Despre ingeri
Care îngeri omule?
Care îngeri?
N-am mai văzut un înger adevărat
de pe vremea când trăia bunica...
Ei da, pe vremea aceea
îngerii umblau în vârful degetelor
să nu ne distragă atenția
de la poveștile ei,
ba chiar își țineau răsuflarea
să nu piardă nici ei vreun cuvânt.
Ai să zici acum care bunică?
Cum care, aia unică,
i-am pus doar un b înainte
ca o candelă
să vadă toți cât era de bună.
Atunci a venit îngerul
și-a luat-o cu aripa de braț, de stângul,
să fie mai aproape
de centrul ei de greutate
cu limbă de clopot...
și-au plecat împreună...
de-atunci, de câte ori aud un fâlfâit de aripi
mă uit în toate părțile
doar, doar îl mai văd...
nu, nu pe ea, că mi-am pierdut
perechea de urechi pentru povești,
nici candele nu cred să mai am prin cămară,
dar mai am în portmoneu o iconiță,
pe înger vreau eu să-l văd.
Păi nu-ți spuneam eu - care înger?
M-au trimis pe mine.
Îngerii nu mai sunt la modă.
Azi nici în Valea Plângerii
nu se mai poartă îngerii.
poezie de Adina Stoicescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre aripi
- poezii despre văi
- poezii despre urechi
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre modă
- poezii despre greutate
- poezii despre degete
Citate similare
Îngerii zboară peste tot
ce și cât știu eu despre lumea din care m-am născut
știu tot atât cât știu despre cea în care trăiesc
ce știu stelele despre cerurile gri
ce știu îngerii despre zborul lor
în întunericul nopții o dată am zărit două aripi
albe-albe erau și mi-au părut după formă perdele
fâlfâind în afară două iluzii la geamul spart în bucăți
ori erau două aripi care zburau mai ușor fără înger
ce știu eu despre locul în care se nasc îngeri
cine să mai fi văzut lumea în care se nasc și mor stelele
Cel Ce a văzut-o a venit și neîntrebat a povestit
iar eu mă mulțumesc să cred că în toamnă
îngerii zboară peste tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre naștere
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre stele
- poezii despre noapte
- poezii despre mulțumire
În toamnă îngerii zboară peste tot
ce și cât știu eu despre lumea din care m-am născut
știu tot atât cât știu despre cea în care trăiesc
mai puțin decât știu stelele despre cerurile gri
și mai puțin decât știu îngerii despre zborul lor
în întunericul nopții o dată am auzit un foșnet
alb-alb era ceva și mi-a părut după formă
un fluture enorm fâlfâindu-și aripile iluzie la geamul spart în bucăți
ori era o singură aripă care plutea mai ușor fără înger
ce știi tu despre lumea în care se nasc îngeri
ai văzut cumva locul în care se nasc și mor stelele?
Cel Ce a văzut-o a venit și neîntrebat a povestit
iar eu mă mulțumesc să cred că în toamnă îngerii zboară peste tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Emil Brumaru
Dumnezeu e una cu îngerii săi, cu
stelele și pământurile din întuneric
cu oamenii săi pe care îi ocrotește în creșa
sa de vietăți (?!) cu aripi
de mici învățate la creștere
anii și lumina unui înger
îngerul Brumaru nu este
decât cu 22 de ani mai bătrân decât mine
totuși îi spun domnul înger
(?!) așa
cum și unei stele anume
doamna betelgeuse îi spun, sărut
mâna de miliarde de ani
îngerul Brumaru
fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peștii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeților zilei de azi sau de mâine
sau îngeri și ei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre tăcere, poezii despre lumină, poezii despre învățătură, poezii despre viitor sau poezii despre sărut
Cântec de lacrimi
Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot și în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Și îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alți îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl știa de la tine
Și întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viața și culoare.
Doi ochi căprui șterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia și aceluiași vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Și el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimați
Și o lume care s-a prăbușit peste ei.
Sunt ochii ei azi triști și înnegurați,
Înecați în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoși
Cei care nu mai au lumină
Și nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Și plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins și ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Și că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Și înalță o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Și pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminți cei care tac
Și plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găsește
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineața până seara
Și în visul tăcut din noapte.
poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre frumusețe, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Înger în lumea nouă
L-am căutat în jurul meu o vreme
Și nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aș fi așteptat, n-aș fi crezut
Că va pleca și n-o să mă mai cheme,
Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Își vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoțit, un timp, în toate.
Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceața care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.
A fost, în mine, înger și lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.
E-un mugur ce așteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veșnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre alb, poezii despre rouă, poezii despre muguri sau poezii despre dans
Doi îngeri
Ceva în astă seară m-a oprit
Din ceea ce îmi plăce să fac atunci cân am propriul meu timp,
Acela de-a scrie...
Și am schimbat vreo câteva șoapte
Care m-au pus pe gânduri în realitate.
Căci nu știam că mai există îngeri pe pământ.
I-am zis că încă nu ne cunoscusem,
Nu ne-am văzut...
A zis că este mult mai palpitant
Când urci pe ring, fără să -ți cunoști adversarul.
Atunci ai puterea de a-l învinge
Pe cel ce te va- nvinge.
Eu nu aveam nimic pregătit,
Până acum câteva secunde sau minute, i-am zis.
Când, totul se transformă în frică
Sau în iubire de cel necunoscut,
Strain, dar atât de cunoscut ție.
Dar totul s-a schimbat într-o secundă,
Simt că prind aripi și mă transform,
Chiar eu în ceea ce nu am crezut, ca poate exista. În om!
Căci omul însuși, este înger pe pământ, stăpân pe cuvânt,
Iar tu ești tot ceea ce vreau
Si eu sunt tot ceea ce vrei...
Te simt...
Eu bărbat și tu femeie - doi îngeri printre îngerii acei
Ce-mi bat în geam cu flori de azalee.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre victorie, poezii despre seară, poezii despre schimbare, poezii despre realitate sau poezii despre minute
Îngerii oare obosesc?
Când la Îngeri mă gândesc
Întrebări ciudate prin minte îmi încolțesc
Oare Îngerii în schimburi lucrează
Sau treburile să se odihnească nu Îi lasă?
Chiar tot timpul ne păzesc
De fapte rele ne feresc?
Poate chiar și ragusesc
De câte sfaturi bune la ureche ne șoptesc!
Când de alegerile noastre gresite se îzbesc
Tare rău se necăjesc, dar si mai mult se indarjesc
În vise despre alegeri corecte ne sfătuiesc....
Și, iarăși nu se odihnesc!
Dar, poate când la joaca copiilor privesc
Sau când văd oameni care intre ei se ajuta
și se îngrijesc,
Altora bucurii le dăruiesc,
Îngerii, bucurandu-se se odihnesc!
Apoi, de câte ori suflete îndrăgostite întâlnesc
Cat se bucură și cât de tare mai zâmbesc
Încât toată oboseala hat departe si-o gonesc
In timp ce Iubirea și fericirea intregului Universul
e dăruiesc!
Când la Îngeri mă gândesc
Răspunsuri la întrebări acum si eu găsesc
Chiar dacă și Îngerii mai obosesc
Puterea și odihna, în Iubire, totdeauna o regăsesc!
poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet sau poezii despre suflet
Muntele măslinilor
Pe sub frunzișul palid el pătrunse,
înfrânt și pal, printre măslini, pe munte;
și aplecându-și prăfuita frunte,
în mâna lui fierbinte și-o ascunse.
Povestea lui fusese încheiată.
Eu plec de-acum și toți mă părăsesc.
De ce vrei Tu să spun că ești când, iată,
eu însumi nu Te mai găsesc?
Nu Te mai pot găsi. Nu. Nici în mine
și nici în alții. Nu ești pe pământ.
Nu Te mai pot găsi. Și singur sunt.
Sunt singur cu durerea întregii lumi în mine,
pe care-am vrut s-o potolesc prin Tine,
Tu care nu exiști. Ce grea rușine...
S-a spus apoi: un înger venit-a să-l aline...
De ce un înger? Noaptea a venit.
Nepăsătoare, crengile foșneau.
Discipolii prin somn se frământau.
De ce un înger? Noaptea a venit.
Și n-avea noapte-aceea nimic deosebit.
Era cum sunt atâtea nopți în viață,
cu câini ce dorm și crengi nepăsătoare.
O noapte dureroasă, o noapte oarecare
ce-așteaptă până iarăși se face dimineață.
Căci îngerii nu vin de obicei
la cei care se roagă cum el se tot rugase,
și pentru ei nu-s nopți miraculoase.
Pe-acei ce-și vor ei singuri pierzarea toți îi lasă,
și tații lor se leapădă de ei
și mamele îi izgonesc de-acasă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre măslini, poezii despre munți, poezii despre durere, poezii despre crengi sau poezii despre înfrângere
EU VREAU...
Eu sunt venit din stelele căzute
Și mi-am pierdut menirea de-a fi sfânt,
Când am văzut doar suflete pierdute
Cum se-nfrățesc cu dracii pe pământ;
Eu sunt acum un înger cu o armă
Și loc nu am de-ntoarcere în Cer;
Răspund prezent când zorii-mi dau alarmă
Și vieții demne-i sunt un grănicer!
Urăsc acum, cum nu îmi este datul,
Pe toți urmașii Iadului din voi
Și gata sunt să mor de gât cu statul
În care dracii-au devenit eroi
Acum sunt doar un înger fără minte,
Pe care Cerul însuși l-a uitat,
Dar voi s-aveți un adevăr în minte:
Eu vreau să pier poet crucificat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre religie
Înger, Îngerașul meu
Îmi caut Îngerașul,
care venea când îl chemam
la îndemnul bunicii...
Nu-l mai găsesc!
Nu vrea
sau nu mai poate să mai vină...
Poate nu vrea de mine să mai știe?!
Înger, Îngerașul meu...
Nu vineeee... Nu vine!
Am crescut și...
Îngeru' am pierdut...
Și roz nu mai e viața.
E luptă și e chin.
Cărarea ei nu-i așternută cu petale
Și nici bunica nu mai e...
încet să mă îndemne:
Înger, Îngerașul meu...
De ce-am crescut?!
Și mai ales de ce în inimă
cu lacăt greu nu l-am închis,
ca-n vreme de restriște
să îl slobod și să îl chem?
Înger, Îngerașul meu...
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre roz, poezii despre inimă sau poezii despre creștere
Soare pe pământ
Petale, spini, sincer nu știu,
Sufletele se transformă în beton,
Sărutul tău e pierdut în deșert...
Te văd, nu ești, te simt,
Povești aș scrie,
Dacă tu ai... crede.
Odată un înger a vrut suspans,
Și-a tăiat aripile și a venit pe
Pământ.
În cădere liberă a spus:
Vreau să trăiesc!
El a ajuns pe pământ
Și a rămas nemuritor.
Singura lui căldură venea de la soare
Iar noaptea părea
Un iad puțin mai cald.
Aripile lui au rămas în cer
Și au găsit o altă pereche de aripi
Alături de care să zboare
Prin nori, furtună și cer senin
Știind că odată
Vor deveni pământ împreună....
Eu nu sunt înger, nu am aripi,
Vreau doar să fii
Soarele meu pe pământ!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre suspans sau poezii despre sinceritate
Fata
fata mergea pe nisip
fata mergea pe ape
fata mergea pe cer
ea pășea pe unde
nu era drum făcut
nici de oameni,
nici de pești,
nici de păsări.
uneori mai întâlnea
câte un înger
care se mira că ea
e pe acolo fără să aibă aripi.
dar ea pășea stârnind timpul
să se miște în forma vietăților
concentrice gândului ei.
și aerul se pornea să călătorească
împreună cu ea mai ales
de dragul rochiei de culoare roșie
cu care era îmbrăcată pe dinăuntru
și pe dinafară.
ia te uită cum vântul
duce petice din veșmântu-i
pe toate planetele unde
acum trandafirii sunt roșii.
ssst! să nu spui nimic!
tu... doar culege-le mireasma
și-apoi pășește în orice direcție.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre vânt, poezii despre trandafiri, poezii despre rochii, poezii despre păsări, poezii despre planete sau poezii despre pești
ÎNGER
ÎNGER
autor Ludmila Maciuga
Mi-a venit în noapte-un înger,
L-am simțit cum m-a atins,
L-am văzut atât de sincer,
Nemișcată l-am cuprins.
Aveam multă timidețe,
Și stăteam fără mișcare,
Văzusem, o fumusețe,
Care n-are-asemănare.
Îmi stătea vecin, alături,
Nu mi-a spus, nici un cuvânt.
Armonii simțind în gânduri,
Iar în suflet un avânt.
Genele-am deschis ușor,
Mi se luminează fața,
Și-l mai văd și-acum cu dor,
Îmi șoptește cu Amor,
Bună dimineața...
2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre mișcare, poezii despre dor sau poezii despre dimineață
Nu mai vreau
Nu mai vreau să te văd
Te văd in fiecare picătură de ploaie
Nu mai vreau să-mi fi in sânge
Fiecare celulă poartă ADN-ul tău
Nu mai vreau să te aud
Te aud in fiecare pasăre și adiere de vânt
Numai vreau să te imbrătișez
Te simt in tot ce țin in palme
Nu mai vreau să-ți ating părul
Doar pe el in flori-l zăresc
Nu mai vreau să fie in mine
Vreun fir de praf fără iubirea ta
Nu mai vreau in mine
Să fie vreun colț fără vocea ta
Nu mai vreau să te iubesc o secundă de viață
Vreau tot timpul din univers
Și tot nu mi-ar ajunge să-ți spun cât te iubesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre sânge sau poezii despre păr
Îngerul albastru
Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.
La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.
În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.
El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:
"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut să văd ce e, mai pe furiș.
Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
să-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.
Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut să fiu
salvarea pentru îngerul căzut.
Văzându-mă, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, să-l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit să îl eliberez.
Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.
Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre sunet, poezii despre sat, poezii despre râuri sau poezii despre râs
Specialitatea lui Hanumana a fost aceea că era înger. Îngerii se nasc îngeri. Sunt îngeri, nu sunt ființe umane. Sunt născuți cu calitățile îngerești.
citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre îngeri, citate despre naștere sau citate despre calități
Când îi trecea cuiva prin minte vreun gând bun, în oglindă se arăta un rânjet, așa că desigur vrăjitorul se bucura de născocirea lui. Toți cei care umblau la școala lui de vrăjitorie fiindcă trebuie să știți că avea o școală de vrăjitorie spuneau în toate părțile că s-a săvârșit o minune; ziceau că abia acuma se putea vedea cum arată într-adevăr lumea și oamenii. Umblau în toate părțile cu oglinda și în curând n-a mai rămas nici o țară și nici un om pe care să nu-i fi schimonosit oglinda aceea.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre școală, citate despre gânduri, citate de Hans Christian Andersen despre gânduri, citate despre bucurie sau citate de Hans Christian Andersen despre bucurie
Aburul descria îngeri
eram în bucătărie în timp ce
mâncărurile fierbeau în oale
iar aburul descria îngeri
sau draci pe pereți
care se tot strâmbau la mine
atunci ai intrat tu pe ușă
doar pe jumătate
un sân îți rămăsese agățat
în trecut cred că era cel de care ziceai
că e mai mic decât celălalt
s-a rupt de tot până la urmă
și a rămas acolo în tocul ușii
iar tu ai venit la mine cu un sân rupt
și cu viața făcută vraiște
și ai avut pretenția să te iubesc
fără să vezi că deja eu fugeam
tot fugeam de tine
iar tu vorbeai numai cu pâlpâirea
care rămăsese după trecerea
sufletului meu
ca o cometă
prin viața și viscerele tale
nici nu mai sunt
și poate că nici tu nu mai ești
doar ni se pare
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre mâncare, poezii despre draci sau poezii despre comete
Nu mai pot să plutesc
afurista asta de gravitație e de vină
pentru toate scenariile apocaliptice
chiar și pentru eficiența ghilotinei
până și moartea s-a gârbovit de atâta atracție
doar îngerii evoluează precum păpădiile
noroc că ploile nu-i ating
altfel tot câmpul ar fi plin de aripi albe
..............................................................
acum sunt într-un ochi de uragan
e atâta liniște încât îmi pot auzi lacrimile
cum se nasc
................................................................
iar eu alerg după un fluture alb
pe care nici nu vreau să-l prind
nici să-i desfac misterul
doar să mă pierd o clipă
de lumea aceasta din plastic
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uragane, poezii despre ploaie, poezii despre noroc, poezii despre moarte sau poezii despre gravitație
Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puțin de două ori: în liceu, când foarte mulți dintre colegii mei și-au pus această întrebare, când și-au dorit să plece. Atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. Pur și simplu, nu am văzut niciun motiv pentru care să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluție, când majoritatea sașilor au și plecat, nu doar și-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia mea a fost de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinții și sora mea plecaseră.
Klaus Iohannis în Pas cu pas (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre revoluție, citate despre liceu, citate despre dorințe sau citate despre Germania