Din rama anilor și-acum
... am întrebat pe bunicul
cum s-a-mpăcat cu pământul
și-au trăit până la adânci biruinți
brăzdându-și unul altuia fața
bunicul fiind
cel mai mare peste răbdare
în timpul acesta mai lua
și pământ în parte
mare strângător era bunicul
el nu uita niciodată
să pună de-o parte
gând pe gând
în lada de zestre
a firii lui tata
de cânta în pragul casei
întotdeauna din fluier
îngropa toți morții
după pământul muncit de el
până la scara murgului
și-avea o frunte așa înaltă
când pe punea în locul soarelui
că nu mă mai săturam
măsurând-o cu timpul
așa nepoată
de-a dii mărarul soarelui
până la scara murgului...
poezie de Maria Podari (30 decembrie 1970)
Adăugat de Maria Pîrlogea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre superlative
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre Soare
Citate similare
Tata mă bătea că eram rău. Dar nu-mi spunea cum să fac să nu mai fac. Cleopatra a avut tare mare noroc de bunicul ei. Dacă tata nu era așa de dur cu mine, dacă nu mă bătea așa de tare, eu nu aș fi fost așa de bun cu fiica mea.
citat din Pavel Stratan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre tată, citate despre noroc sau citate despre Cleopatra
Cu bunicul
În serile cu lună plină
Cu bunicul stau la poartă,
Sau, admirăm din grădină
Senina boltă-înstelată.
Aproape-n fiecare seară
Îl întrebam pe bunicul,
Unde e Steaua Polară,
Unde este răsăritul.
Răspundea-întrebării mele,
Arătându-mi cu răbdare,
Din puzderia de stele,
Pe cea mai strălucitoare.
Spunea că ea luminează
Mintea celui ce se pierde.
Că-n viață-l orientează
Să rămână mereu verde.
Bunicul m-a învățat
Că steaua e ghidul vieții.
După ea, eu m-am ghidat
Ca să trec prin valul ceții.
poezie de Dumitru Delcă (25 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stele, poezii despre seară, poezii despre învățătură, poezii despre verde, poezii despre lună plină sau poezii despre lumină
Eroul de sub nuc...
Cireșul pe care l-a tăiat tata
transpira ori de câte ori
îi scotea scoarța
pentru a ațâța focul
pe locul acela cândva
fuse înmormântat bunicul
cu Steaua României pe piept
și ce mândru era tata
cand i se spunea că
este prunc de erou...
și ca să
nu-l dezamăgească pe bunicul
în locul cireșului tata
a sădit un nuc pe care a scris
"aici se odihnește tata"
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre eroism
- poezii despre cireșe
- poezii despre odihnă
- poezii despre mândrie
- poezii despre foc
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
- poezii despre România
Bunicul
Pe băncuța de la poartă
Îl aud din când în când,
Pe bunicul meu oftând,
După vremuri de-altădată.
E supărat. E abătut.
Ochii-n lacrimi umezesc,
Când amintiri îl năpădesc,
Din timpul care-a trecut.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre supărare sau poezii despre amintiri
Să vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alții și iau pădurea întreagă și-o duc acasă. Zmeul se sperie acum și mai rău, și iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare și pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul și bunicul lui.
Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate de Ioan Slavici despre timp, citate despre sperieturi, citate despre schimbare, citate de Ioan Slavici despre schimbare, citate despre păduri, citate de Ioan Slavici despre păduri, citate despre galben, citate despre copaci, citate despre acasă sau citate de Ioan Slavici despre acasă
La arat
În mijloc de primăvară
Cântece din ramuri curg,
Pe ogor bunicul ară
Cu un plug de lemn și-un murg.
Peste deal, bătrânul soare
Urcă-n ceruri ca un rug,
Mici broboane de sudoare
Cad pe coarnele de plug.
Păsările-n arătură
Scormonesc pământul ud;
Pe sub gard, tufa de mură
Își întinde colțul crud.
Iar bunicul ară, ară,
Brazdele se-ntorc pe rând
Și când gată, către seară,
Spune-o rugăciune-n gând.
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arat, poezii despre primăvară, poezii despre lemn, poezii despre crengi sau poezii despre bătrânețe
Așa a fost, așa va fi
Așa a fost, așa va fi.
Timpul trece ca nebunul.
Mâine vei îmbătrâni,
Tânăr nu rămâne unul.
Așa a fost, așa va fi.
Viața nu-i decât un timp
pe care îl poți trăi,
anotimp cu anotimp.
Așa a fost, așa va fi.
Lăstarul va crește pom.
Copilul va deveni
mâine lângă tine om.
Așa a fost, așa va fi.
Cât pământul se rotește,
din noapte se face zi,
ziua în noapte sfârșește.
Așa a fost, așa va fi.
Unul naște altul moare.
Nimeni nu poate trăi
timpul, nesfârșit de mare.
Așa a fost, așa va fi.
Totul e în transformare.
Natura se va primeni,
soarele veșnic răsare.
Așa a fost, așa va fi.
Dumnezeu-i atotputernic.
El ne poate dărui
lumină din întuneric.
Așa a fost, așa va fi.
Toate își au rostul lor.
Timpul nu-l putem opri.
Este veșnic curgător.
Așa a fost, așa va fi.
Va curge timpul ca izvorul.
Doar Dumnezeu poate ști
care ne e viitorul.
Așa a fost, așa va fi.
Cum e scris în Sfânta Carte.
Timpul nu se va opri,
viața curge mai departe.
........................
Așa a fost, nu va mai fi
când sfârșitul lumii vine.
Pământul va încremeni,
Universul nu-l mai ține.
poezie de Dumitru Delcă (6 februarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre întuneric, poezii despre tinerețe, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre sfinți sau poezii despre religie
Bunicul vesel...
(În memoria bunicului Albert)
A fost odată un bărbat cu pălării alese,
Purtate cu eleganța unui Star American,
Un om frumos, înalt, glumeț,
Curtat adesea de doamnele fâșnețe...
Plin de viață și de aventuri,
Dar cu secrete bine ascunse
sub haine îndrăznețe.
Bunicul era un om de-o bunătate rară,
Un ungur cu o veselie nativă ieșită din comun,
Fuma mereu tutun de bună calitate căci se respecta,
Iar prin perdeaua fumului de la țigară
Decodifica caracterele interlocutorilor,
Și umorul, pe loc izvora.
Îmi amintesc cu drag de anii copilăriei mele,
De vacanțele petrecute la bunicii mei dragi,
Alături de oameni, copii de la oraș sau verii de la țară
Și de bunicul meu vesel, actor fără atestat,
Care pe toată lumea distra,
Făcând pe oricine să uite de grijile de acasă sau din sat.
Două vorbe spuse în limba română,
Trei sau patru cuvinte spuse în limba maghiară,
Ca noi copiii să auzim doar ce trebuie...
Căci de curiozitate urechile la glume ciuleam;
Au fost minunate nopțile acelea de vară
Când pe veranda casei de la țară
Se râdea patetic cu șiroie de lacrimi,
Râsete cu ecouri prelungi, până la capăt de sat.
De moarte se temea cu-adevărat bunicul,
Și când o cucuvea rătăcită cântase în fața casei lui,
Bunicul îngrozit luând în serios avertismentul,
Tăiase pomul, ca să alunge ghinionul ce îl obseda mereu,
Făcând memorabilă, a lui reușită.
O, cât s-au mai distrat apropiații bunicului
De această întâmplare super comentată
Și mai în glumă, mai în serios, bunicul oftase ușurat,
Dar de ce i-a fost frică bunicului tot n-a scăpat,
Așa, cum nimeni de moarte nu scapă.
Strivind cuibul cucuvelei din copacul căzut la pământ,
Mai târziu spiritul teluric s-a răzbunat, șușoteau vecinii,
Casa bunicilor a fost demolată, de comuniști...
Acțiune fatală pentru bunicul,
Care neputincios în fața sorții a abdicat,
N-a suportat schimbarea impusă de stat...
Iubise prea mult casuța lui mică și vecinii din jur,
Așa că, râsul patetic i-a fost și el demolat.
Amintiri vesele și triste fără voie încet mă cuprind,
Amalgam de trăiri, în valuri de timp,
Lecții de viață și un bunic neuitat.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre sat, poezii despre râs, poezii despre fumat, poezii despre cucuvele, poezii despre copaci, poezii despre Ungaria sau lecții de engleză
Bunicul
- Copiii zise cu blândețe -
Îmi trec adesea pragul,
Dar sprijinul la bătrânețe
Rămâne doar toiagul.
epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre copilărie sau epigrame despre bătrânețe
Bunicul
după ce a murit bunicul,
l-am visat într-o noapte și mi-a spus:
- vino în cerdac să mai stăm de vorbă.
și pentru că m-am trezit imediat
și am văzut o lumină pâlpâind,
am ieșit afară.
bunicul mă aștepta în cerdac
avea în față o lumânare aprinsă
și mânca dintr-un colac
- mamă, tată,
veniti să vi-l vedeți pe bunicul
am deschis ușa și le-am arătat
picăturile calde de ceară
și fărâmăturile rămase
- e bolnav ăsta micu' ziceau ei
noi nu vedem nimic
și se duceau din nou la culcare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre noapte, poezii despre mâncare, poezii despre mamă, poezii despre lumânări sau poezii despre boală
Grădina era plină de minunății și era așa de mare încât nici grădinarul nu știa până unde se întinde; dacă mergeai tot înainte ajungeai într-o pădure cu copaci înalți și lacuri adânci. Pădurea mergea până la marginea mării și marea era albastră și adâncă. Corăbiile treceau chiar pe sub ramurile copacilor și într-un copac era o privighetoare care cânta așa de frumos încât până și un biet pescar care nu-și mai vedea capul de treabă și de griji se oprea în loc și asculta când venea noaptea să-și ridice năvodul.
Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pescuit, citate despre înălțime, citate despre privighetori, citate despre noapte, citate despre muzică, citate despre marină sau citate despre frumusețe
Pământul, de când se știe, face curte soarelui și se învârtește în jurul lui. Până când așa? Nu obosește!
aforism de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre Soare sau aforisme despre Pământ
Așa era mama mea
Mama se scula de noapte,
Ne cosea hăinuțe rupte,
Ne fierbea în oală lapte,
Treburi termina prin curte.
Apoi, lua la umăr sapa,
Bocceluța cu mâncare,
În cofă își punea apa
Și pleca în câmp să are.
Își purta pașii pe brazdă,
Prin pământul răscolit,
Avea grijă să nu cadă
Până dă în asfințit.
În miezul zilei se-odihnea.
Ștergea fruntea de sudoare.
Mânca acolo, ce avea.
În câmp. Sub arșița de soare.
Ducea calul să-l adape.
Să-i răcorească sufletul.
Apoi începea să sape,
Potolindu-și umbletul.
Tot așa muncea în viață.
Alerga pe câmpuri vara,
De cum da în dimineață.
De cu zori și până seara.
Cu truda câmpului în spate,
În curte, calul dehăma.
Ne lua pe fiecare-n parte
Și cu grijă ne-ntreba:
- Oare, v-a ajuns lăpticul?
Era prima grijă a ei.
Își lua din cap baticul,
Ne săruta oe toți trei.
Apoi, ne băga în casă,
Ne pregătea mâncare bună,
Ne-așeza cu drag la masă
Și ne spunea:-Poftă bună!
Când ne așeza în pat
Ne închina perna întâi.
Uita mama de oftat
Când ne veghea la căpătâi.
Așa era mama mea.
Ea făcea din noapte zi.
Prea puțin se odihnea.
Muncea mult pentru copii.
poezie de Dumitru Delcă (29 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre suflet sau poezii despre miezul zilei
Prințul o luă și el la drum în treaba lui, unde îl trăgea dorul. Abia mai făcu vro zece pași și văzu pe sus un stol de șapte porumbei. Îi urmări din ochi până ce îi văzu în ce parte de loc se lăsară. Într-acolo deci și dânsul își îndreptă cărările pentru care se ostenise atâta mare de vreme. Trecu mări, pâraie și ape mari ca pe uscat, mai cutreieră țări și pustiuri, până ce ajunse la un munte mare, mare, al cărui vârf da de nori. Aci văzuse el că se lăsase porumbeii. Se puse a se urca pe dânsul, și, din văgăună în văgăună, din stei de piatră în colți, din râpă în râpă, cățărându-se când pe muchi, când pe coame de munți, ajunse la o peșteră. Intrând acolo, rămase ca lovit de trăsnet când văzu niște palaturi ca de domn și așa de măiestrit lucrate, cum nu se văd pe pământul nostru. Acolo locuia logodnica lui, zâna zânelor. Cum o văzu primblându-se prin grădină cu roabele după dânsa, o și cunoscu. Un copilaș de drăguleț se ținea după zână, alerga, se zbenguia printre flori, și tot striga pe zâna ca să-i arate câte un fluturel. Pasămite zâna rămăsese grea când zburase de la masă. Și acesta era copilul lor.
Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre porumbei, citate despre munți, citate despre copilărie, citate despre țări, citate despre speologie, citate despre nori, citate despre logodnă, citate despre dor, citate despre apă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Bunicul
bunicul sau doar o părere
înnopta adesea în cerdac
avea în față o lumânare aprinsă
și un colac
din care mânca și nu se sfârșea niciodată
mamă tată
veniti să vi-l vedeți pe bunicul
deschideam ușa și le arătam
picăturile calde de ceară
și fărâmăturile rămase
e bolnav ăsta micu' ziceau
noi nu vedem nimic
și se duceau din nou la culcare
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Josiah Tompkins
Am fost cunoscut de toată lumea și foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit și muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toți copii mei au plecat departe
Căci acesta este rostul vieții toți, mai puțin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrânețe,
Și cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Și nu mai era de acord cu mine in privința afacerilor,
Și soția lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Și și-a convins mama să fie de partea lui,
Și tot așa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Așa ca n-a putut profita prea mult.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre testament, poezii despre standard, poezii despre soție, poezii despre obstacole, poezii despre iubire sau poezii despre devenire
Poate că... odată
când voi uita ce-i viața și voi privi-n pământ
voi ști că-i timpul pentru despărțire
și-o ultimă suflare mă va purta din gând în gând
privi-voi cerul ca pe-o mamă bună
ce m-o lua la pieptu-i să mă adoarmă
și verdele ca pe o mantie-împărătească
în care mă voi regăsi an după an
voi săruta gura de aer ce-n cerul gurii mi s-o culcuși
și ultima mireasmă o voi lua la drum
să mă petreacă de voi trece pragul
și să o las în loc de rămas bun
vă văd, v-aud, dar nu pot să v-ajut
eu timpul mi l-am tors cum am știut
mi-s urmele o ceață prefirată
și cel ce-am fost se toarce ca un fum
odată. în trecut sau poate-n viitor
am fost sau voi fi parte din întreg
dar încă nu e prag născut să mă oprească
și m-oi intoarce... umbră într-un colț de cer
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre somn sau poezii despre naștere
Cum plecam cu tata la coasă
rămân o vreme într-un dreptunghi
săpate urmele trupului
și un ceas de piatră într-o cruce de piatră
care-și macină timpul în fire de nisip
pe care le spulberă vântul
pe ochii închiși ai morților din adânc
e atât de tăcut țintirimul din sat
încât fiecare cruce e un poem nescris
liniștea cade din turla înaltă a bisericii
și se sparge peste satul din vale
ca o noapte lovită de săgețile luminii
când soarele abia iese pe coama dealului
atunci trist mă năpădesc amintirile
cum plecam cu tata la coasă
și somnul lui e acum mai lung decât somnul
mi se pare moartea neîngrădită și liberă
iar viața discriminată întreruptă înainte de limită
fără să fie nimeni vinovat
invocând chemarea celui de sus
de ce o face atâtea chemări
m-am întrebat prima oară când a murit bunicul?
bătrânii îmi spuneau că cei buni pleacă primii
minciună, unul rău a plecat la fel
îl știam nu-mi dădea niciodată nimic
l-a chemat și pe el
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere sau poezii despre tristețe
Bunicul
soldații de plumb
din sertarul bunicului
dorm prinși în seară
așteaptă probabil toamna
să le crească aripi
asemenea zeilor
din tabloul în care bunicul
îmi pune în brațe merele
și mă sărută pe frunte
cu tăcerea de argint
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre plumb, poezii despre mere, poezii despre creștere sau poezii despre armată
Flori de portocal
Bunicul era cu poveștile
mă iubea, chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată
se uita din fotografia veche la mine
avea la ureche flori de portocal
și o bunică încolăcită-n scaun.
Într-o noapte mi-a atins aripa dreaptă
mi-a sărutat liniștea din gene
cu pulbere de triluri mi-a povestit viața și moartea
în cameră se împleteau luminile din stradă
bunicul era om bun și camera adia toată în miros de portocali.
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre portocale, poezii despre vorbire, poezii despre urechi sau poezii despre oameni buni