Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

La noi, fiecare cap de servitor avea o jumătate de kilogram de carne pe zi, o pâine de un kilogram pe zi, condimente și tot ce rămânea de la masă de la stăpâni. Fiindcă totdeauna rămânea, și era totdeauna așa, că dacă-ți veneau 2-3 persoane la ora mesei, puteai să le ții la masă foarte ușor, că era mâncare.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Pentru mine 1 leu era o avere, dar un pol de aur era ceva extraordinar.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Frații Grimm

Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.

începutul de la Șarpele alb de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cele mai frumoase povesti de fratii Grimm" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.90- 24.99 lei.

Tangoul s-a introdus mai târziu, chiar înainte de primul război, și era prohibit.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Luca Caragiale

Multe și de toate a încercat el în viața lui, ca să și-o poată cârpi de azi pe mâine. A făcut, fiindcă și el era român, a făcut și politică: a părăsit totdeauna opoziția, din cauza nemărginitei și injustei ei violențe, în anul venirii ei la putere, și s-a alipit totdeauna de guvern, care în definitiv nu era așa de vinovat, cu câteva zile înainte de trecerea acestuia în opoziție. Și pe urmă iar așa și tot așa.

în Cănuță om sucit
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.36- 48.99 lei.

Legătura formată între noi nu era una care poată fi ruptă de absență, distanță sau timp. Și oricât de deosebit, de frumos și de deștept sau de desăvârșit era el, spre deosebire de mine, era tot atât de implicat ca și mine în mod ireversibil. Așa cum eu îi voi aparține lui pentru totdeauna, tot astfel și el îmi va aparține mie pentru totdeauna.

în Lună nouă
Adăugat de Georgi GSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în italiană.
cumpărăturiCartea "Eclipse Collector's Edition" de Stephenie Meyer este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -100.00- 15.99 lei.
Ioan Petru Culianu

O particularitate a Aliciei H. era aceea ea nu-și extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Șovăia la fiecare îmbucătură și sunt sigur -mi făcea o favoare încercând înghită câteva bucățele de pește sau niște legume (nu cred fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; și încă, trecând prin acea teribilă umilință care era la ea mâncatul. Era limpede simțea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Hans Christian Andersen

Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos și bun dacă se oglindea în ea aproape nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede și chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase priveliști în oglindă parcă erau spanac fiert și cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioși sau ședeau cu capu-n jos. Fețele lor erau așa de schimonosite nu le puteai cunoaște și dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creștea și îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Classic Fairy Tales by Hans Christian Andersen" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -75.00- 30.99 lei.

La școală n-am fost, dar am fost totdeauna în București. Am învățat clasele primare acasă. Am avut profesor acasă, unul de franceză, am avut o doamnă de germană, una de pian și una de română. Și pe urmă, de la 14 ani, am fost la aceste cursuri ale femeilor române. Dar, totuși, aveam lecții de engleză și de... cum spun... și de desen, dar făceam și piele, lucrare de mână.

în interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna neprivită

cu cât te iubeam mai tare
cu atât mă scufundam mai adânc în
fluturatul ierbii
și așa cum stăteai tu ca o nălucă voluptoasă
ca o stafie neveșmântată
în scaunul
acela pregătit din frunze proaspăt visate
mai rămânea totdeauna un pic din toamnă
și pentru a doua zi
te mai cotropesc odată în cer
apoi pe un rug,
apoi în sinea mea

și tot așa
rotund ca o pasăre
mă stingeam prefăcându-mă umbră prelungă
la picioarele tale
fără cap fiindcă îmi rămăsese
deasupra apei
ca mă uit la seceta timpului
pe trup
ca mă cert cu tine pe partea cui
atârne dragostea ca o piatră

ca văd
din câți ochi mai rămâne toamna
neprivită

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erai atâta de frumoasă!

Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă, cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate,
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.

În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere,
C-aveau puterea topescă pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire,
Ce ni se prelingea pe suflet, ca ni-l umple cu iubire!

La cuptorașul din ogradă te apucai faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,
Erai atâta de frumoasă... erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!

Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă
Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând ne-o fi foame!

Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare
rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare
Și ne-ndemnai mulțumim cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu se îndure de noi și-n ziua cea de mâine!

Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...
Pe care n-o vedeam niciunul... o cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea... o știu și eu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Erai atâta de frumoasă!

Mamă... sleită de puteri, după o zi de tras la sapă,
Veneai acasă pe-nserat și buzele-ți cerșeau doar apă...
În traistă, doar un colț de pâine, uscat de arșița de vară,
Același ce într-un ștergar l-ai învelit mai de cu seară.

Abia intrată în ogradă cătai îndată la pruncuți,
Ștergându-le cu șorțul fața, mustrându-i erau desculți,
Erai și dumneata desculță, aveai călcâiele crăpate
La fel ca palmele muncite din zori de ziuă până-n noapte.

Însă în ochi aveai Luceferi, iar zâmbetul de înger bun,
Erai atâta de miloasă... plângeai și piatra de pe drum...
În glas aveai mereu dulceață, iar pieptul îți era căldură...
Chiar și dojana cea mai mare era amară cu măsură.

În palmele, oricât de aspre, era atâta mângâiere
Că aveau puterea topescă pe loc și cea mai rea durere,
Iar în sărutul de pe frunte era un mir de fericire
Ce ni se prelingea pe suflet ca ni-l umple cu iubire!

La cuptorașul din ogradă te apucai faci mâncare,
Iar Luna presăra cu aur în mămăliga dumitale,
Erai atâta de frumoasă... erai atât de obosită...
Abia rupeai pe sub genunchi câte un băț de răsărită!

Mereu în fugă după treabă, dereticând de zor prin casă,
Puneai un strop de gaz în lampă și-apoi ne așezai la masă
Și la lumina chioară-a lămpii și-a candelei de la icoane,
Tăiai cu ața mămăliga... tot căinând ne-o fi foame!

Dar în puținul de pe masă era atâta-ndestulare
rămânea, întotdeauna, câte ceva la fiecare
Și ne-ndemnai mulțumim cu umilință-n rugăciune,
Ca Dumnezeu se îndure de noi și-n ziua cea de mâine!

Noi adormeam fără de grijă în șoapta-nchinăciunii sfinte,
În palmele-ți împreunate curgea o lacrimă fierbinte...
Pe care n-o vedeam niciunul... o cunoștea doar Dumnezeu
Și doar acum, privind în urmă, măicuța mea... o știu și eu!

poezie de din revista "Uniunea Artelor"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Laura Stoica era un om foarte curat. Puteai mergi pe mâna ei cu ochii închiși. Era o idealistă, uneori chiar naivă, dar avea un suflet bun.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Desigur, nu era pentru prima oară când rămânea doar el singur, în plină noapte, pe puntea principală a navei albastre "Pacifis", doar , de data aceasta, spre deosebire de celelalte dăți, nava nu mai staționa pe rampa de lansare a rachetodromului Institutului, ci zbura în afara sistemului solar, în misiune spre planeta Proxima. Iar el era totuși, după cum indicau cele șase mici buline aurii de pe reverul hainei uniformei sale, comandantul acestei misiuni. Și nu era nici joacă, nici glumă, nici probă. Totul era foarte serios. Norocul lui că avea parte de niște colegi minunați.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca fizic, Mihai e mai scurt ca mine, eu am talia 1,68, el era cu vreo 2-3 centimetri, poate și patru, mai scurt, avea o musculatură herculeană, piciorul la scobitura tălpei era în plin (P l a t f u s s, cum zice neamțul), însă nu-l jena deloc la mers. Păr negru ca corbul, fața, un brun alb. Pălăria lui favorită era semi-joben, mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos, și mai totdeauna gânditor. Somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară până răsărea soarele, aci dormea de cu seară până la amiază și uneori și până la 1 și 2 p. m. Piciorul și mâinile mici, ca ale mamei, dinți regulați și de culoare gălbuie, când râdea cu mare poftă, și râs sincer. Pe când era la T i m p u l, joben întreg nu punea decât când venea Veronica de la Iași. (...)
Făcea abuz de tutun și de cafele negre, de băut, bea țapăn, însă numai vin, rachiuri nu, bea țapăn de la vârsta de 14 ani. (...)
Ca căciulă, purta căciulă de astrahan, însă nu țuguiată (nu dacică), ci dreaptă. (...)

în Scrisoare către Corneliu Botez (1) (20 aprilie 1909)
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așa era mama mea

Mama se scula de noapte,
Ne cosea hăinuțe rupte,
Ne fierbea în oală lapte,
Treburi termina prin curte.

Apoi, lua la umăr sapa,
Bocceluța cu mâncare,
În cofă își punea apa
Și pleca în câmp are.

Își purta pașii pe brazdă,
Prin pământul răscolit,
Avea grijă nu cadă
Până dă în asfințit.

În miezul zilei se-odihnea.
Ștergea fruntea de sudoare.
Mânca acolo, ce avea.
În câmp. Sub arșița de soare.

Ducea calul -l adape.
Să-i răcorească sufletul.
Apoi începea sape,
Potolindu-și umbletul.

Tot așa muncea în viață.
Alerga pe câmpuri vara,
De cum da în dimineață.
De cu zori și până seara.

Cu truda câmpului în spate,
În curte, calul dehăma.
Ne lua pe fiecare-n parte
Și cu grijă ne-ntreba:

- Oare, v-a ajuns lăpticul?
Era prima grijă a ei.
Își lua din cap baticul,
Ne săruta oe toți trei.

Apoi, ne băga în casă,
Ne pregătea mâncare bună,
Ne-așeza cu drag la masă
Și ne spunea:-Poftă bună!

Când ne așeza în pat
Ne închina perna întâi.
Uita mama de oftat
Când ne veghea la căpătâi.

Așa era mama mea.
Ea făcea din noapte zi.
Prea puțin se odihnea.
Muncea mult pentru copii.

poezie de (29 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Hans Christian Andersen

Ferestrele erau foarte sus și geamurile erau roșii, albastre și galbene. O lumină tare ciudată pătrundea prin ele. Pe masă era o farfurie mare plină de cireșe frumoase și Gretchen s-a așezat și a mâncat cireșe câte a vrut, fiindcă avea voie mănânce cât îi place. Pe când mânca, baba a pieptănat-o cu un pieptene de aur și părul s-a cârlionțat și a căpătat o strălucire minunată, și chipul fetiței, rotund și bucălat, era ca trandafirul.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
Girel Barbu

Lupta cu criza

Criza e pe noi călare
Ca un râs pe-o măgăreață,
Mușcă-adânc din fiecare,
Câte-un kilogram de viață.
Lumii a-nceput -i pese,
Cât e ea, așa de lume
Luptă,-n cale cu cei iese,
Noi românii, făcând... glume!

poligramă de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Grup

Trăiau de foarte mult timp împreună
Și cam începuseră se repete.

El era ea,
Și ea era el.

Ea era ea,
Și el era tot ea.

Ea era, nu era,
Și el era ele,
Sau cam așa ceva.

Dimineața mai ales,
Până se alegeau bine,
Care cine mai este,
De unde și până unde,
De ce așa și nu altminterea,
Trecea o groază de timp.
Trecea timpul ca pe apă.

Voiau uneori chiar se sărute
Dar își dădeau seama la un moment dat
Că amândoi sunt ea.
Mai ușor de repetat.

Atunci începeau de spaimă caște.
Un căscat așa de lână moale,
Care se putea și croșeta
În felul următor:
Una căsca foarte atent,
Și cealaltă ținea ghemul.

poezie celebră de
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sunt disponibile și traduceri în engleză și spaniolă.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Ea singură, departe, rămânea în larg. Culcată, întinsă ca o planșă, cu mâinile sub cap, cu ochii țintă în albastrul cerului, fără miște un deget plutea ceasuri întregi – era în elementul ei – lumea-i spunea Sirena Neagră.

în Europolis (1933)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Europolis" de Jean Bart este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -7.61- 4.99 lei.
Stela Popescu

De ce crezi susțineau teatrele? Le susțineau fantastic, numai totul era dirijat: ăsta era defectul. Însă ca profesie în sine, actorii s-au dezvoltat foarte bine în comunism. Bineînțeles nu puteai să spui: "Securiștii ne urmăresc și nu găsim mâncare." Dar, se găseau metode pentru a evita cenzura...

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook