Urgia neagră

In memoriam victimelor terorismului

E iarăşi Europa sub teroare,
Fantoma morţii bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.

Ucide în exces de voluptate
Fiinţa şi a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Şi lasă-n urmă zile-ndoliate.

Să fim feriţi de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare ţară şi cetate.

Se cer eforturi lungi şi conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curăţăm de pleavă bătătura.

sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CU LUNGI EFORTURI DE GÂNDIRE
Cu lungi eforturi de gândire
Mă lupt ca să-mi revin în fire,
Să-mi strâng la piept, din zbor ideea
Ca s-o transpun în nemurire.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

exces

Exces - În morală, neglijenţă care impune prin pedepse adecvate legea moderaţiei.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionar super umoristic - pentru începători şi avansaţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne curăţăm de păcate, care ne urmăresc la tot pasul, să fim cu iubire faţă de semenii noştri, să ajutăm, să răspundem la rău prin bine şi la ură prin dragoste, să ne mărturisim păcatele şi să luăm temeinic hotărârea de a nu le mai săvârşi.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul face mintinguri cu cămăşi albe (albul fiind simbolul purităţii şi al nevinovăţiei), deşi este cel mai corupt partid din ţară şi, ca urmaş al PCR-ului şi al FSN-ului, are mâinile pătate de sângele martirilor care au murit în temniţele comuniste, de sângele victimelor de la Revoluţia din 1989, de sângele victimelor de la mineriade ş. a.

George Budoi în Politică şi politicieni (12 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simboluri albe

Un stol de albi porumbi urca-n cetate,
Zbura planat sub scânteieri de soare,
Penajul şi-l spăla prin recea boare
Trecând deasupra-n volte repetate.

Sfidează a oraşului rumoare
Având mişcări din aripi, sacadate,
Hulubii albi în cete-mperecheate
Coboară printre noi pe trotuare.

Planeta noastră-i pusă la-ncercare
Că pacea lumii este mult precară,
Simbolurile albe-s necesare;
Să fie venerate-n orice ţară!

Dezideratul omenirii este,
Războiul să devină o poveste!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pe maidan

Şmecherul de pe maidan
Bântuie prin lume,
Cu alura-i de golan
Şi-a atras renume.

Pe hârtie face plan
Cum să ne sugrume,
Şmecherul de pe maidan
Bântuie prin lume.

Parvenit politician
Supărat la culme,
În discurs de mitoman
Gura-i face spume

Înjurând ca pe maidan.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin...

Prin ochii mei
Se vinde o fecioară
Sub pleoape
Care iartă
Şi o cer.
Prin somnul unei mame
Subţiat de vânt
Mai cade-o stea
În bătătura goală.
Prin tatăl ce coseşte
O iarbă sub pământ
Un fiu care adună
Otrava din cuvinte.
Prin mâna ce mângâie
Oftatul unei coapse
Mai trec spre eşafodul
Poemelor nescrise...

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎN TOT CE FACEM SĂ AVEM CREDINŢĂ(Rubaiat)
În tot ce facem să avem credinţă
Spre a putea urca spre biruinţă,
Ca în această viaţă, care-i dură,
Feriţi să fim de greaua suferinţă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm!

Să dăm cu-adevărul piept
Şi cu piciorul în minciună
Să ne "nălţăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,

Să frângem tot ce trebuie frânt
Şi să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare

Şi fericirea noastră fie,
Făcând pe alţii fericiţi,
Un rod sădit pentru vecie
Şi-udat cu lacrime fierbinţi.

Să fim ce Domnul vrea să fim
Şi strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.

Să-aruncăm în foc grăunţii
De îndoieli şi deznădejde,
Neclintiţi să fim ca Munţii
În credinţă şi nădejde.

Dragostea noastră să-astupe
Groapa "orbilor" din cale,
Într-un suflet ce se rupe
Ca să lege răni în Vale.

Pentru slava lui Hristos
Să dăm tot cu bucurie
Ca oricare păcătos
Mântuit prin Har să fie.

Somn să nu lăsăm pe pleoape
Cât timp încă mai e Har
Căci nespus e de aproape
Vremea plânsului amar!

Să dăm şi celui ce nu cere
Din ce Dumnezeu ne-A dat;
Nemărginita Lui Putere
Ce din morţi L-a înviat,

S-o dăm şi celor în nevoi
Şi celor ce au prea puţin;
Căci de nu dăm, rămânem goi,
Iar dacă dăm, avem deplin.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva

Pârlit a fost ş-acum e tare,
Obez se târă pe picioare
Lăsând în urmă o rumoare,
Incult poate să tot fie,
Tâmpit nu! E blasfemie!
Iar dacă doarme-n adunare
Ca un copil la alăptare,
I-apare-n vis o funcţie mare;
Având în cap idioţenii,
Născând cu mintea ciudăţenii
Urât se face-n societate!
Lătra-l-ar câinii prin cetate!

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Munţi cu frunţile-n azur,
Om în vârf priveşte-n jur
Natura cea divin creeată,
Tainică şi-ndepărtată.

Bântuie vânturi pe drumuri
La popas se-nalţă fumuri.
Alb pe piscuri din troiene
Neaua cade pe sprâncene,
Cer senin mijeşti prin gene,

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii

Lămurim aici trecerea unei nave prin argintul nopţii,
Trista dispariţie a fiecărui val,
Bătăile surde-ale fierului expus unor mari eforturi,
Micul strigăt ale unui om către alt om,
O umbră strecurându-se prin noaptea cenuşie...

Şi căderea unei stele minuscule;
Apoi deşertul, deşertul apelor de departe
Şi susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

Aminteşte-ţi, o, navă a iubirii,
Tu vii de pe deşertul apelor de departe –
Susurul moale-al valurilor negre,
Lungi şi singure.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansează prin fum
lungi umbre mişcătoare-
foc de tabără.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN CLOPOT DE ARAMĂ ÎN CETATE BATE
Un clopot de aramă în cetate bate
Trezind pe boltă stele-n nori înfăşurate,
Pe uliţe se sting făclii cu flăcări pale,
Pe cer mai arde-o stea şi luna jumătate.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele nopţii

Palmele noastre albastre
sunt pătate, cu sângele nopţii
ne trădează
că am fost odată acolo
unde visele înălţau
câte un zmeu de hârtie
pentru fiecare dorinţă
unde
cu eşarfe de ceaţă
am legat copacii la ochi
să ne căutăm
în verdele beznei...

Nu fugi
oricum urmele paşilor
o să-ţi înflorească în urmă.
opreşte-te
câte o clipă, prin fiecare alee.
Eu închid ochii
în privirile trecătorilor
ocolesc aburii tulburi
cei în care
încă levitează cafeaua cu sare
te-ar putea indica eronat
undeva
unde mă pot rătăci
ca într-un labirint de presupuneri...

poezie de Ovidiu Sinov (august 2012)
Adăugat de Ovidiu Sinov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsul

În blana-i năpârlită au năpădit scaieţii,
Alunecă prin ramuri bătrân şi mohorât.
Îşi omora el prada nu pentru hrana vieţii,
Ci numai pentru sânge-a omorât.

Un pui de cerb se-azvârle prin ierbile-n cascade
Şi se opreşte-o clipă, sfios, ca un surâs...
Cu coada şfichiuindu-şi pântecul supt, ce cade,
Îi sare-n ceafă ucigaşul rîs.

Se tulbură privirea de cer senin umplută,
Corniţele firave se poticnesc în lut.
Iar rîsu-şi scoate limba din gura-i desfăcută
Şi-i pare că e iarăşi ca-n trecut.

Şi sângele ce-n blana pufoasă se prelinge
Îl reîntinereşte o clipă, nefiresc.
Dar limba ostenită azi nu-l mai poate linge,
Şi vechii colţi, slăbiţi, îi clănţănesc...

Din ce în ce mai slabă şi inima îi sună
Şi fiarei i se pare că-i iarnă, c-a-ngheţat,
Că-n ultima lui pradă, de astăzi, se răzbună
Tot sângele pe care l-a vărsat.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de ploi

Ăştia-mi plouă peste tot,

Şi prin vise şi prin gând,

Nici să tremur nu mai pot,

Nici să stau, docil, la rând,

Nu mai am nici încălţări,

Rezistente la puhoaie,

Căci, în cele patru zări,

Totul apă e... de ploaie,

Ăştia nu se mai opresc,

Din eterna ţârâială,

Zi şi noapte tot stropesc,

Fără urmă de sfială,

Totu-i moale prinprejur,

Unde calci sunt doar băltoace,

Se iţesc şi prind contur,

Forme vagi de poloboace,

Şi-n exces de inervare,

O să-ntorc pe dată foaia,

Şi răcnesc în gura mare,

Măi, mai terminaţi cu ploaia!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stafie bântuie prin Europa - stafia comunismului.

citat clasic din Karl Marx
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu căruţa prin Europa

Pleacă-n U. E. hopa-tropa
Şi pârliţi şi mai de soi,
Garduri s-aibă Europa
Câte oişti sunt la noi.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrăştiaţi, fără de întoarcere...

Ne-mprăştiem prin lume, uitându-ne strămoşii...
Ne-mprăştiem prin lume, ne-mprăştiem ca proştii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă taţi,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitaţi...

Lăsăm în urmă totul – tradiţii, moşteniri...
Lăsăm hoţi să ne fure trăirea din simţiri...
Ne-mprăştiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...

La tot ce am avut şi nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăştiem prin lume, pentru c-aşa se vrea,
Că nu pot vinde ţara cu tot cu noi în ea...

Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăştiaţi, prin lume rătăciţi,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiţi...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!