Gând de chiriaş în halta ageamiilor

Trăim în halta ageamiilor,
Ei cu rânjetul burţii către soare,
Noi cu pomelnicul amintirilor
În scheletul ce amarnic doare.

Despuiată-i viaţa de speranţe,
Se răsucesc necazurile-n noi,
Avem îndatorii, de loc creanţe,
În viaţa aşezată pe gunoi.

Plătim venirea noastră-n lume,
Ecografii de sarcini delicate,
Plătim ca să purtăm un nume,
Să păşim pe drumuri înfundate,

Să fim botezaţi, pe-ncreştinate,
Să mergem în şcoli şi-n grădiniţe
Să învăţăm cum se cuvine carte,
Să ne găsim servicii, câte umilinţe?

Plătim chiar ca să spunem: da
Pentru iubirea scrisă într-un act,
Să punem pirostria doar cu mâna sa,
A celui ce cu Domnul a făcut contract.

Plătim propria casă, livada şi câmpia
Prin impozitele lungi nemăsurate,
Pentru că-aceasta este România
Pe drumu-i plin cu furturi şi păcate.

Plătim cu lux chiar patru scânduri
Când mergem la odihnă sub ţărână,
Lăsăm în urmă mormanele de gânduri
Cu care-am dăruit cu tremurândă mână.

Muncim mai mult decât ni-e puterea,
Ce zestre mai lăsăm noi pe pământ?
Doar zăluda moarte ne mai ia durerea,
Chiar şi visul de-a arde în cuvânt.

De-aceea Doamne mă închin la Tine
Ca chiriaş ce-n viaţă mai lăsat,
Luminează totul cu al crucii bine,
Şterge lista escrocilor din start!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: Bunicule, cum merge afacerea cu asigurări?
Richard: Eh, oamenii mor, noi plătim. Oamenii au accidente, noi plătim. Oamenii îşi pierd un picior, noi plătim.
Lorelai: Cel puţin aveţi un nou slogan.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ministrului Finanţelor

Doar râsul nu-l plătim cu bani
Că nu-i impozitat de dânsul,
Dar nu-i exclus ca-n doi-trei ani,
Chiar râsul să-l plătim... cu plânsul.

epigramă de Elis Râpeanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plecat în ţări străine

În căsuţa de la ţară,
Nu mai eşti mamă cu noi.
Viaţa noastră-i mai amară,
Lacrimile curg şuvoi.

Ai plecat în ţări străine.
Alte drumuri rătăceşti.
Oare-acolo e mai bine?
Pe noi nu ne mai iubeşti?

Vrând s-aduci un strop de bine
Din pocalul fericirii,
Ai rămas în ţări străine.
Pe drumul dezamăgirii.

Pe noi, viaţa ne sugrumă.
Ne-alungă copilăria.
Vine a pădurii mumă
Să plătim şi noi simbria.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrăştiaţi, fără de întoarcere...

Ne-mprăştiem prin lume, uitându-ne strămoşii...
Ne-mprăştiem prin lume, ne-mprăştiem ca proştii.
Lăsăm în urmă mame, lăsăm în urmă taţi,
Lăsăm în urmă prunci, bătrâni rămân uitaţi...

Lăsăm în urmă totul – tradiţii, moşteniri...
Lăsăm hoţi să ne fure trăirea din simţiri...
Ne-mprăştiem prin lume, visând la "altceva",
La tot ce, de sub nas, ni s-a furat cândva...

La tot ce am avut şi nu vom mai avea...
Noi i-am lăsat să facă mai rău ce se putea.
Ne-mprăştiem prin lume, pentru c-aşa se vrea,
Că nu pot vinde ţara cu tot cu noi în ea...

Că nu ne pot seca când straja e acasă,
Că doar astfel se poate ca planul să le iasă.
Ne vor împrăştiaţi, prin lume rătăciţi,
Iar la întoarcere să nu mai fim primiţi...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (11 ianuarie 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rime... electorale

Senatori şi deputaţi,
După ciolan leşinaţi,
Ne promit marea schimbare,
Acum în prag de votare,
Însă toţi au bârnă mare..
Cum de ce? Vă mai miraţi,
Că Pinocchio are.. fraţi?!

Cu pomeni electorale,
Cu găleţi şi sarsanale,
Vin să ne cerşească votul,
Iar noi, fraieri, punem "botul",
Se duce ţara cu totul...
Preţul libertăţii-l ştim,
De 30 de ani plătim.

Plătim şi nu luăm aminte,
Cât se fură, cât se minte,
"Salarii înfloritoare!
Vom face miere din sare,
Din nevastă, fată mare...
Puneţi ştampila şi-apoi,
Vai de voi, bine de noi! "

Baliverne şi minciuni,
Toţi promit că fac minuni.
Însă România geme,
O dor atâtea probleme,
Pentru fii ei se teme...
Unii, ce-s duşi la străini,
Şi-alţii, ce-s rămaşi... în spini.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărână luată de vânt...

oare, de câte ori trăim?
oare, de câte ori murim,?
de câte ori ochii deschişi?
de câte ori ochii închişi?
plătim ceva ce nu vom ştii,
lăsăm păcate celor vii,
călcăm atâtea jurăminte,
ne amăgim apoi oriunde,
suntem atât de falşi în viaţă,
urcăm mereu un vârf în ceaţă,
suntem acei ce nu se lasă
şi când murim ne vrem în faţă
şi pentru ce? şi pentru ce?
apoi de ce? şi-apoi de ce?
acelaşi glod ne e mormânt,
ţărână luată de un vânt...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Ta o cânt -- Isus

Îţi cânt Doamne o Isus
Şi viaţa şi Fiinţa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credinţa

Eu te laud te slăvesc
Şi ţi-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Şi-o să umblu pe picioare

Şi iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Paşii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci eşti Domn — eu sunt al Tău

Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viaţa de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc

Mersul Tău Isus îl cânt
Şi lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieţii Sfânt Cuvânt
Ne e soare şi lumină

Îţi cânt Doamne a Ta-ndurare
Şi smerenia ţi-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt

Şi-ţi mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toţi — de lume goi

Azi blândeţea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Şi al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ţi dăm slavă toţi mereu

Îţi cânt Doamne stăruinţa
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar fiinţa
Cei de azi s-avem credinţa
Prin Tine — un duh curat

Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne ţină
Toţi să fim fără de vină
Unde totul — e al Tău

Glorie Isuse Ţie
Vreau de-a pururi să îţi cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veşnicie
Şi în cer şi pe pământ
02-11-2021 m.

poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plătim din groapă

Vei găsi pace in groapă
De afară nu dau şpagă
Imediat vei fii răscolit
Şi intr-un sac, sec azvârlit..

Corbii ţării au inrobit
Trupul nostru, mort,.. putrezit.
Când te termină de sfâsiat
Să nu crezi că ai scăpat

Plată mult mai ai de dat..
Moartea mi sa politizat
In intuneric democrat
Cadaveric aprobat.

Doamne, ce este pe pământ..
Se aud morţii-mi murmurând
Jelind soarta la urmaşi
Să slujească moartea rămaşi..

Moarte e o prostituată?
Ca şi democraţia noastră
A intrat în politică
Să plătim şi in groapă...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre viaţă...

Iubirea noastră-i comoară
limpede, tandră, duioasă,
s-o păstrăm, nicicând să piară,
măsurată-n nopţi de vară
când luna zâmbea voioasă.

S-avem grijă, viaţa-i scurtă
şi ni-e dată s-o trăim,
iar de-o trece tot prin burtă,
nu trăim doar să muncim,
ci mâncăm să nu murim.

Domnul către noi trimite
gânduri bune, cu blândeţe,
să fie bine primite,
împleti-vom coşuleţe
pline cu spor şi poveţe.

Chiar de-i viaţa o povară,
noi ne facem datoria,
fie grea sau mai uşoară,
suportăm toată tăria
şi îi respectăm simbria.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda păstorilor

Io am douăzeci de oi [bis]
Şi i-oi duce Lui, mei doi [bis]

Iaca şi io am vreo zece
Şi i-oi duce şi-un berbece

Şi io că-s mai ţighinaş
I-oi duce şi vreo tri caşi

Că aşa ni-i rânduiala
Să ne plătim zeciuiala

Că aşa ni-i scris în lege
Să plătim un an din zece

Doamne, Împărate sfinte,
Primeşte şi-a noastră cinste

Primeşte-o şi de la noi
Că suntem păstori de oi.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea intersecţiei

Punem vântului eşarfe peste ochi
Să nu mai vadă drumul către noi,
Să nu aducă fumul iute, otrăvit,
Unde sărăcia ne-a lăsat strigoi.

Unii şi-au vândut chiar conştiinţa
Călcând avan pe aur şi carate
Sau zburând pe plaje însorite
Făcând din osul ţării lux, palate.

Trăim înghesuiţi în lumea paralelă,
În piramida dintre zi şi noapte,
Suntem baza care-abia respiră,
Ei sunt vârf cu miere şi cu lapte.

Noi avem sudoare şi durere,
Ei huzuresc, au lumea la picioare,
Oricât de paralelă este viaţa,
Orice intersecţie, profund, ne doare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa plătim la despărţire

Când ceasul biologic încetează să mai bată,
tu trebuie să înţelegi, că e dusă a ta soartă.
Că din lumea adevărată, tu de mult ai dispărut,
că în lumea nefiinţei, prea devreme ai trecut.
Dacă nu te-ar fi răpus, o pârdalnică de boală.
ai fi rămas mai mult timp, în viaţa asta reală.
Ai plecat acolo sus, unde Dumnezeu te cheamă
Şi te-a aşezat în rând, cu toţi oamenii de seamă.
Când sufletul se desparte, de fiinţa unde a stat,
pe pământ rămâne trupul, duhul la cer s-a înălţat.
Aşa plătim la despărţire, trăirea pe-acest pământ
şi aducem mulţumire, Creatorului cel Sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun de vis!

În geana zării se arată
Şi se îndreaptă către noi
O stea albastră, minunată,
Vestind în lume vremuri noi.

În staul, în vârtejul ceţii,
Îl încălzesc pe cel mai drag
Chiar lighioanele vieţii,
Pe nou născut sub falnic steag.

Este Hristos adus de Domnul
Ca să ne ierte de păcate,
Să ne arate care-i pomul
Purtând în rod semne trucate,

Să ne arate cum e bine
De a ajunge-n Raiul Rai,
Cum să avem zile senine
Cât ne-nchinăm pe falnic plai.

Deşi trăim şi românim
Chiar în Grădina Maicii Lui,
Eu vă doresc şi ne dorim
Crăciun de vis ce-n lume nu-i!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Versuri scrise în noaptea de înaintea execuţiei)

Astfel, timpul ne ia ce avem cu o mână,
Bucurii, tinereţe, dragoste – totul,
Şi ne dă cu celalată un pumn de ţărână:
Ajunşi la capăt de drumuri, plătim ortul
Şi-n bezna cavoului umed şi mohorât
Se-închide povestea zilelor noastre. Atât.
... Dar, din praf şi din lut, unde m-a dus năpasta,
Domnul mă va-nălţa în Paradis. Cred asta.

poezie de Walter Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolidarea stâlpilor la case

Timpul presează stâlpii la case
Şi oasele noastre scârţie-avan,
Florile ferestrele miroase
Din temelie până în tavan.

Mirosim şi noi a ceară şi-a tămâie
Dar nu lăsăm din cer visul să cadă,
Plătim flăcăi să pună mânzu-n frâie
Să ne ascundă dorul de zăpadă.

Dărâmă şi ridică noi ferestre,
Tencuiesc şi cerul de pe scară,
Pun soarele pe coamele ecvestre,
Tot ei amână moartea pentr-o seară.

S-anunţă coduri galbene de ploi
Şi timpul putrezeşte pân' la oase,
Întoarcem visele cu rădăcina-n noi
Şi ne zidim în stâlpii de la case!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura lumină

cât de scumpă e Fiinţa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credinţa
ca să fim poporul Său

cât de scumpă-nvăţătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat

numai El ne-ntinde mâna
şi ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor

El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
şi Cuvântul Lui cel Sfânt

în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump şi e curat
viaţa sfântă fără pată
un duh nou şi nepătat

Domnul doar este lumina
şi Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt

legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi

prin Hristos ni se deschide
uşa sfântă — înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său

mâna Lui doar ne susţine
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis

în Isus ni se oferă
tot ce-i bun şi e frumos
a vieţii sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos

numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvăţat

Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar şi clipa de pe urmă

numai El azi ne-mpleteşte
în lumina mântuirii
şi cu drag ne dăruieşte
căile neprihănirii

ca să fim cu toţi curaţi
toţi să fim aici lumini
prin credinţă dar salvaţi
şi-n sfinţenie deplini

Hristos ne e-nvăţătura
biruinţa pe pământ
El ne-nvaţă azi Scriptura
al Vieţii viu Cuvânt

nimenea nu ne-nţelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
uşa vie de scăpare

El ne-mbracă-n biruinţă
ne preface-n oameni noi
viaţa nouă prin credinţă
s-o trăim de fire goi

a Lui mână ne susţine
şi ne face viaţa vis
să umblăm cum se cuvine
păşind înspre Paradis

nici un om de pe pământ
nu ne-nvaţă în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veşnic să fim fără vină

doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi — El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinţi chiar la vedere

oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvăţat

noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă

Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata eşti dar de plecare
să te-mbraci în veşnicia

Celui care a creat
cerurile şi pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul

cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit

El Hristos ne e speranţa
şi tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viaţa
până-n ziua de apoi

numai El este Lumina
şi Adevărul Sfânt al Vieţii
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineţii

noi cu Sine şi prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viaţa cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim

El ne leagă — El ne ţine
şi ne face viaţa vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis

însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat

fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viaţă iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire

Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm şi-i mulţumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viaţa nouă o trăim

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În România se moare de prostie

În România prea uşor se moare
În România se moare în spitale
E aşa de trist şi totul doare
Ne mor copiii in incubatoare

Se moare prea mult în România
De vină este doar prostia
Mă simt un om trădat
De cei pe care i-am votat

În loc să construim spitale
Să vindecăm bolile rare
Noi aruncăm miliarde pe rachete
Avioane şi tanchete

Se moare peste tot în România
Devină sunt prostia şi hoţia
E un tandem ce poţi să-l vezi frecvent
Cu sediu chiar în Parlament

În România se moare la birou
În România se moare la metrou
În România este atâta nepăsare
De aceea în România se tot moare

Români veniţi cu toţi în stradă
O Lume întreagă să ne vadă
Nu suntem groapă de gunoi
Putem renaşte doar prin noi
 
Veniţi să strigăm într-un glas
Chiar dacă ţara e în impas
Avem un viitor, el este scris
Pentru eroii neamului a fost un vis

Chiar dacă am pierdut un rege
Pe urmele lui vom merge
El ne-a vorbit de-a ţării nemurire
De-a noastră mântuire prin iubire

În România se moare...
Vă mai interesează Domnilor de ce oare
În Parlament doar vă certaţi, se ştie
Păcat, în România se moare de prostie

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, poeţii...

Noi cărăm cuvinte goale peste poduri de lumină
Şi le răsădim sub talpa cea mai grea a unor zei,
Ce-şi aruncă peste lume jumătăţile de vină,
Ca şi când peste poeme-ar fi stăpânii numai ei.
Noi cărăm munţii-n spinare şi pădurile pe frunte
Şi din mări facem oceane, lăcrimând în ploi de dor,
Sărutăm obraji de mame şi pe tâmplele cărunte
Aşezăm o frunză verde într-un vers nemuritor.

Legănăm pruncii, când sânii sunt suzete-nşelătoare,
Şi le îngânăm un cântec, panaceu pentru flămânzi,
Punem versuri peste rană, când amurgul vieţii doare
Şi pentru o dimineaţă şi o zi, plătim dobânzi.

Suntem liberi în poeme, să schimbăm cum vrem destine,
Moartea s-o linşăm în pieţe şi s-o ardem chiar pe rug,
Din duşmani să-mi fac prieteni şi să-i ţin pe lângă mine,
Şi tot binele din lume, doar cu ei, să îl conjug.

Noi, poeţii, spargem pietre, din nisip facem castele,
Oprim timpu-n loc la vamă, să ne păsuiască-un ceas,
Scormonim într-un mesteacăn, să înnobilăm inele,
Pentru nenuntiţii lumii, neiubiţii ce-au rămas...

Noi cărăm cuvinte goale şi tăceri fără răspuns,
Dar, povara, nu-i povară, ne e hrană-ndeajuns...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce cumpărăm şi plătim pentru, este o parte din noi înşine.

citat clasic din Amelia Barr
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!