În dimineţile la fel

... sau cum ar spune şi poetul
suntem
un tropot de dâre purpurii
ce-ngroaşă ochiul desluşirii
ne defibrăm şi defibrăm la fel
suflarea unui gând...

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... cine mânuie cuvintele cum armele
se dovedeşte pe sine...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin întoarcerea-n loc

... de la capăt
nu venea altoirea fântânii
lăsării sau ridicării pe vârfuri
în oglinzile mării
nici zâmbetul fiarei
prin întoarcerea-n loc
flacără în trupul cuvintelor
nici piatră
în ochiul pădurii
spulberării în crug
sau poate
o cât de greu
a-nvăţa cu glas tare
istoria mâinilor
ce-n fiecare secundă
dintre tine şi prag
ţipătul hialin al tăcerii
dezleagă...

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor, Gânduri întoarse din drum (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns ....

Ei oare-acesta să fie, sau micul mister
cine fu primul, sau prima de fel
găina sau oul sau ambele-un fel
de TOT ce răsare ş-apare tot EL!

Fu tot deodată şi TOTUL ÎN EL
nu stă la cuvinte, cuvintele-s EL
ne spune şi-şi spune-nţelese de EL
încearcă şi nouă-a ne spune la fel

nu prea ne -nţelegem cu noi, chiar de fel
Cuvintele-s varză în minţi de oţel
Dar vine un nimeni, un om mititel
Cu mintea de-oţel face brici -cuvinţel
şi-explică de-ţi trece şi pofta de el
că prea e deştept, om cu gând de oţel!

poezie de Scurtu Sorin Izvoraş (22 octombrie 2017)
Adăugat de Scurtu Sorin Izvoraş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpădul ce ne ţine pluta

... gândul se zbate-n propria-i culoare
înghesuiri de lucruri personale
şi-atât de vie-i adâncirea
ferestrei goale care suntem
tot noi în altă aşezare
defibrilându-ne lumina

poezie de Maria Podari din Prin Labirintul nemărginirilor (2015)
Adăugat de mariada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negativul tăcerii

... febră de gânduri în despicătura dimineţilor
ploaie intraductibilă cum o frivolitate
şi tu
mulţimea lacrimei în difracţia urmelor
într-o baltă de lucruri
atât de rău
dispărut...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... calul în fugă
uită de călăreţul
în frâu..

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

.. stă adevărul prins
cu ac de siguranţă
între autodefinire şi acuzator...

citat din Maria Podari (10 septembrie 2019)
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... dacă mâna întinzi
dai de ochii
ce-ţi caută urmele...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Şi Nebunie-n gând,
Speranţe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-şi patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Şi-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete şi mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Şi toţi îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Şi scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea Poeziei

Cu ce să-şi scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Şi-atât de lunecos e a păşi cu dreptul?

Poetul caută cuvântul ce-omeneşte,
Scrutând înalturi, ce veghează aştrii,
De grai ciopleşte lacrimile-aşchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citeşte,

Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătuşează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Şi sufletul nu ar rodi vreun strop...

Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" şi "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!

Şi chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsufleţească!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine, la Podari, pe dealul de deasupra casei mele, cât am fost eu plecat să-mi vad de sănătate la Techirghiol, a apărut... bă nene, ca la Hollywood, înţelegi, scrie mare: PODARI. La Craiova nu scrie. Prin Craiova când treci nici nu-ţi dai seama, nici nu există Craiova. Dar când ai trecut de Craiova şi ai plecat spre Calafat, pe deal, sus, exact ca la Hollywood scrie PODARI. Şi noaptea este luminată reclama... Este tot ce-mi trebuie! Acum Craiova este ceva pe lângă Podari.

citat din Tudor Gheorghe (2012)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fond, noi suntem judecaţi, condamnaţi, clasificaţi, ni se impun sarcini, suntem sortiţi unui anumit fel de a trăi şi unui anumit fel de a muri în funcţie de discursurile adevărate, care poartă cu ele efecte specifice de putere.

Michel Foucault în Trebuie să apărăm societatea (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem alt fel

Şi eram copii originali
Dar nu întocmai ca şi noi
Ne deosebeam unii de alţii
Şi fiecare diferea de el
Suntem arareori ca noi
Şi asta numai din hazard
Diferenţele de sine
Apar la orice persoană
În oricare număr şi caz
Ca subiecte aleatorii
Şi extensii la scadenţă
Între diferenţă şi sumă
Suntem alt fel de cum ne ştim
Diferiţi de cum ne credem
Deosebiţi de cum gândim
Căutând să ne cunoaştem
Aflăm că suntem variabili
Găsim că suntem fluctuanţi.

poezie de David Boia (19 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem ceea ce suntem

Suntem ceea ce suntem,
profunzimile şi înălţimile lumii interioare ajungem,
formele voinţei, sensibilităţii,
plăcerii, compasiunii şi durerii,
mai devreme sau mai târziu atingem...
Solidare-ntre ele, desfac modele ale adevărului necesar
agăţat poate într-un vârf de arţar
sau purtat pe mări de gândul hoinar...
Vocea interioară-mi ascult,
şoapta fragilă a unui gând îmi spune că sufletul
evocă analogii de "libertate"din "inchisoarea corpului",
până la zgârieturi infantile, trecătoare...
Maestru spiritual sau demon,
interiorul continui să-mi ascult,
să individualizez reuşesc
acele arhietipuri ale frumosului ceresc...
De Bun si Frumos acum sunt recomandată,
cu insistenţă consiliată şi apoi recompensată.
Cu răbdare, metodă şi constanţă, cauzele conştiintei explorez,
în linişte spaţiul camerei analizez
sau de-a lungul malului unui rău,
departe de sirenele agenţiilor publicitare
şi traficul ştirilor telejurnale,
mai târziu sau mai devreme,
Atingerea Sănătoasă mi se va aşeza pe gene.
Ca un vultur în zborurile-i repatate de recunoaştere,
ştiu bine ce fac şi voi face,
deschisă însă mereu la minune,
aştept ca evenimentul providenţial
să rezolve prin formele încântării
ale mele nelămuriri iluzorii...
Uneori mă aşez pe umerii giganţilor,
privesc departe precum o fiică a stelelor
în timp ce neîncetata-mi dezlănţuire,
energia atomilor recompune şi sufletul cere mântuire.
Suntem ceea ce suntem,
mai devreme sau mai târziu,
peisajele lumii noastre interioare ajungem.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sară aşchii din trup

... noapte de gură flămândă
ce muşcă din cremene
şi scurmă cu unghia drumul
până la gând
ascute lumina silabei
ridicând în picioare cuvintele
şi-n marea tangare
sară aşchii din trup
să-mi pară de-aici
că-i atât de frumosă şi verde
cenuşa-mi...

poezie de Maria Podari
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă te uiţi la modul cum vorbeşte un om, mai ales când vine vorba de propria persoană, îţi dai seama instant dacă este om de acţiune sau nu, dacă o să facă treabă sau nu, dacă o să aibă succes în ceea ce îşi propune sau nu. Pot spune cu mâna pe inimă că suntem ceea ce spunem că suntem. Realităţile noastre sunt date de modul cum gândim. Modul cum gândim este reprezentat foarte fidel de ceea ce scoatem pe gură.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Societatea atacă timpuriu, atunci când individul este neajutorat. Îl înrobeşte aproximativ înainte ca el să fi gustat libertatea. Teologiile îţi vor spune cum se face - teologia o numeşte construirea unei conştiinţe sau dezvoltarea unui spirit altruist. Psihologia îi spune dezvoltarea unui superego.

citat din B.F. Skinner
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rama anilor şi-acum

... am întrebat pe bunicul
cum s-a-mpăcat cu pământul
şi-au trăit până la adânci biruinţi
brăzdându-şi unul altuia faţa
bunicul fiind
cel mai mare peste răbdare
în timpul acesta mai lua
şi pământ în parte
mare strângător era bunicul
el nu uita niciodată
să pună de-o parte
gând pe gând
în lada de zestre
a firii lui tata
de cânta în pragul casei
întotdeauna din fluier
îngropa toţi morţii
după pământul muncit de el
până la scara murgului
şi-avea o frunte aşa înaltă
când pe punea în locul soarelui
că nu mă mai săturam
măsurând-o cu timpul
aşa nepoată
de-a dii mărarul soarelui
până la scara murgului...

poezie de Maria Podari (30 decembrie 1970)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofrandă poeziei

Ciudat, cum poezia nu-i doar sunet,
Cum muzica, ce-i şi fără cuvinte...
La fel ca fulgerul de mut, iar tunet,
Ea-i, spus luminii... sau poate la fierbinte.

Proza, e epicul de viaţă şi nescrisă...
Scurs! Nu se compune, este!
Poate de aceea film e fraza zilnic zisă;
A fiecăruia... Eroul de poveste.

Poem, este mai mult, pictură,
Tabloul de-un ceva, alt, fel,
Nu poza moartă de la o natură...
E pana zborului, sau colorat penel!

Povestea, poate-i scrisă, o proză,
Doar derulată ca pe un covor.
Poetul, face el din sufletu-i o roză,
Chiar dacă spin îl taie... toate-l dor.

E diferenţa între a retrăi creat,
Documentarul, sau un filmat, regie.
Poetul nu-i doar vieţii plagiat...
Cum tril, nu-i îndeajuns o melodie!

Ce-i drept, sunt toate văz, în spus... e
Pe note, litere, culori, argilă, piatră.
Doar că pot fi de un real impuse...
Sau o surpriză neştiută, un... "Iată!".

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumeririle unui eretic

Oare Dumnezeu
presupunând că există
e la fel de trist
cum suntem noi în zilele ploioase
sau pe când supuşii-i
tânjesc după nimburile angelice
ale crestelor la zenit
ori după dansul nestematelor pe plapuma mării
când soarele se ridică-n capul oaselor
el spune un bogdaproste
şi ca-ntr-o debara personală
la adăpost de orice priviri
îşi rulează un joint
binecuvântând cortegiul de nori în robe zdrenţuite
ce-i ascund pentru o clipă spectacolul grotesc de jos.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!