Omul de rând
Și-a uitat năravul acasă, dar nu s-a întors din drum,
a sosit în orașul despre care îi povestiseră părinții
că odată ajuns acolo rămâi
și a rămas,
oamenii par acum altfel, niște însingurați în mulțime
puși să repete același lucru zilnic
ca niște marionete ale altora.
A suferit pentru neputința de a înțelege la timp
mersul fără oprire printre obstacole
și s-a trezit prins în chingile vieții.
Nu știu dacă a mai scăpat vreodată,
dar a stat mereu la rând când avea dor de ceva,
s-a ales cu o bătrânețe de toată râvna
pe care o duce-n spinare ca pe un cal mort,
mărșăluiește încovoiat spre apus
cu gândul departe.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viață
- poezii despre teatrul de păpuși
- poezii despre oraș
- poezii despre obstacole
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre cai
Citate similare
În memoria bunicului meu
Dac-aș fi știut că pleci departe
Nu, nu aș fi stat deoparte
Te-aș fi strâns cu mare dor
Nu mi-ai fi rămas un gol
Dar e târziu pentru regrete
Suntem ai vieții marionete
Sau am fost, tu nu mai ești
Aș fi vrut să nu îmbătrânești
Vezi tu oare ce zi vine?
Un an s-a dus și fără tine
Speram să fi rămas aici
Dar e târziu, și-am cicatrici...
poezie de Hollo Noemi (10 septembrie 2018)
Adăugat de Hollo Noemi
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre femei
- poezii despre tramvaie
- poezii despre toamnă
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre fete frumoase
- poezii despre fete
- poezii despre albastru
Noaptea
Aceste obiecte pe masa de scris
și portretul tău în ramă obeză
ca niște figurine răzlețe
sculptate în ceară.
Cochilia de scoică
în care a scăpat un fir de nisip
din care s-a format o perlă
și gândul la sărutul pe gâtul cu perle
când singurătatea mă leagă de scaun
și vine miezul nopții
ca un pustiu
din care nu mai apari.
Apoi păianjenii
care țes o pânză
pe care vreau să-ți ilustrez
poemul însăilat pe hârtie,
noaptea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 august 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre perle, poezii despre noapte, poezii despre sărut, poezii despre singurătate, poezii despre sculptură, poezii despre păianjeni, poezii despre portrete, poezii despre poezie sau poezii despre obezitate
Mai mult demn
a stat în genunchi cât s-a citit evanghelia
i s-a părut mai mult demn decât greu
când s-a ridicat s-a simțit mai înalt
și s-a refugiat în rugăciune
plin de simțăminte ca un călugăr în devenire
își concentra gândurile
și se simțea ușor în interior
fără cuvinte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre religie, poezii despre înălțime, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte, poezii despre creștinism sau poezii despre Noul Testament
Un bătrân de poveste
Mâine dimineață beau apă din trei fântâni
înainte de răsăritul soarelui,
nu știu dacă voi izbuti să o deosebesc
cum fac degustând vinul.
Știu doar că un bătrân bea apă din ele
și face din asta un obicei zilnic,
unii îl consideră dus, dar el nu se lasă
și face umbră pământului.
Timpul trece și fostul prizonier de război
ce a venit pe jos acasă
luptă cu sine
și cu amintirile pe care le povestește,
i s-a făcut și înmormântare creștinească,
nevasta s-a măritat,
dar a iertat-o fiindcă a murit devreme.
Lumea lui a dispărut și ea
și a rămas doar câte o fantomă grăbită
care mai bântuie câte o casă părăsită
în care nimeni nu intră.
Credința sa în apa vieții sfințită
ce o păstrează în fiecare fereastră,
să o sărute lumina soarelui
și astfel bătrânul nu se teme,
uită de moarte.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre bătrânețe, poezii despre apă, poezii despre vin, poezii despre viitor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gânduri
Magia gândului sosit din ceruri, de departe,
m-a apăsat când am zărit făptura ta în noapte.
Și-a coborât atât de adânc, pân-mi-a pătruns în suflet,
acolo unde ești mereu - în eul meu de stâncă.
Găsind iubirea cea trecut, de dor, suspine, șoapte,
în prospețimea visului apus din fiecare noapte.
Minunea ce s-a întâmplat, aș vrea să se repete,
cât mai aproape de real, în nemurirea-mi eve.
poezie de Silviu Petrache (30 august 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau poezii despre iubire
Rămân cum am fost
Tot ce s-a întâmplat departe de mine
era o poveste ruptă din rai,
nu m-a lăsat mama în gija altora
când totul părea că am sosit prea devreme,
dar Dumnezeul meu era cu mine în același trup,
nu m-a lăsat niciodată pradă întâmplărilor
și de aceea am devenit un muritor credincios
cu respectul pentru legea pământului.
Nu înțeleg minunea care mi-a deschis ochii minții
și mă face să sîngerez în rana tuturor
cu dragostea sângelui picurat prin lacrimi
pe fața celor ce mă însoțesc spre mântuire,
vă înțeleg ruga dar niciodată fapta
ce nu mă lasă să dorm liniștit,
întunericului care mă obsedează
îi caut lumina stelelor în ferestre.
Întotdeauna drumul care mă duce acasă
mă eliberează de răutățile lumii,
rămân cum am fost.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre stele, poezii despre somn, poezii despre răutate, poezii despre respect sau poezii despre rai
Michel: (despre Paris) S-a întors! S-a întors!
Lorelei: Ce? De ce?
Michel: Nu știu - poate că și-a uitat telefonul sau cartea de vraji sau așa ceva.
replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre telefon, citate despre cărți sau citate despre Paris
Sărăcie fără orizont
S-a prins cu mâinile de cer,
i se părea un amplu exercițiu de zbor
fără aripi de înger sau pasăre,
doar cu gândul desprins de trup.
L-am lăsat să plece unde dorește,
în mine a rămas un gol spânzurat
într-o memorie plină de vise
care se războiau cu lumea amorfă.
Cineva îmi tot urmărea mișcările
încât obișnuiam să schimb pașii lucrurilor
cu alte forme de avânt
până să ajung la copia iubirii.
În cercurile ca niște roți de tren
printre care păsările nu se încumetă să treacă,
îmi părea totul trist și fad
ca-n amintirile când eram atât de sărac
de nu mai vedeam orizontul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărăcie, poezii despre păsări, poezii despre îngeri, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre schimbare sau poezii despre mâini
Întâlnirea cu iubirea
M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceață,
Și-am vrut să-l iau de mână și să-l conduc în viață.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există așa ceva în realitate
Și dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea ființă, i-am răspuns, există și are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertății sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei pași țin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu știu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceața s-a risipit,
Îngerul însoțit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a șoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Și-a dispărut...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre libertate, poezii despre sclavie, poezii despre realitate, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Muntele mi se părea departe
Când lumea s-a făcut că nu mă vede
n-am vorbit-o de rău,
dar nici nu m-am bucurat,
eram în singurătatea mea stăpân pe voință
și urcam treaptă cu treaptă prin viață.
Îmi măsuram efortul cu greutăți în creștere,.
important era să privesc mereu cu alți ochi,
să-mi înfrunt starea și s-o depășesc
în luptă cu propriile dezamăgiri.
Muntele mi se părea departe,
dar doream să ajung pe terasa lui
de unde se vede orașul în trepidație,
ajuns am știut că este și orașul meu
în care trăiesc și iubesc
lumea așa cum este.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre dorințe, poezii despre depășire sau poezii despre creștere
Am fost educați amândoi atât eu, cât și tu să nu cumva să greșim. Am fost recompensați când făceam ceva corect (după niște reguli ale altora) și am fost pedepsiți când făceam ceva greșit (iar după standardele altora). Așa că am învățat să mă feresc de greșeală, iar greșeala a devenit mai importantă decât reușita. Frica de a nu greși a ajuns să îmi ghideze acțiunile. Dar nu mai făceam nimic din ceea ce era nou, nimic din ceea ce era diferit, pentru că riscam să greșesc. Când trebuie să iau o decizie, o amân ca nu cumva să greșesc și să iau o decizie proastă. Acest tip de amânare al deciziilor apare din cauza fricii de greșeală. Am fost așa de programați din copilărie să nu cumva să greșim, să ne gândim la greșelile noastre ca la niște limite, ca la niște handicapuri, încât acum am ajuns să ne oprim din drum de teama greșelii. Greșeala e cea mai bună cale sa înveți și să schimbi ceva în viața ta. Dacă nu îți dai voie să faci greșeli, nu progresezi rămâi exact acolo unde erai și ieri.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre greșeli, citate despre frică, citate despre învățătură, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre superlative, citate despre standard, citate despre schimbare sau citate despre prostie
O monedă validă
ai trecut și rămas în buzunarul meu stâng
o monedă validă de tezaurizare
dar touși fluctuantă
niciodată n-am păstrat ceva mai valoros
decât iubirea în care mă contopesc deplin
gândul care se întrupează într-o faptă
mai plină decât visul din care s-a născut
nu mă face să uit niciun adevăr ori minciună
lumina îmi trece peste umeri
și văd mai departe ținta de atins
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre numismatică, poezii despre naștere sau poezii despre minciună
Venise toamna
O femeie-și ținea iubirea ascunsă-n sân
(își aducea rar aminte de ea);
Când cineva îi privea sânii,
atunci i se părea că ard
cu iubire cu tot.
O năpădeau transpirațiile și dorul,
alerga de nebună pe străzi
și se întorcea acasă singură,
până-ntr-o zi...
când s-a trezit cu sânii țepușă
prin bluza albă ca laptele.
De atunci, câte un bărbat
o însoțea tot timpul,
până a rămas doar unul,
și s-a căsătorit cu acte în regulă.
Degeaba...
Iubirea-i fugise din sân,
suferea de singurătate,
cu bărbatul alături.
Toți bărbații îi furaseră câte ceva...
Acum nu mai avea nimic
de oferit.
Își ascundea sânii;
Venise toamna...
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bărbați, poezii despre lactate, poezii despre căsătorie sau poezii despre alb
Prințul s-a ridicat din pat și a pus-o pe Gretchen în locul lui să doarmă; mai mult nu putea face nici el. Gretchen și-a împreunat mâinile și s-a gândit: "Ce buni sunt oamenii și animalele!" Și a închis ochii și a adormit. Toate visurile au venit iar valvârtej înapoi și acuma erau ca niște îngeri și trăgeau o săniuță în care era Karl, și el făcea semn din cap. Dar nu era decât un vis și de aceea a pierit când ea s-a trezit.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre somn, citate despre îngeri, citate despre zoologie, citate despre săniuș, citate despre ochi, citate despre mâini sau citate despre animale
Dragostea a fugit până la cer
Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veșnicie.
Și chiar dragostea
s-a uitat la timp
și a-nceput să râdă,
pentru că știa
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colț
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer
fără să plece,
s-a întors
fără să plece,
timpul a murit,
iar ea a rămas.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre legi, poezii despre inimă sau poezii despre existență
Nu mă las convins
S-a prins nesigură cu picioarele de drumuri,
a rătăcit prea multe,
când s-a oprit nu mai eram acasă,
am părăsit tot ce-am păstrat și zidit.
Amețit de dorințe ca un cititor în stele, am sperat altceva,
nu mă las convins
că alerg după o himeră
până nu-mi plătesc datoria
flăcării din suflet care întețește arderea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată sau poezii despre acasă
Speranța neagră
Cineva și-a uitat visele acasă și plâng,
gândurile golite de conținut așteaptă,
când pleci prea departete nimic nu te mai apropie
stai închis în tine și scoți aburi pe gură
numai bucurie nu scoți,
doar un amar care face din iubire un chin.
E neagră speranța de rezultate palpabile
Inima rămâne lovită de însingurare.
Nu știu cum am gândit saltul,
dar îmi amintesc povestea altora,
am strâns în mine toate neîmplinirile de aici
și am plecat să extind totul printre străini
încât am rămas cu sufletul rănit și pustiu.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre plâns, poezii despre negru sau poezii despre gură
Două cântece ale eschimosului
I Evadând din eternitate
Omul a venit alergând fără chip pe suprafața pământului
Fără ochi și fără gură el alearga cu fața spână
Știa că pășește pe piatra morții
Știa că el era o stafie e tot ce știe.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorțită.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă și fierbinte
De pe hornul unei stele și peștele s-a risipit în cristale.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un șoarece
dar un suspin al timpului
L-a spulberat în firimituri de articulații.
A luat o piatră ascuțită și și-a găurit fața
Prin lacrimi și durere a privit planeta.
A găurit iarăși mai adânc și prin lacrimi și durere
A scrâșnit la fulger la brumă și la timp.
Atunci, zăcând printre oase pe cimitirul pământului,
A văzut o femeie fredonând în pântecele ei niște cântece.
El i-a dat doi ochi și-o o gură în schimbul unui cântec.
Ea a lăcrimat sânge, ea a urlat de durere.
Durerea și sângele erau viață. Dar omul a râs
Cântecul merita prețul.
Femeia s-a simțit înșelată.
II Cum a început apa să cânte
Apa voia să trăiască
Ea s-a dus la soare s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la copaci ei au ars-o s-a întors plângând
Ei au putrezit s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori ele s-au ofilit s-a întors plângând
Ea voia să trăiască
S-a dus la pântece a întâlnit sângele
Ea s-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit cuțitul
S-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit larva și putregaiul
S-a întors plângând dorind să moară
S-a dus la timp a trecut prin aceeași ușă de piatră
S-a întors plângând
A început să caute prin tot universul nimicul
S-a întors plângând dorind să moară
Până când nu mai rămânea nimic din plâns
Zăcea în străfundul tuturor lucrurilor
Absolut epuizată absolut limpede
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre durere sau poezii despre început
No-fire escape
nu totul e despre tine/ nu totul e despre arderea interioară
precum arderea pădurilor
realitatea vine în tranșe care îți amenință
starea de bine/ privesc cerul ca pe un balon scăpat de un copil
fără mamă și tată / balonul e singurul lucru pe care îl mai avea
am ales să tresar la fiecare explozie a tristeții
// bucuria e o armă letala, atunci e un semn că
s-a mai sfârșit o clipă în care ai fost fericită //
strada se întinde ca acest poem și tu te grabești
în loc să stai în coloana nesfârșită de mașini
în drum spre mare
orizontul se descarcă precum o cupă de escavator
peste o groapă în pământ
ia-mă în brațe si spune-mi că totul va fi bine
dar nu, nu e despre mine / e despre ascultarea vocii care se aude peste tot
și-ți spune / scrie despre asta
scrie despre copilul abandonat
adu-i balonul înapoi
mărșăluiește zi și noapte ca o insectă în căutarea mâncării
apoi așteaptă pe cineva să te strivească un pic
apoi nu mai vezi nimic/ ești pe audio-only.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre voce, poezii despre tată, poezii despre sfârșit sau poezii despre păduri