile ei au fost atacați însă asta nu înseamnă că nu au mers cu entuziasm spre obiective. Problema este că nepregătindu-te din timp să fii lider, îți pregătești terenul pentru a deveni un ratat.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu gândi, oprește un moment al minții puls

Nu gândi, oprește un moment al minții puls;
Liberă de gânduri, încearcă să te convingi
Că-i gata munca, iar drumul zilei e parcurs,
Că frumusețea, de-ai bani, pui mana și-o atingi.
Dacă-n lumina lunii prin frunze de salcâm
Îți strigă privighetoarea numele duios
Și clar, să nu crezi că sunteți aceluiași tărâm
Sortiți și-ți va ciuguli din palmă-n curte, jos.
Frumusețea, dincolo de cântec și de flirt,
E liber㠖 tu n-o vei putea păstra vreodată,
Nici să-i acoperi ochii, și nici sub flori de mirt
S-o faci să te iubească; plătită, alintată,
Nu-ți aparține; ea, chiar dac-o tratezi ca pe-o turturică,
Nici nu va ști – de dragoste n-a auzit, la o adică.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis sau realitate...

Zâmbetul tău frumos și simplu
m-a fermecat în seară și noaptea,
când vine cu multă pasiune
alergi cu ale tale bucle de aur,
ce-mi mângâie obrazul
atunci când mă săruți cu patimă,
de uit noțiunea timpului
și intru într-o ceață densă
de dorințe și deziluzii,
trezindu-mă la viață
în miez de noapte rece
căutându-ți cu disperare
buzele fragede și atingerea ta,
căutând un înger, neștiind
dacă tu ești vis sau realitate.

poezie de (17 mai 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Siluetă

Pe străzi gălăgioase se arată
Între lumini de seară și vitrine
O doamnă toată-n negru îmbrăcată
Grațioasă în pașii unor membre fine.

Pielea sa de lapte sclipește-n întuneric,
O muzică străbate și devine mistic
Jocul printre umbre ajunge unul feeric
Iar caracterul sobru dănțuiește ritmic.

Privesc la o făptură care mă împresoară
Priviri magnetice revarsă asupra mea,
Fusesem un placid până astă seară,
Până n-o văzusem pe-aceea, care-i EA.

Un vals aud cum susură în minte
Același care demult el mi-o răpise,
Trupul înghețat căldură acum simte
Plastice trăiri renunță a fi vise.

O clipă să o simt mult mai aproape
Și doar să pot s-o țin de mână,
Ea este îngropată-n ape
Din temeri, lacrimi și minciună.

Dar doamna mea vine spre mine
Ea s-a întors de dragul meu,
Misterele-i n-au fost în sine...
Decât curajul de-a fi EU!

poezie de din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de CorneliaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De unde se poate achiziționa în România apă minerală cu siliciu? Fii primul care răspunde!
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!