Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau și ei suflet din sufletul nostru, și când venea toamna, îi petreceam, ne duceam și noi cu sufletul până hăt departe, prin țările calde. Iarna tânjeam fără dânșii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, și când se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dânșii se întorceau și sufletele noastre zbuciumate.

în Păsările tinereții noastre (1971)
Adăugat de IllySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balada celor cinci motanasi" de Ion Druță este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.

Citate similare

Oricât de întuneric ar fi fost, ea îl zărea, pentru că atunci când nu mai văd ochii, vede sufletul...

citat din romanul Frunze de dor de (1957)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mumă fără copii, feciorii tăi, rătăciți în vijelia omenească, pribegeau în toate laturile, ducând cu dânșii numai limba și dorul tău... moșia e cel mai dintâi și cel mai de apoi cuvânt al omului; într-însa se cuprind toate bucuriile... simțirea ei se naște odată cu noi și e nemărginită și vecinică, ca și Dumnezeu. Patria e aducerea-aminte de zilele copilăriei... coliba părintească cu copacul cel mare din pragul ușii, dragostea mamei... plăsmuirile (nevinovate) ale inimii noastre... locul unde am iubit și am fost iubiți.. câinele care se juca cu noi, sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor, când se întorceau în amurgul serii de la pășune... fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălțându-se în aer... barza de pe streașină, ce caută duios pe câmpie... și aerul, care nicăierea nu este mai dulce!...

citat celebru din (1850)
Adăugat de Daniela IonescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteIon Creangă

Când mama nu mai putea de obosită și se lăsa câte oleacă ziua, să se odihnească, noi, băieții, tocmai atunci ridicam casa în slăvi. Când venea tata noaptea de la pădure din Dumesnicu, înghețat de frig și plin de promoroacă, noi îl spăriam sărindu-i în spate pe întunerec. Și el, cât era de ostenit, ne prindea câte pe unul, ca la "baba-oarba", ne ridica în grindă, zicând: "'tâta mare!" și ne săruta mereu pe fiecare. Iar după ce se aprindea opaițul, și tata se punea să mănânce, noi scoteam mâțele de prin ocnițe și cotruță și le flocăiam și le șmotream dinaintea lui, de le mergea colbul; și nu puteau scăpa bietele mâțe din mâinile noastre până ce nu ne zgâriau și ne stupeau ca pe noi.

în Amintiri din copilărie
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Amintiri din copilărie" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -7.00- 3.99 lei.
Petre Ispirescu

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu, alături cu muierea, de-i treceau nădușelele, și ca să dea și ei în spor, ba. Se ținea, vezi, norocul după dânșii ca pulberea după câini, cum se zice. Umblau cu tărăbuțele de colo până colo, și ca să se statornicească și ei la un loc, nu găseau. Căci cine era să-i priimească pe ei, doi calici, cu leaota de copii după dânșii?! Adică uitasem să vă spui. Aveau acești oameni o spuză de copii. Din acești copii, cei mai mari erau numai fete, iară băieții erau mărunței și stau lângă dânșii ca ulcelușele. Să nu vă fi dus Dumnezeu vrodată să fiți față când venea omul de la muncă, v-ați fi luat câmpii. Ieșeau toți afară înaintea lui, jigăriți și hărtăniți, ca niște netoți, subțiratici și pițigăiați, mă rog, leșinați de foame, și tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame. Tatăl lor se zăpăcea și nu știa către care să se întoarcă mai întâi și le da toată agoniseala lui dintr-o zi. Dară de unde să le ajungă ce brumă le aducea el? Abia puneau p-o măsea.

citat din povestea Fata săracului cea isteață de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Vremuri azurii

trăiam ancorați în tinerețile timpului nostru,
viața părea ușoară,
poate așa și era,
anii erau mai blânzi,
lumea era fericită cu mai puțin
și oamenii chiar se iubeau,
duceam o viață boemă.

cartierul era liniștit,
oamenii prietenoși,
așteptam marile vacanțe, marile iubiri,
iar școala ni se părea o joacă,
duceam o viață boemă.

mai târziu am crescut flăcăiandri,
fetele ne priveau parcă altfel
pe sub genele lungi,
ne amețeau cu frumusețea lor.

ne întâlneam la ceaiuri fierbinți,
făceam propriile noastre filosofii
despre concret,
despre lume și viață,
dar cui să-i povestești despre ziua de ieri?
duceam o viață boemă.

serile calde le lungeam până spre dimineață,
acordam chitarele în noaptea catifelată,
fetele ne priveau cu ochii de căprioară
și învățam primele acorduri ale dragostei.

pe atunci lumea avea alt parfum,
bătrânețea era o noțiune abstractă,
era nevoie doar de o chitară și un asfințit
ca să străbați cu prietenii
infinitul.

timpurile acelea s-au stins,
au apus și prietenii mei,
cine ar mai putea să înțeleagă?
cui să-i mai povestești despre acele
vremuri azurii?

duceam o viață
boemă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Cică erau odată o babă și un moșneag: moșneagul de-o sută de ani, și baba de nouăzeci; și amândoi bătrânii aceștia erau albi ca iarna și posomorâți ca vremea cea rea din pricină nu aveau copii. Și, Doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul, căci, cât era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurei ca cucul și le țiuiau urechile, de urât ce le era. Și apoi, pe lângă toate aceste, nici vreo scofală mare nu era de dânșii: un bordei ca vai de el, niște țoale rupte, așternute pe laițe, și atâta era tot. Ba de la o vreme încoace, urâtul îi mânca și mai tare, căci țipenie de om nu le deschidea ușa; parcă erau bolnavi de ciumă, sărmanii!

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Când sună goarna

în cetatea veche cu liberți
îngenunchez iubito să mă cerți
cu ochii tăi albaștri, suferinzi
îngenunchez iubito să mă vinzi
când frunzele coboară tăvălug
și se grăbesc spre propriul lor rug

am trecut mulțime de izvoare
care spală lumea de păcate
sufletele noastre împăcate
am să le port cu mine către mare

în cetatea veche cu liberți
aștept iubito să mă ierți
același sunt dar nu mă recunoști
în noi se războiesc atâtea oști
fără să știe vremea de solstițiu
când sună goarna pentru armistițiu

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet la tavă

Aseară, la un șpriț
Amicul meu și-a pus
Sufletul pe tavă.
Mă uitam, când la el,
Când la suflet...
Sufletul era mare
Dar... gol pe dinăuntru!
Se vedea cu ochiul liber
Interesul care se ascundea
După câteva fire de omenie.
M-am ridicat și-am plecat.
Ajuns acasă, mi-am pus și eu
Sufletul pe tavă.
Ca să vezi și-al meu era,
Tot gol!
L-am întors pe toate fețele,
Dar nimic!
Și mi-am pus întrebarea:
- Ce, Doamne iartă-mă,
Umblăm cu sufletele goale?!

poezie de (17 septembrie 2008)
Adăugat de Stefan BăiatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Charles Baudelaire

Amarele neliniști

Cresc neliniștile-n noi ca veninul în gușe de șerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzișuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniștea,
liniștea în care să nu mai simțim suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colțuri apar și cresc tristețile,
tristețile cenușii, tristețile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniștile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conștiinței
și gândurile noastre nu mai au speranțe,
și sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârșitele, vastele deșerturi
ce nu au nici nisip, nici ghețuri eterne să le acopere?
Când dincolo de noi și de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al neființei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar și fără sens?...

poezie clasică de
Adăugat de CristiBSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 9 decembrie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.

Așadar, citește, fiule. Înțelepții care și-au așternut pe hârtie gândurile până în zilele noastre sunt ca niște drumeți ce au străbătut înaintea noastră căile suferințelor și care ne întind mâna, chemându-ne lângă dânșii atunci când ne simțim în restriște.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Paul si Virginia" de Bernardin de Saint-Pierre este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.90- 8.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Picături de dragoste

Genele noastre au ascuns lacrimi calde... și compatibile...
Am vorbit despre tăcerile noastre mutual.
Fiecare por era o destăinuire.
Receptorii și stimulii se transformaseră-n cuvinte.
Până și lacrima era o picură din dragostea noastră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

Atunci când ne trezim, iar soarele se bate cu noaptea, ca să urce pe cer, atunci când ciripitul păsării la drum ne însoțește, atunci când zâmbetul ne umple fața în urma trudei depuse, când culegem roadele la sfârșit de zi, de an sau spre toamna vieții, să nu uităm am vrut, dorit, ca prin noi și cei în jurul nostru, Dumnezeu să arate există.

(noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ritual de toamnă

hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
șine amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.

sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.

hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...

poezie de (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Octav Bibere

Dansul vremurilor fără rost

Așa era prin vremea aceea -

tările se adunau în sufletul lumii
și dănțuiau, și dănțuiau,
până când rostul acelei lumi
începease învârte, si să lumineze.

Danemarca însă,
știa acolo e ceva putred...

poezie de
Adăugat de Kitzy BushSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Haosul, drept în ochi

nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,

vom sfida în continuare haosul
ținându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
și focul din sânge,

te iubesc,
nu știu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munților
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereții și oamenii și copacii,

ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
și câteva pustietăți până vine
potopul,

până atunci te rog
ține-mă de trupul acesta
de cenușă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Cântec de seară

Seara, când umblăm pe cărări întunecate
Ne răsar în fața palidele noastre făpturi.

Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.

Răposați, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescărușii suri.

Nori de primăvară cresc peste orașul sumbru,
Care tăinuiește preaînălțatele vremi ale călugărilor.

Când îți prindeam mâinile subțiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.

Totuși, când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Sufletul meu ești tu, iubita mea...

Un suflet vine în astă lume
O părăsește fără a spune când și unde
Provine dintr-un infinit imaterial
Și merge-ntr-altul ce pare ireal

Am crede că ne aparține
De când ne naștem, până dispărem
E doar o simplă închipuire
Dar continuăm să tot sperăm

Sufletul ce îl primim în dar
Este al nostru, cu titlu temporar
În ziua când închidem a vieții meditație
El va pleca, într-o cu totul altă destinație

Să nu uităm de el în astă viață
Va fi în lumea care vine doar o prefață
Să nu îi dăm motive de îndoială
Să nu-l lăsăm nicicând să moară

În zborul lui spre alte zări
Noi suntem simpli pasageri
Nu căutați să-l deturnați
Încrederea în sine să i-o luați. 
Vine o zi când vom pleca cum am venit
Fără nimic din tot ce am primit
Ce ai putea să iei din astă viață
De mergi prin câmpuri verzi cu soarele în față

Atunci ești fericit cu adevărat
Și chiar de mai avem de așteptat
Un singur lucru eu te rog, nu mă uita
Sufletul meu ești tu, iubita mea

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Noi, cântăreții leproși

Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecam capetele în și mai mare tristețe.
Pentru noi cerul e zăvorât, și zăvorâte sunt și cetățile.
În zadar căprioarele beau apă din mâinile noastre,
în zadar câinii ni se închină,
suntem fără de scăpare singuri în amiaza nopții.
Prieteni cari stați lângă mine,
încălziți-vă lutul cu vin,
desfaceți-vă privirile peste lucruri.
Noi suntem numai purtători de cântec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cântec
pe la porți închise.
dar fiicele noastre vor naște pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Vara sufletelor noastre

Vino,
Cuprinde-mi inima
cu brațele iubirii;
Nu-mi spune:
este toamnă
în suflete.
Știu...
E vremea asfințitului
când iubirile se sting
ca niște stele căzătoare.
Dar te rog,
lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine
va fi
o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim
florile de gheață
de la fereastra
iubirii noastre.
Și să ne bucurăm
de noi.
Eu mai am un strop
de primăvară
și
cu toamna ta
vom face să fie
vara
sufletelor noastre...
Vino,
Eu încă te aștept...

poezie de (18 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 octombrie 2018.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Suntem răspunzători de ceea ce suntem și avem puterea de a face din noi înșine tot ce dorim să fim. Gândurile, cuvintele și faptele noastre sunt firele țesăturii pe care o țesem singuri în jurul nostru. Când gândurile bune ne vor înconjura în mod constant, înclinația spre bine va crește atât de mult în noi, încât nu ne vom mai putea purta rău. Atunci când optăm pentru acțiuni ce le aduc celor din jur fericire și succes, fructele naturale ale karmei noastre vor fi fericirea și succesul.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Raja Yoga: Conquering the Internal Nature Paperback" de Swami Vivekananda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -81.99- 51.30 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!