La un portret
Mă pierd uitându-mă la tine
Cuprinsă ca de-un farmec sfânt,
Și-n sufletul meu iar revine
Dorul ce-avui pe-acest pământ.
Și c-un amor peste măsură
Dezmierd frumosul chip al tău,
Și uit c-a fost între noi ură,
Și uit de câte sufăr eu.
Și te iubesc ca și atunce
Cu tot avântu-nchipuirii
Și cu acea simțire dulce
Ce-o da trecutul amintirii.
poezie clasică de Veronica Micle din Poezii (6 februarie 1887)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre portrete
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre declarații de dragoste
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.