Sunt lacrimioarele-nflorite
Sunt lăcrimioarele-nflorite
Și când duios mă uit la ele
La tine mă gândesc, iubite,
Și-mi amintesc vremile-acele
Când înflorite lăcrimioare
Cu drag îmi trimeteai tu mie,
Și când era în orice floare
Un semn de-amor, de bucurie.
Ah! florile atunce date
N-a mai rămas nimic din ele
În vânt sunt toate spulberate,
Simțirea ta, vremile-acele!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- citate de Veronica Micle despre flori
- poezii despre vânt
- citate de Veronica Micle despre vânt
- poezii despre iubire
- citate de Veronica Micle despre iubire
- poezii despre bucurie
- citate de Veronica Micle despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Când îmi plec
Când îmi plec fruntea pe mână
Fuge gândul meu pribeag
Și mă cred că-ți sunt stăpână
Ție, vecinic mie drag.
Și mai cred, ca altădată,
Că tu mie te închini,
Și cu inima-ntristată
Greu, de dorul meu suspini.
Atunci câte sunt în lună,
Câte-n stele și povești
Trec prin mintea mea nebună
Socotind că mă iubești.
Dar tresar
și de pe mână
Ridicând fruntea încet,
Eu din visu-mi de stăpână
Tristă roabă mă deștept.
poezie celebră de Veronica Micle din Convorbiri literare (1881)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- citate de Veronica Micle despre tristețe
- poezii despre timp
- citate de Veronica Micle despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre inteligență
- poezii despre gânduri
- citate de Veronica Micle despre gânduri
- poezii despre dor
- citate de Veronica Micle despre dor
Aproape de cel drag
La tine mă gândesc când valu-n soare,
Pe mări sclipește,
Când licărul de lună, din izvoare
Se oglindește.
Te văd pe tine când în drum, sub zare
Colb se ridică.
În bezne, când drumețul pe cărare
E prins de frică.
Te-aud pe tine-n vâjâirea-adâncă
De val, în ropot
Adesea merg s-ascult când, stins, în luncă,
E orice șopot.
Cu tine sunt; de-ai fi cât de departe,
Sunt lângă tine.
Apune; stelele-n curând vor arde.
De-ai fi la mine!
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Goethe despre timp, poezii despre frică, citate de Goethe despre frică, poezii despre drumeție, poezii despre Soare sau citate de Goethe despre Soare
Tot pe tine...
Când zâmbești, zâmbesc și eu.
Când ești tristă, plâng mereu.
Când greșești, te înțeleg
Și tot pe tine te aleg.
Când m-ajuți, îți mulțumesc.
Când mă cerți, înebunesc.
Când îmi ceri, eu îți ofer
Și tot pe tine te prefer.
Când ești speriată, te alint.
Când mă-ntrebi, nu te mint.
Când crezi că uit, îmi amintesc
Și tot pe tine te doresc.
Când îmi șoptești, te ascult.
Când nu-ți ajunge, aduc mai mult.
Când nu ai, eu îți fac
Și tot pe tine eu te plac.
Când lipsești, eu mă sufoc.
Când ai ghinion, îți dau noroc.
Când nu-nțelegi, îți definesc
Și tot pe tine te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre sperieturi, poezii despre plâns, poezii despre noroc, poezii despre mulțumire, poezii despre minciună sau poezii despre greșeli
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre îngeri, poezii despre vorbire, poezii despre tată sau poezii despre suflet
Drag mi-ai fost...
Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,
Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,
Am văzut c-această lume
Făr-de tine nu-i pustie.
Și luceafărul pe ceruri
Place mult cum strălucește,
Dar apune și dispare
Soarele când se ivește.
El cu discul său cel falnic
Te deșteaptă la viață
Și te face să uiți iute
Steaua cea de dimineață.
Tu luceafăr mi-ai fost mie
Ce în zori de ziuă luce,
Și-ai apus, - acum la soare
Eu privesc cu mult mai dulce.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Veronica Micle despre Soare, poezii despre viață, citate de Veronica Micle despre viață sau poezii despre dimineață
Cântec de vânt
(Mamei)
De când te-ai dus în veșnicie
Am devenit mai întristat.
Îmi vine-n ospeție vântul
Și-mi șterge chipul lăcrimat.
A înflorit durerea-n mine
Și am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Și plânge-n plopii din cătun.
Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac s-a lămurit
Și-n orice an când moare toamna
E necăjit că n-a murit!
De când te-ai dus sunt disperare,
Cântec de vânt, apus de zi...
Ninge în mine cu uitare
Și nu știu dacă vei veni.
poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre toamnă, poezii despre ninsoare, poezii despre nebunie, poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre mamă
Amintiri și vise scrise
Vor trece ani, vor trece zări
Vor trece multe amintiri.
Vom scrie vise, versuri, stări
Din ale noastre... triste firi.
Vom adormi, visând, visând
Căci viața e frumoasă.
Ne vom trezi, cântând, cântând
Trebăluind prin casă.
Sunt amintiri, dar sunt și vise
Ce vin, ce au trecut.
Când le uităm, rămân ucise
Un lucru neplăcut.
Bine ar fi, să le salvăm
Le scriem, să trăiască.
Farmec aparte, să le dăm
Să nu se veștejească.
Îmi amintesc... când ne iubeam
Îmi amintesc prea bine.
Din ochi, iubirea, îți sorbeam
Îmi amintesc de tine.
Îmi amintesc, prima-ntâlnire
Iubita când îmi vine.
Îmi amintesc, plăcuta-ți fire
Îmi amintesc, de tine.
Și-mi amintesc, al tău sărut
O, cât era de bine.
Și-mi amintesc, cât a trecut
Da, mi-amintesc de tine.
Aș trece eu, să-mi amintesc
Să-mi amintesc mai multe.
Când îți spuneam, că te iubesc
Și cerul vrea s-asculte.
Și-a ascultat, a ascultat
Eram, ca doi copii.
Pe brațe, eu, mi te-am purtat
Dorită ca să-mi fii.
Și-mi amintesc, cum mă doreai
Cum mă doreai fiebinte.
În brațe, tu, cum mă strângeai
Și îmi șopteai cuvinte:
Mai stai, mai stai, mai stai
Mai vreau al tău sărut.
Mai stai, mai stai ziceai
Și vremea a trecut.
Și vremea, vremea... va mai trece
Rămân, doar amintiri.
Și amintirea, ne petrece
Spre alte zări... și firi.
Acum, le știți: le-am scris
Le-am scris ca să le știți.
Și vor rămâne... vis
Și voi să vă iubiți.
Viața, este frumoasă
Frumoasă, când iubești.
Și este, dureroasă
Când tu, o părăsești.
Și vine, vine-o zi
Când toți o părăsim.
Și ziua, n-o vom ști
Cumva, să o vestim.
Și dacă tot, nu știm
Nu știm ce va mai fi.
Măcar, să ne-amintim
Când timpul, v-a muri.
Sunt amintiri, sunt vise
Sunt vise adunate.
Spre zări, vor fi deschise
Frumos poetizate.
Și dacă se vor teme
Prin vreme, să înoate.
Nu vă temeți... de vreme
Spunând, că nu se poate.
Se poate, dacă vrem
Și dacă... ne iubim.
Și amintiri... avem
Scrise, când: le citim.
poezie de Paul Preda Păvălache (15 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre frumusețe, poezii despre dorințe, poezii despre amintiri, poezii despre înot sau poezii despre versuri
Am mai visat...
Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau și crini și trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbește-n zilele pustii.
Poate-ai plecat, poate-ți încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Și umbra îți mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.
Poate din când în când privești spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Și par așa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.
Când m-am trezit era târziu și noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Și mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.
Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Și-am mai visat puțin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Și m-am topit, pe bancă, liniștit...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre trandafiri sau poezii despre seară
Icoană de speranță
Din cer mănunchi de stele să apuc
Să fac din ele - Chipului sfânt o ramă,
Căci timpul trece, anii trec, se duc,
Eu mă gândesc mereu la tine, mamă.
Când viața mea e plină de tumult
Îmi ești, măicuță, icoană de speranță,
Glasul tău duios mereu îl ascult,
Căci vorbele tale îmi sunt ca o povață.
Tu ești chip cioplit din razele de soare,
Strălucești în suflet pentru totdeauna,
Îmi ești măicuță dragă, viață și culoare,
Eternă primăvară, ca tine nu-i niciuna.
poezie de Răzvan Isac (8 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre sfaturi sau poezii despre primăvară
Doi ochi, boabe de mărgăritar
Doi ochi, boabe de mărgăritar
îi împodobesc obrazul.
Când îi ofer flori în dar,
mama uită tot necazul.
Pe la tâmple, ghiocei
îi amintesc de primăvară.
S-au amintesc de anii grei
când viața i-a fost amară.
A trecut timp peste mama,
dar tot frumoasă a rămas.
Încă mai poartă marama,
tot mai dă la cântec glas.
Ce caldă este mâna ei!
Ce față blândă are!
Când eu plâng de dorul ei,
mama îmi dă alinare.
Lângă mama îmi este bine.
Ea cu drag mă încălzește.
Îmi face zile senine,
mama mere mă iubește.
Trandafirul ce-înflorește
mamei îl ofer cu drag.
Ea e stea ce strălucește
și-mi dă zborul către larg.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre trecut
Dragostei tale văpăi
Când sufletul meu suspină
Versuri multe plămădesc,
Așteptând la min' să vină
Fata ce cu drag iubesc.
M-ai lăsat captiv în gheara
Dragostei tale văpăi,
Să mi te amintesc când seara
Pe cer văd doar ochii tăi.
Vântul poartă al tău parfum
Peste văi și dealuri verzi,
Mă rog să îmi ieși în drum
La-l tău piept să mă așezi.
Eu să prind în păru'-ți stele,
Mândră floare ce îmi ești,
Să fii una dintre ele,
Mai ca ele strălucești.
Și din razele de soare
Să-ți fac colier, să-l porți,
Tu nu ai asemănare,
Tu-mi ești dar adus de sorți.
poezie de Răzvan Isac (18 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vinovăție, poezii despre verde sau poezii despre poezie
Glasul durerii
Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mișcate
Susurând încet și tainic pe-a lor ramuri clătinate?
Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător;
Cine știe-a lor durere, cine știe dorul lor.
Și ascunsă prin frunzișuri, tăinuind a ei ființă,
cântă dulcea Filomela, și-n cântare-i o dorință
Pare că îndreaptă vecinic către cerul cel senin,
Și divina-i melodie se sfârșește c-un suspin.
Iar poetul ce-o aude își ia lira și se duce
Pribegind cu-a sale doruri, și ca dânsa el atunce
Cu un vers duios și jalnic spune lumii chinul său
Și răpit de-a lui simțire el suspină-amar și greu.
Și-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalță
Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec și dulceață,
Nu întrebi, plecând cu jale ochii-n jos înspre pământ
Pentru ce tot cu suspinuri se sfărșește orice cânt?
O! de-ai ști tu că pe lume, de când lumea e facută,
Blânda voce-a fericirii este, a fost și va fi mută,
În viață-orice cântare ce cu drag ai asculta
Ai ști că-i glasul durerii și adânc ai suspina.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre privighetori sau poezii despre frunze
La un portret
Mă pierd uitându-mă la tine
Cuprinsă ca de-un farmec sfânt,
Și-n sufletul meu iar revine
Dorul ce-avui pe-acest pământ.
Și c-un amor peste măsură
Dezmierd frumosul chip al tău,
Și uit c-a fost între noi ură,
Și uit de câte sufăr eu.
Și te iubesc ca și atunce
Cu tot avântu-nchipuirii
Și cu acea simțire dulce
Ce-o da trecutul amintirii.
poezie clasică de Veronica Micle din Poezii (6 februarie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portrete sau poezii despre declarații de dragoste
Ieși din piesa de teatru și devino spectator. Când ești actorul din piesă ești limitat de decor, de rol și de îngustimea regiei în care trebuie să se desfășoare povestea. Când ești spectator ai acces la toate filmele reale și imaginate din întregul univers. Ca observator al vieții tale înveți să nu mai iei nimic personal și să alegi când vrei să trăiești drama, bucuria și tragedia și când vrei să te detașezi de ele după bunul plac. Majoritatea oamenilor sunt captivi în rolurile pe care le-au ales și au uitat să mai iasă din ele. Nu poți evolua decât foarte greu și anevoios când nu te poți uita la tine din afară și obiectiv.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre învățătură, citate despre tragedie, citate despre teatru, citate despre limite, citate despre imaginație, citate despre filme, citate despre evoluție sau citate despre bucurie
Sonetul 30
Când gândurile mele liniștite
Le chem la sfat să-mi amintesc ce-a fost
Oftez, știind de lucruri neîmplinite,
De dureri vechi și noi ce nu au rost.
Și-înec un ochi ce n-a plâns niciodată
Căci bunii-amici în moarte se pitesc
Jelind după iubiri de altădată,
Că le-au pierdut și-acum se văicăresc.
Și mă mâhnesc gândind la suferință,
Iar grijile le număr copleșit,
Un bilanț trist, de veche neputință,
Și-achit din nou, deși am mai plătit.
Dar, drag amic, când mă gândesc la tine
Uit ce-am pierdut și îndurat, știi bine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre prietenie, poezii despre plată sau poezii despre numere
Flori de(-n)gheață
Nu sunt florile de gheață
Cum sunt florile de-ngheață;
Nu plâng florile de gheață
De cele ce iarna-ngheață,
Dar nici florile ce-ngheață,
De ele, când se dezgheață.
poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre flori de gheață
Nu teroriștii, ci toate religiile lumii sunt adevărații criminali, pentru că ele au distrus toate posibilitățile de bucurie. Ele au distrus posibilitatea de a te bucura de lucrurile mici ale vieții. Ele au condamnat orice furnizează omului natura de a-l face fericit, de a-l incita, de a se simți bine.
citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre posibilitate, citate de Osho despre posibilitate, citate de Osho despre bucurie, citate de Osho despre viață, citate despre terorism, citate de Osho despre terorism, citate despre religie, citate de Osho despre religie, citate despre natură, citate de Osho despre natură, citate despre fericire sau citate de Osho despre fericire
Florile
Dumnezeu cănd florile ni le-a dat,
Pe toate din Rai le-a luat
Și cu ele și câte un colțișor de Rai ne-a dat.
Eu când flori primesc, sau la flori privesc, cu florile vorbesc
Și știu că prin ele din Rai câte un cuvânt bun primesc!
Pentru toate florile din lume, Doamne eu îți mulțumesc!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre cuvinte sau poezii despre Dumnezeu
Ieși din piesa de teatru și devino spectator. Când ești actorul din piesă ești limitat de decor, de rol și de îngustimea regiei în care trebuie să se desfășoare povestea. Când ești spectator ai acces la toate filmele reale și imaginate din întregul univers. Ca observator al vieții tale înveți să nu mai iei nimic personal și să alegi când vrei să trăiești drama, bucuria și tragedia și când vrei să te detașezi de ele după bunul plac. Majoritatea oamenilor sunt captivi în rolurile pe care le-au ales și au uitat să mai iasă din ele. Nu poți evolua decât foarte greu și anevoios când nu te poți uita la tine din afară și obiectiv. Cum te simți din postura de spectator?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire întemnițată
Iubite, fără mângâierea ta sunt tristă
Și fără al tău surâs ce în inimă mi-a rămas,
Iar sufletul îmi jelește și n-are batistă,
De atâta plâns, rămânând fără glas.
Iubite, mi-am trimis gândul către tine,
Zburând adiat de vânt ca o pasăre călătoare,
Să te ajungă din urmă, să te aducă la mine,
Căci dorul îmi sfâșie inima, iar sufletul mă doare.
Iubite, fără tine nu mai sunt ca o stâncă,
Sunt ca și cerul înnorat, ca și marea agitată,
Fără tine, rana din suflet mi-e tot mai adâncă,
Iar inima-mi bolnavă tânjește să fie vindecată.
Iubite, te aștept și azi, sperând c-ai să te-ntorci,
Să-mi redai fericirea, să zâmbesc ca altădată,
Ca un trandafir să înfloresc, sărutându-ți buzele dulci,
Să nu mai plâng, căci fără tine iubirea-mi zace-ntemnițată...
poezie de Daciana Lazăr (13 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre stânci