Haosul, drept în ochi
nu te teme, nu te bucura
prea tare,
a mai trecut un an prin noi,
prin zâmbetele noastre,
prin duhurile noastre,
vom sfida în continuare haosul
ținându-ne de mână,
vom privi împreună cum ne stinge vântul
lumina din sobă
și focul din sânge,
te iubesc,
nu știu dacă mai ajută la ceva acum
când am ajuns în creierii munților
dar te rog din suflet,
stai lângă mine până se vor fi scorojit
pereții și oamenii și copacii,
ajută-mă să mai străbat
cu demnitate câteva ierni
și câteva pustietăți până vine
potopul,
până atunci te rog
ține-mă de trupul acesta
de cenușă,
să pot privi haosul,
drept în ochi.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre munți
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.