Ploaie de toamnă
Plouă mărunt, dar nu e nici un bai,
Că n-am plecat în zori de zi la vie,
Se spală praful ciorchinilor bălai-
Și eu mă mai răsfăț prin poezie!
Și totusi, ziua e cu spor, si e frumoasă,
Că mi-am făcut prieteni noi vreo zece,
Cu care o să-nchin curând o tămâioasă -
Când o fi toamna sură și mai rece!
Până atunci ne umplem doar paharul,
Cu vinul poeziei bun și sfânt,
Pe care ni-l strecoară-n suflet harul-
Ori muza ce ne mangâie-n cuvânt!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre vin
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre răsfăț
- poezii despre prietenie
Citate similare
Rondelul Limbii române
E Limba Testamentul nostru sfânt,
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară,
S-avem o existență mai ușoară-
Și-a lor lumină prinsă-n orice gând!
Ea este pe vecie Jurământ
Și pavăză și dragoste de Țară:
E Limba Testamentul nostru sfânt-
Pe care toți strămoșii ni-l lăsară!
Să nu pierim, bătuți de orice vânt,
Când vremurile-n lume se-nvâltoară,
Cu Crezul veșniciei ne-nconjoară
Și cu temeiul pus peste Cuvânt:-
E Limba Testamentul nostru sfânt!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu din Cronici de viață
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre testament
- poezii despre promisiuni
- poezii despre patriotism
- poezii despre lumină
- poezii despre limba română
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Umezeală
În zori a plouat
Și a turnat toată ziua.
Cu sufletul ud
Pot doar
Să șterg praful de pe pian
Și să chinui pisica
Îmbrățișând-o strâns.
Iar când nu mai plouă
Nu mai e tristețe,
Dar nici veselie.
Umezeala din suflet așa repede
Nu se evaporă.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, citate de Liliya Gazizova despre tristețe, poezii despre pisici sau poezii despre pian
Un vis din viitor
Visez un timp mai bun și mai frumos
Să își întindă peste noi mantia,
În care să domnească armonia-
Când împăcați vom fi și sus și jos!
Acesta-i Raiul lumii ne-ndoios,
Ce l-a văzut cu ochii săi, Maria;
Visez un timp mai bun și mai frumos-
Să își întindă peste noi mantia!
Dar poate că atunci va fi Hristos,
Stăpânul peste tot, iar omenia,
Va fi din nou acasă-n România,
Când vremea va dospi un nou prinos-
Visez un timp mai bun și mai frumos!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre ochi, poezii despre frumusețe, poezii despre creștinism sau poezii despre România
Muza celui dispărut
Permanent muza rămâne
Acel crez drept și sfânt
Ce-ai slujit cu-nțelepciune
Elegant și prin cuvânt.
"Prins" încet de-ai fost de muză
Rar mai poți avea scăpare
Umbra unora n-acuză
Nici n-acordă consolare.
O fereastră a simțirii
Izbutește a deschide
Unor gânduri dăruirii.
Ideal care cuprinde
O frumoasă dimineață
Numai muza îi dă viață.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre idealuri, poezii despre gânduri, poezii despre dimineață sau poezii despre cuvinte
EU MUZA VREAU SĂ-MI VĂD...
Eu muza vreau să-mi văd o dată-n zori!
Putea-va, oare, Ceru-a nu dori,
Să-i las deschisă poarta mea de flori
Prin care trece versul zi de zi?
În fața muzei mele vreau să-nchin
Paharu-n care-am pus iubiri de vis
Cu mierea lor dar și cu mult venin
În care Iad a fost și Paradis,
Eu muza vreau să-mi văd cu gând păgân
Și s-o iubesc așa cum n-am iubit,
S-o-nvăț a ști că-i sunt pe veci stăpân
Prin versu-n care-i sunt mereu robit;
Cum muza mea himeră-n veci va fi
Și versul meu va fi topit de timp,
Visând că, totuși, o să fie-o zi
Când voi vedea și muza mea-n Olimp!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre miere sau poezii despre iad
Ar fi fost ziua ta...
Bat clopote de toamnă și frunze sângerează
Și mă trezește-un scâncet, dintr-un decor nocturn.
Mă ține toamna asta cu lacrima ei, trează
În așternutul rece și-atât de taciturn.
N-am unde să te caut, n-a mai rămas vreo urmă
În casa-n care urlă singurătăți și n-am
Decât dureri ascunse, ce prin tăceri îmi scurmă
Și la povara crucii, eu, sufletu-mi, înham.
Se-ngână dimineața la margine de lume
Și n-aș mai vrea din noapte, să mă trezesc acum,
Când nimeni nu-mi răspunde, dar eu te strig pe nume,
Că poate îți sunt pașii rătăcitori pe drum.
Ți-am pus de-azi noapte grâul la înmuiat, ca bobul
Să fiarbă cât mai bine, încet, la foc mărunt
Și candela-i aprinsă, să-ți lumineze locul
Că-i ziua ta, iubite, și pentru tort, n-am unt.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre frunze, poezii despre foc sau poezii despre durere
În sufletul meu
Plouă că poate șterge,
Praful creat de tine
Plouă și e rece,
Uscat tu în cuvinte.
Plouă dar cu amintiri,
Buretele nu e de folos
Stropii sunt minciuni,
Tu rămâi mincinos.
Plouă în sufletul meu,
Spală rănile lăsate
Căci am iubit doar eu,
Tu te-ai schimbat pe noapte.
poezie de Secu Adina
Adăugat de Secu Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre schimbare sau poezii despre amintiri
Despre ingeri
Care îngeri omule?
Care îngeri?
N-am mai văzut un înger adevărat
de pe vremea când trăia bunica...
Ei da, pe vremea aceea
îngerii umblau în vârful degetelor
să nu ne distragă atenția
de la poveștile ei,
ba chiar își țineau răsuflarea
să nu piardă nici ei vreun cuvânt.
Ai să zici acum care bunică?
Cum care, aia unică,
i-am pus doar un b înainte
ca o candelă
să vadă toți cât era de bună.
Atunci a venit îngerul
și-a luat-o cu aripa de braț, de stângul,
să fie mai aproape
de centrul ei de greutate
cu limbă de clopot...
și-au plecat împreună...
de-atunci, de câte ori aud un fâlfâit de aripi
mă uit în toate părțile
doar, doar îl mai văd...
nu, nu pe ea, că mi-am pierdut
perechea de urechi pentru povești,
nici candele nu cred să mai am prin cămară,
dar mai am în portmoneu o iconiță,
pe înger vreau eu să-l văd.
Păi nu-ți spuneam eu - care înger?
M-au trimis pe mine.
Îngerii nu mai sunt la modă.
Azi nici în Valea Plângerii
nu se mai poartă îngerii.
poezie de Adina Stoicescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre aripi, poezii despre văi, poezii despre urechi, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre modă, poezii despre greutate sau poezii despre degete
Liniștea de la zece
Liniștea de la zece
vine și trece mai departe
prin aerul rece.
Pleacă și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
E caldă,
tăcută,
cu aripi cusută...
Doar e de la zece
și trebuie să urce, să adulmece,
să se strecoare printre ghivece,
să nu se împiedice, să nu se înece
în marea de gânduri întâlnită în drum
de la începuturi
și până acum...
La mine poposește mai mult
căci știe că mă feresc de tumult.
Mă înconjoară ca un pled de lână pufoasă
mă face să mă simt bine în casă,
aproape că mă copleșește
cu atenția-i insistentă,
așa de mult mă iubește...
De multe ori o trimit la plimbare,
dar nu vrea să plece,
stă cu mine pe margini de suflet
și-mi îngână în tăcere un cântec,
mă atinge din când în când,
vrând parcă răspuns,
mai ales atunci când dau semne de plâns...
O atingere moale, ușoară,
parcă ar fi a unui alt suflet
ce zboară,
căutându-și și el liniștea
și din pură întâmplare,
a ajuns tocmai în casa mea.
Liniștea de la zece
vine și trece,
trece și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre plimbare, poezii despre muzică sau poezii despre lână
O aventură galantă
Într-o seară, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventură,
Nici cu Haike, nici cu Sură,
O coniță delicioasă,
Nici urâtă, nici frumoasă,
Și-am intrat cu ea în vorbă,
Nici de Cosmos, nici de ciorbă.
Avea ochii ca doi aștri,
Nici căprui, dar nici albaștri,
Gura dulce, zâmbitoare,
Nici prea mică, nici prea mare,
Sânii, două rândunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Și vorbind cu ea în șoaptă
Nici prostuță, nici deșteaptă.
Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutând ca la Geneva,
Nici de-Adam și nici de Eva.
Și-am ajuns la ea acasă,
Nici prea'naltă, nici prea joasă,
Locuință minunată,
Nici murdară, nici curată.
Mi-a dat o cafea ușoară,
Nici prea dulce, nici amară,
Ș-a început să se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din față, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbă,
Nici prea neagră, nici prea albă.
Avea talia subțirică,
Nici prea mare, nici prea mică,
Brațe albe, voluptoase,
Nici subțiri, dar nici prea groase,
Niște-îmbrățișări divine,
Nici prea multe, nici puține,
Ș-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.
Cum o sărutam prin beznă,
Nici pe nas și nici pe gleznă,
Bate cineva la ușe,
Nu-i nici unchi, dar nici mătușe,
Ci bărbat-su, Șmil din piață,
Nici cu cioc, nici cu mustață,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subțire.
Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartă, nu-i nici vie
Simt un fior care mă trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Și când mă rugam Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mă din ladă,
Nici în curte, nici în stradă,
Deodată ușa scapă,
Nici se sparge, nici se crapă,
Și stă Șmil ca un sihastru,
Văd nici verde, nici albastru.
- Ce cauți aici? Mă întreabă,
Nici în pripă, nici în grabă,
I-am spus, fără să-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!
Ci aștept, în tot minutul,
Nici mașina, nici șerutul...
... Și au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puține!
Restul n-are importanță,
Nici spital, nici ambulanță,
Știu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtă, nici pe spate,
De atunci mi-e viața roză,
Nici în versuri, nici în proză,
Și aștept o aventură,
Ori cu Haike ori cu Sură.
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre albastru, poezii despre alb, poezii despre zâmbet sau poezii despre verde
Bun e vinul ghiurghiuliu
Bun îi vinul ghiurghiuliu
Cules toamna prin târziu
Mai pe brumă, mai pe-omăt
Mult mai beu și nu mă-mbăt.
M-am jurat că n-oi mai be
Dar eu nu mă pot ține
Bun îi vinul, bine-mi place
Nu știu viei ce i-oi face.
Vinișor de poamă rară
Se suie-n cap făr' de scară
Vinișor de boghi verzi
Face pe om de nu-l vezi.
Bun îi vinul și gustos
Când îl bei cu om frumos
Dar de-l bei cu om urât
Se oprește vinu-n gât.
cântec interpretat de Maria Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre brumă
De ce?
De ce îmi răsucești mereu cuțitul
Tăcerilor prin gândurile toate
Și îmi arunci în suflet cu granitul
Nesomnului din fiecare noapte?
De ce atunci când simt apropierea
Limanului atât de jinduit,
Mă-ndepărtezi vorbindu-mi cu tăcerea
De liniște, dar nu și de iubit?...
De ce nu-mi spui ce știi că-mi tot doresc
Și îmi frămânți prin inimă amarul
Când un cuvânt, doar unul, omenesc...
M-ar face să privesc iar gol paharul?
De ce ți-e teamă de a ta simțire
Când ea se zbate-n tine pe uscat?
Nici m-ai lăsa, nici că mi-ai da iubire...
De ce-mi mai vii dacă ai tot plecat?...
poezie de Alina Tanasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frică sau poezii despre dorințe
Te-aștept când vine toamna
Te-aștept când vine toamna și plouă a potopire,
În anotimpul veșted, barbar, diluvian,
Când plouă a neființă, când plouă a prorocire,
Când plouă ca să rupă pământul de ocean,
Te-aștept când vine toamna și plouă a nimicire,
Când nu se mai distinge prezentul de-amintiri,
Când digurile lumii se surpă cu furie,
Când nu mai poate lumea de-atâtea despărțiri!
Te-aștept când vine toamna și plouă a despărțire,
Când nuferii se-neacă într-un secol plumburiu,
Când nu se mai distinge nici ura de iubire,
Te-aștept pe un munte toamna, în noiembrie, târziu...
poezie de Marian Florentin Ursu (9 august 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocean, poezii despre nuferi, poezii despre munți sau poezii despre furie
Dragobetele însinguraților
Omule, cu suflet frânt,
Ce stai singur pe pământ,
De porți numai supărare,
De e nor sau de e soare,
Nici nu râzi, nici nu zâmbești,
Ci-n zadar te irosești?
Mai bine ia de iubește,
Viața cât mai odrăzlește,
Cât mai toarnă-n tine har,
Mugur de lumină rar!
Că ajuns la bătrânețe,
Ramul nu mai înverzește,
Îi rămân frunzele-n vânt,
Ca un grai fără cuvânt!
Rămâi singur, ca un cuc,
Care cântă de năuc,
Prin vreo vale sau zăvoi,
Viața-i tristă de nevoi!
Te bați ca frunza de plop,
Că nu ai în lume scop,
Că viața ți s-a trecut,
Cât ai fost și surd și mut!
De-aia, omule, gândește
Că viața se risipește,
Fă-ți din ea un aliat
Și nu-i da numai oftat!
Timpu-n urmă nu se-ntoarce,
Că e măsurat de Parce,
Cât e ață pe mosor,
După aia... somn ușor!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (25 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre somn
Ce e Iubirea
Iubirea nu există,
E doar o poezie tristă
Scrisă de un poet îngândurat
Care prin veacuri a rămas uitat.
Iubirea-i o poveste începută
De cineva care-a iubit odată,
Dar a murit și a rămas uitată,
Azi nu există iubire-adevărată.
E un cuvânt ce spus la întâmplare
Adesea te rănește și-apoi moare.
Se pierde-n timp, și e purtat de vânt,
Căci pân' la urmă e doar un cuvânt.
Și peste timp rămâne doar uitarea
Și amintirile care se pierd cu zarea.
Ce e iubirea nimeni n-o să știe,
Și la final rămâne-o poezie.
Pe care un poet începe a o scrie
Și scrie rând cu rând neîncetat,
Iubirea e un gând necugetat
Ce la final rămâne-a fi uitat.
E scrisă printre rânduri și-n poeme,
E discutată printre multe dileme,
Și s-a vorbit de-atâtea ori despre iubire
Ca mai apoi să fie-o amintire.
Crestată pe pereți și pe copaci
Când din iubire nu mai știi ce faci,
O spui, n-o simți și nici nu vei simți
Ceea ce simți atunci când vei iubi.
Rămânem la cuvântul aruncat,
Ce spus de-atâtea ori e neînsemnat,
Și până la urmă iubirea e... se știe,
O strofă tristă dintr-o poezie.
poezie de Alexandra Grigoreanu
Adăugat de Alexandra Grigoreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire
Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre păduri, poezii despre porci, poezii despre picioare, poezii despre natură sau poezii despre nas
Plouă
Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă - plouă.
În faptul zilei, streșinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere - te udă.
Există și răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puțintel - a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot cu paiu-n gură...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre păsări, poezii despre mândrie sau poezii despre moarte
M-aș îmbăta de ziua mea
M-aș îmbăta de ziua mea,
Mi-aș îmbăta singurătatea
Și soarele l-aș îmbăta,
Mi-aș face criță puritatea
Și-aș tăvăli-o nopți la rând
În spume dense de șampanii,
Cu îngeri beți colaborând,
Să-i facem dragostei campanii.
M-aș îmbăta, dar n-am amici,
Niciunul nu-i să bea cu mine!
Doar mușuroiul de furnici
Și-un roi de viespi sau de albine?!
Nici diferențe nu mai fac
În tot ce mișcă, tot ce zboară,
Aghesmuită vreau să zac
Să-mi cârâie la cap o cioară.
M-aș îmbăta, de ce să nu?
M-aș îmbăta pentru senzații,
M-aș îmbăta cu eu și tu
Și-apoi să ne pupăm ca frații.
Să n-am habar de ce iubesc,
De ce-i așa frumoasă viața,
Să uit de ce îmbătrânesc,
De ce îmi fură anii hoața,
M-aș îmbăta, dar n-am cu ce!
Prin aer zboară sticle sparte,
M-aș îmbăta cu orișice,
Dar nu mi-am pus nimic deoparte.
M-aș îmbăta cu-adevărat,
Căci doar o dată, nu se pune,
De tot ce sunt, despovărat,
Să fiu, m-aș îmbăta pe bune.
Aduceți vinul cel mai vechi,
Să bem de ziua mea, cu toții,
Să tragem țara de urechi,
Să nu mai tolereze hoții.
M-aș îmbăta, m-aș îmbăta,
Căci adevărul e-n beție,
M-aș îmbăta de ziua mea,
Aș bea cu tine, Românie,
S-avem iar fluturi în stomac,
Idei năstrușnice, zălude,
Să ne-mbătăm, că e de leac,
Cu prieteni și dușmani și rude.
M-aș îmbăta, aici, sub nuc,
Cu frunzele de toamnă brună,
Însingurată ca un cuc,
M-aș îmbăta cu suc de prună.
V-aștept să umplem locul tot
Într-o beție-autumnală;
Avem cu toții drept de vot
Pentru o țară terminală!
M-aș îmbăta adeseori,
Ca să nu mai disting mizerii
Nici vameși, nici violatori
Nici nedreptățile, puzderii.
Și uite-așa să ne-mbătăm
Ca delincvenții, pân la vomă,
Poate curaj am căpăta,
Sistemul să-l băgăm în comă.
Și totuși beau de ziua mea
Veninul pur al nedreptății,
În suc amar de foi de stea,
(Nectarul care-l beau poeții).
poezie de Emilia Amariei din Arena cu fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre șampanie, poezii despre ziua de naștere sau poezii despre votare
* * *
stau și ascult nemișcat ploaia
timpul se zbate în geamuri
plouă și plouă
cu lacrimi, nu'i rouă
plouă în mine acum
casa e veche, pustie
cine azi mai știe, cine
aici nu stă nimeni
doar tăcerea mai țipă prin unghere
tăcere, durere
o noapte a venit
pe aici, pe undeva
o noapte a plecat
și ce...
s-a intamplat ceva
un suflet a pierit
o ultimă petală a unui vis
privesc în jur
poet al nimănui
ce plânge pe o coală
dar cui să spui amarul
un cântec s-a stins
plouă și plouă
casa'i pustie
doar vântul mai plânge în vie
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă