Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Georg Trakl

Cântec de seară

Seara, când umblăm pe cărări întunecate
Ne răsar în fața palidele noastre făpturi.

Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.

Răposați, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescărușii suri.

Nori de primăvară cresc peste orașul sumbru,
Care tăinuiește preaînălțatele vremi ale călugărilor.

Când îți prindeam mâinile subțiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.

Totuși, când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Citate similare

Georg Trakl

Cântec de seară

Seara, când pe poteci întunecate ne perindăm
Ne apar în față ale noastre palide făpturi.

Când ne e sete,
Din iaz bem apa-i albă,
Tristețea dulce a copilăriei.

Decedați, la umbra tufei de soc ne odihnim
Și ne uităm la pescărușii gri.

Nori primăvăratici urcă peste-ntunecatul oraș,
În care nobile timpuri ale călugărilor tac.

Când îți țineam delicatele mâini
Deschideai tăcută ochii rotunzi,
Aceasta însă cu mult timp în urmă.

Dar totuși când întunecata armonie năpădește sufletul,
Tu albă apari în tomnaticul peisaj al prietenului.

Comentarii

Un titlu simplu cu cântece de influență religioasă și / sau populară, cu cuvinte de bază care apar foarte des la Trakl, atât "seara", cât și "cântecul". De asemenea, cunoaștem legătura lor dintr-un alt loc, din titlul poeziei "Cântec din apus".
Ca formă, avem în această poezie patru strofe epigramatice cu două și trei versuri dispuse simetric: două versuri la începutul și la sfârșitul poemului, și două strofe fiecare cu trei versuri (intercalate după prima și înainte de ultima strofă).
Dincolo de această claritate formală, poemul ne lasă într-un oarecare suspans, de o indeterminare care este neobișnuită chiar și în contextul operei lui Trakl.
Un "noi" este adresat cuiva, un "noi" în care cu greu ne putem regăsi noi ca cititori, dar în contextul creației trebuie să fie înțeleasă ca o dualitate intimă la Trakl, în contextul "iubitorilor" sau în relația "frate-sora" și "frate-frate" des întâlnite.
Din moment ce este abordată - comună sau doar similară ("trista") - copilăria este probabil o relație, în primul rând fraternă, înainte de toate. Cu toate acestea, aceasta rupe ultimul vers, care se adresează unei partenere, feminine, ca fiind "albă", celuilalt, masculin, ca "prietenului".
Știm însă, din întreaga operă că Trakl caracterizează adesea "figura soră" cu culoarea "albă".
Aceste "noi" se află pe "pe poteci întunecate", întâlnindu-se cu ele însele sau separându-se de ele ca "ale noastre palide făpturi" (cele care preced). Aici apare ceea ce a spus Gunther Kleefeld și anume că Trakl participă la o "moștenire ocultă". "Palide făpturi" ar putea fi figurări ale propriei morți și, de asemenea, detașare de robia fizică.
"Decedați" sunt cele două figuri unite aici în "Noi", vii în amintire și reîntâlniți în "tomnaticul peisaj", când "năpădește" "întunecata armonie".
Este sunetul poeziei perfecționate sau este mântuirea prin cântec, în acest "Cântec de seară"?

poezie de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Amin

Descompusul alunecând prin camera putredă;
Umbre pe galbene galbene tapete; pe întunecate oglinzi se înclină
Fildeșia tristeții mâinilor noastre.

Perle maro se scurg printre degetele noastre amorțite.
În tăcere
Se deschid ai îngerului ochi albaștri de mac.

Albastră e și seara;
Ora amorțirii noastre, umbra lui Azrael*
Ce-ntunecă o pepinieră maro -

_____________
* Îngerul Morții

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Decădere - Lui Karl Borromaeus Heinrich

Deasupra iazului
Păsările călătoare s-au dus.
Sera din stelele noastre bate un vânt de gheață.

Deasupra mormintelor noastre
Se apleacă a nopții zdrobită frunte.
Sub stejari ne legănăm pe o barcă argintie.

Mereu răsună ale orașului albe ziduri.
Sub arcada de spini
O fratele meu, ne cățărăm oarbe arătătoare spre miezul nopții.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Amarele neliniști

Cresc neliniștile-n noi ca veninul în gușe de șerpi.
Spre ireale zări ale gândului negru
ne îndeamnă haotice ascunzișuri
ale sufletului nostru bântuit de grele furtuni.
Cine ne va putea da liniștea,
liniștea în care să nu mai simțim că suntem aievea,
după care tânjim cu priviri purulente
ca bolnavii sanatoriilor cu paturi albe,
unde în colțuri apar și cresc tristețile,
tristețile cenușii, tristețile mai sumbre dacât moartea?
Cine ne va lecui de neliniștile ce ne rod,
Cum viermii sfartecând un creier într-un sicriu de lemn putred,
atunci când planăm în zbor frânt dincolo de zarea conștiinței
și gândurile noastre nu mai au speranțe,
și sufletele noastre nu mai au vise?
Când suntem pustii ca nesfârșitele, vastele deșerturi
ce nu au nici nisip, nici ghețuri eterne să le acopere?
Când dincolo de noi și de sufletele noastre nu mai e nimic,
Când vântul negru-al neființei ne bântuie amar,
neînchipuit de amar și fără sens?...

poezie celebră de
Adăugat de CristiBSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Georg Trakl

Peisaj

Seară de septembrie; mâhnite răsună chemările întunecate ale ciobanilor
Prin satul învăluit în amurg; în fierărie scânteiază focul.
Un cal negru se arcuiește sălbatec; buclele de hiacint ale servitoarei
Freamătă să înșface văpaia nărilor sale de purpură.
Ușor încetează la marginea pădurii mugetul ciutei
Iar florile galbene ale toamnei
Se înclină mute peste fața albastră a eleșteului.
Un copac s-a mistuit în flacăra roșie; cu chipuri întunecate fâlfâie liliecii.

poezie clasică de , traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Cântec de soare-apune

O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.

O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.

O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
Când în ape negre priveam un chip de piatră.
Dar cu strălucire își înalță îndrăgostiții pleoapele de argint:
O seminție. Din perne trandafirii se revarsă fum de tămâie
Și dulcele cântec al celor ridicați din morminte.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

În răsărit

Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.

Cu sprâncenele strivite și brațe de argint
Noaptea face semne soldaților muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpușilor.

Pustietate de spini încinge orașul.
Luna gonește de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbați s-au năputit pe poartă.

poezie clasică de din Tânguirea mierlei (1969), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeile noastre

au surâsuri comune și sunt acoperite
de aure și alte cercuri literare concentrice
buzele lor au gustul mării
ochii ascund penumbra toamnei
împărțită egal la doi cu frunze moarte
peste noi iluzia învață să meargă
pe valuri albastre căptușite cu spumă
albă de la glezne la genunchi

femeile noastre se reazemă de-un curent
în largul lumii tăiată în unghiuri egale
privim flota de pânze albe când zâmbetul
se lărgește peste dinții de adolescente

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Seara

Cu făpturi de eroi dispăruți
Umpli, tu, lună
Pădurile tăcute,
Secera lunii -
Cu suava îmbrățișare
A îndrăgostiților,
Umbrele glorioaselor vremi
De jur împrejurul putregăioaselor stânci;
Atât de albăstriu lucește
Înspre orașul în care
Ticăloșită și rece
Locuiește o generație în putrezire
Care pregătește nepotului alb
Viitor întunecat.
Voi, umbre înghițite de lună
Adânc suspinând în cristalul gol
Al lacului de munte.

poezie clasică de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză, spaniolă și germană.
Georg Trakl

Pieire

Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.

Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.

Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.

poezie clasică de din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apus

Peste iazul de sub sălcii
Cocorii au pleca în bejenie,
Seara stelele s-au adunat la vecernie.

Peste mormintele noastre
Fruntea sfărâmată a serii
Ne-aduce aminte de zilele învierii.

Peste zidurile albe ale cetății
Sub arcuri de gânduri
Urcăm călători spre miezul nopții.

Cade purpura nopții peste tot,
Fruntea înnoptează sub clarul de lună,
Doamne, ce toamnă nebună...

Semne, gânduri și stele se-ascund rebele
În iazul de sub sălcii adormit,
Doamne, ce mult te-am iubit!

Peste deal s-a făcut toamnă,
Peste suflet primăvară,
Peste gândurile mele
Trece-un cârd de rândunele,
Unde fugi, Doamne, cu ele?...

poezie de (28 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Seara

Cu moarte făpturi de morți
Umpli tu lună
Tăcutele păduri,
Semilună -
Cu blânda-mbrățișare
a îndrăgostiților,
Umbra celebrelor timpuri
înconjoară putrezindele stânci;
Atât de albastru strălucește
Încolo spre oraș,
Unde-n frig și răutate
Un putred trib locuiește,
Îngerul alb
pregătește vremuri întunecate.
În umbra-mbrățișării lunii
Suspinând în golul cristal
Al muntelui lac.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atunci când trăiau cocostârci pe casele noastre, erau și ei suflet din sufletul nostru, și când venea toamna, îi petreceam, ne duceam și noi cu sufletul până hăt departe, prin țările calde. Iarna tânjeam fără dânșii, spre primăvară începea a ne suge ochii depărtarea, și când se întorceau era o mare sărbătoare, pentru că împreună cu dânșii se întorceau și sufletele noastre zbuciumate.

în Păsările tinereții noastre (1971)
Adăugat de IllySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balada celor cinci motanasi" de Ion Druță este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Georg Trakl

Cufundare

Seara, când prin aurita vară spre casă pășim
Umbrele cu noi sunt sfinte fericiri.
Blânde vițe verzi în jur, îngălbenesc grâul
O fratele meu, ce liniște e-n lume.
Îmbrățișați ne cufundăm în apa-albastră,
Întunecatele grote melancolie masculină
Pe subțiri poteci încrucișează descompuse drumuri,
Noi însă fericiți ne odihnim în soare-apune.
Pace, unde culorile toamnei luminează
La căpătâi foșnește nucul trecutul nostru vechi.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflul poetic

Poetule!
îți plouă cerul cu vers
da, se scutură arbori de nori peste tine și versuri curg șuvoi
prin crângul tău înverzit, când pe sub aurii umbrele
se clatină gălbiorii, îmbătați de iasomie
pe aleea ta cu felinare aprinse, când printre crengi îmbrățișate
îți cântă luna la cobză
prin burlanul casei tale rotunde
plouă-n neștire cu vers

tu îți închizi ochii, îți deschizi brațele și
inhalezi stropii de ploaie în călimara sufletului
apoi îți înmoi condeiul în ea și sufli dumnezeiește cu vers
prin crângurile noastre arămii, când pe sub umbrele de muștar
rânjesc bureții viperei spre stârvuri
pe aleile noastre cu felinare sparte, când printre crengi încovoiate
ne urlă luna a pustiu
prin burlanele caselor noastre pătrate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

În apropierea morții

O, Seara, ce-n întunecatele sate ale copilăriei merge.
Iazul de sub sălcii
Se umple cu suspinele murdare ale melancoliei.

O, pădurea ce coboară silențios ochii căprui
Din singuraticele mâini osoase
Violetul zilelor se prăbușește în extaz

O, apropierea morții. Să ne rugăm.
În noaptea asta se desprind pe călduțe perne,
Îngălbenite de tămâie, fragedele brațe ale îndrăgostiților.

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aristotel

În cele mai întunecate momente ale noastre este momentul când noi trebuie să ne concentrăm să vedem lumina.

citat celebru din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba greacă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Gr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

CONDAMNĂM... (P2)

Condamnăm pilele altora; cu ale noastre ne înțelegem bine...
Condamnăm piloșii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e pilos...
Condamnăm pisălogii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e pisălog...
Condamnăm pițigăiala altora; cu a noastră ne înțelegem bine...
Condamnăm pizma altora; cu a noastră ne înțelegem bine...
Condamnăm plagiatorii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e plagiator...
Condamnăm plagierile altora; cu ale noastre ne înțelegem bine...
Condamnăm plastografierile altora; cu ale noastre ne înțelegem bine...
Condamnăm plângăcioșii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e plângăcios...
Condamnăm poligamia altora; cu a noastră ne înțelegem bine...
Condamnăm poltronii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e poltron...
Condamnăm când suntem ponegriți, dar niciunul pe sine că ponegrește...
Condamnăm poponarii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e poponar...
Condamnăm porcăriile altora; cu ale noastre ne înțelegem bine...
Condamnăm porcii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e porc...
Condamnăm oamenii porcoși, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e porcos...
Condamnăm pornografia altora, dar niciunul pe a sa...
Condamnăm pornografii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e pornograf...
Condamnăm oamenii posaci, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e posac...
Condamnăm potlogarii, când e vorba de alții, dar niciunul pe sine că e potlogar...

în Calitățile și defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și satire (2 august 2008)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Legăturile strânse pe care le stabilim cu instrumentele noastre sunt bilaterale. În măsura în care tehnologiile devin extensii ale noastre, în egală măsură noi devenim extensii ale tehnologiilor noastre. Atunci când tâmplarul ia ciocanul în mână, el poate folosi acea mână doar pentru a face ceea ce se poate face cu un ciocan.

în Superficialii. Efectele internetului asupra creierului uman (2012)
Adăugat de Homo NovusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Shallows: How the Internet is Changing the Way We Think Read and Remember" de Nicholas Carr este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -60.00- 27.99 lei.

Anii de la tine la mine

Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăi
îl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară și toamnă.
Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:
sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.

Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,
și ne-ntindem mai iute bucatele:
noaptea e noapte, începe cu zorile,
alături de tine mă culcă.

poezie de , traducere de Maria Banuș
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opera poetica" de Paul Celan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -43.30- 32.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook