Rime... electorale

Senatori şi deputaţi,
După ciolan leşinaţi,
Ne promit marea schimbare,
Acum în prag de votare,
Însă toţi au bârnă mare..
Cum de ce? Vă mai miraţi,
Că Pinocchio are.. fraţi?!

Cu pomeni electorale,
Cu găleţi şi sarsanale,
Vin să ne cerşească votul,
Iar noi, fraieri, punem "botul",
Se duce ţara cu totul...
Preţul libertăţii-l ştim,
De 30 de ani plătim.

Plătim şi nu luăm aminte,
Cât se fură, cât se minte,
"Salarii înfloritoare!
Vom face miere din sare,
Din nevastă, fată mare...
Puneţi ştampila şi-apoi,
Vai de voi, bine de noi! "

Baliverne şi minciuni,
Toţi promit că fac minuni.
Însă România geme,
O dor atâtea probleme,
Pentru fii ei se teme...
Unii, ce-s duşi la străini,
Şi-alţii, ce-s rămaşi... în spini.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare de sens

Ne-ndepărtăm de libertate
Şi o schimbăm în marea ură,
Cu şanse zilnic dirijate
De toţi suspuşii din structură...
Iar noi plătim "oalele sparte"
A celor ce-au furat... şi fură...

hexagramă de Constantin Enescu (iunie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Săraca mea ţară bogată
De mulţi... prea mulţi... ai fost prădată
Se zvârcolesc în morminte morţii
Te laşi prădată de toţi hoţii.

Române tu... din neam străbun
Cum poţi ca să mai rabzi acum
Să vezi copii cum îţi pleacă
Slugi la străini... fără de soartă.

Ajunge... atâta minciună
Românii iarăşi se adună
Vrem să trăim în ţara noastră
Să muncim glia strămoşească.

Se schimbă mereu prim miniştrii
Iar noi ne amăgim... ca proştii
Promit salarii..... pensii mărite
Dar la raft... toate-s iar scumpite.

Şi atunci nu avem altă salvare
Ieşiţi cu toţi cu mic cu mare
Repuneţi ţara pe picioare
Să aducem copii de peste hotare.

Haide, Moldovă... Bucovină
În ţară să facem lumină
Să punem ţara pe picioare
Nu să vărsăm lacrimi amare.

poezie de Mirela Tufişi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea votului: cei doi coloşi cu picioare de lut, premierul plagiator Victor Ponta şi PSD-ul, au fost zdrobiţi de români la alegerile prezidenţiale din 2014 (pamflet)

Votul nu l-ai câştigat,
Ci, perfid, l-ai cumpărat
De la oameni nevoiaşi
Şi de la puşcăriaşi,
De la patriarh şi popi,
De la hoţi şi interlopi,
Cu pomeni electorale,
Finanţări de catedrale,
Cu minciuni, neruşinare,
Groaznică manipulare
Şi, cu-o importanţă foarte,
Cu promisiuni deşarte.
Trebuie să-ţi amintim:
Dai pomeni, dar noi plătim.
De-ai fi fost de Domnul uns,
Iată că n-a fost de-ajuns.
N-ai putut tu cumpăra,
Cât putut-am noi vota.
Pot acum să-ţi spun, potaie,
Că la vot ai luat bătaie,
Om parşiv şi fariseu,
Şi cu ajutorul meu.

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire, Alegeri, alegători şi aleşi (16 noiembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri

Un anunţ cu vechi principiu
Ne anunţă cu ardoare
Că la noi în municipiu
Se produce... o schimbare...

Vin alegeri, care schimbă
Pe cei care au "stat" la cârmă,
Cu alţii mai tari în limbă
Şi mai "oţeliţi"... în sârmă...

Ei sunt băieţii cu "minte"
Ce-au prostit biata mulţime,
Cu câţiva ani mai înainte...
Şi-au "tocat" în adâncime...

Alţii vor un nou mandat,
Pentru "merite" plătite
De noi toţi, ca deputat...
Dar se ştie... doar promite...

Şi cu vervă şi pripire
Zeci de partide se-ntrec,
Să ia ţara în primire,
Sau să "înghită" în sec...

Dar mare este necazul,
Când pe liste văd că nu-s,
Schimbă uşurel macazul
Către partidul de sus...

Atunci ca în mic "răzbel",
Candidatul scoate-n forţă
Bani, plocoane şi mult zel,
Să prindă din mers... o torţă...

Şi vânjoşi în plin atac
Unii partidul îl schimbă,
Cu "candoare" se prefac
Că nu interesu-i plimbă...

De priveşti cu "acurateţă"
Ce se-ntâmplă la votare,
Vei vedea marea absenţă
De la marea prezentare...

Românul este sătul,
Nu de "marea îndestulare",,
Ci de cel păgân fudul,
De pe lista... de votare...

Şi aşa, cum a mai fost,
Furturi, voturi măsluite,
Vor ajunge iar pe post...
Cei cu "treburi" plănuite...

Noi, cuminţi ca-ntodeauna,
Vom servi din nou "poşircul"...
Scamatorii iau tribuna,
Iar noi rămânem... cu circul...

poezie de Constantin Enescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii-şi hulesc neamul, glia!

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România.

Calcă iar pe-acest pământ,
Puşi pe critici şi intrigă,
Revin cu nările-n vânt,
Fac nazuri la mămăligă.

Urâţesc vorba străbună,
Amestecând-o voit,
Cu-alte limbi, după o lună,
De-i auzi, rămâi crucit.

Îi privesc pe toţi de sus,
Doar vin din străinătate...
Te jignesc dacă le-ai pus,
Paste, şi nu penne-rigate...

Fug de ceapă că miroase,
Iar brânza, zisă fromage,
O degustă doar din vase,
Nu din pungă că-i deranj.

Fructul îl dezinfectează,
Parcă-i plantat de lepros,
"La noi igiena primează!",
Uită că-l mâncau de jos...

De le pui sapa în mână,
Strigă-n cor: Avem statut!
Oare mama lor bătrână,
Nu-l avea când i-a crescut,

Dându-le pâine din grâul,
Muncit până la sudori?!
Sudori ce curgeau ca râul,
Pe ai mamei obrăjori?

Unii ce-s prin ţări străine,
Îşi hulesc neamul şi glia,
Uită că prima lor pâine,
Au mâncat-o-n România...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să-i punem să plătească pe toţi cei care au condus şi sărăcit ţara în cei 27 de ani atunci va trebui să plătim toţi pentru că toate s-au întâmplat sub nasul nostru, cu vrerea noastră, din ticăloşia lor şi din nepăsarea noastră. Defapt nu există "noi" sau "ei" coexistă un amalgam ciudat care în unele momente ale epocii a tins către o ideologie sau alta...

paradox aforistic de Florin Mihalcea (28 august 2017)
Adăugat de florinmihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreţia frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

România Pitorească

România-i ţara noastră
A celor, ce sunt Români
Şi în veci va fi a voastră
Dragii noşti', Dacoromâni.

Astăzi, este ziua ta
Slavă ţie! ţară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să ştie o lumea întreagă.

Eşti ţara cea mai bogată
De aceea eşti râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.

O ţară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, ţara mea de dor
Arată-ne, că eşti,, unionistă,,
Să fim cu toţi românii, un singur popor.

Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată ţară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.

Parveniţi făr' de origini
Aciuaţi, pe-aici vremelnic
Hrăpereţi far'de ruşine
Ne-au furat în mod sistemic.

Ţara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai staţi duşmani la pândă!

Bate vântul de unire
Dinspre Bucureşti spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toţi românii, acum cerut.

Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniţi şi patrioţi
Din cele două ţări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poţi.

Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideţi acum! Să ne urmăm acest traseu.

Români!, prin noi acelaşi sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniţi, putem rămâne veşnici.

Din Chişinău şi Bucureşti
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te uneşti
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.

Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să ştii că toţi românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.

La mulţi ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi nevasta

I – EXPLICAŢIA

"Credeai că le ştim pe toate," a spus ea," dar nu-i aşa.
Noi spunem tot ce putem spune, mai multe nu;
Dar nici să te pierzi n-o să te las, fiindcă tu
Încă mă iubeşti. Înfruntându-ne azi soarta,
Noi vom afla-n tristeţe, cât de curând,
Preţul pe care Iubirea va hotărî să îl plătim:
Noaptea e sfârşitul fiecărei zile, cum bine ştim,
Iar tăcerea, sfârşitul fiecărui cânt.

Îmi ceri să vin cu încă o dovadă c-aş avea dreptate,
Dar eu nu pot spune decât ceea ce-nţeleg şi ştiu;
Tu vrei o minciună care să facă zi din noapte,
Însă eu doar adevărul pot mărturisi. Partea proastă:

Dumnezeu nu m-a făcut numai ca să-ţi fiu nevastă.
Iar asta, iată,-o spun!... Deşi, poate, cam târziu!"

II – ANIVERSAREA

"Spune-mi adevărul, oricare-ar fi, oricui i-ar aparţine,
Ai crezut că ştim, dar trebuie să lămureşti acum
Tot ce ţi-a scăpat, eşti chemat să-mi spui ce şi cum,
Tu eşti bărbatul, te-ai căsătorit cu mine.
Merită oare să vezi în seri ca asta, dincolo de mareea
Ceţii, mai multă căsătorie-n visul sărutului de altădată
Decât într-o mie de ani din viaţa care ne-a fost dată?
Pasiunea a închis deja uşa. Mândria păstrează cheia.

Orice am spus sau am lăsat nespus, reclamă.
Ce-am făcut sau n-am făcut, tu spune-mi, chiar dacă doare.
Spune-mi adevărul... Îţi este teamă?
Crezi că Iubirea s-a hrănit cu minciuni întotdeauna,
De vreme ce foamea-n ochii ei îşi are văgăuna?
Îmi ceri să pretind că lumina lunii palide e soare?

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grijă mare la votare!

În ţara noastră, frăţioare
Iată-i rostul de schimbare!
Poporul fiind batjocorit
Mulţi în stradă au ieşit
Şi-au strigat în gura mare
Asta nu e guvernare,
Vrem schimbare!

Tineri mulţi şi-au pierdut viaţa
Supărarea umplând piaţa
Că-i guvernul prea corupt
Şi paharul s-a umplut.
Pe fond de haos evident,
Iar apare un accident
Jos guvernul incompetent!

Durerea fiind aşa de mare
Schimbarea-i cu justificare
Dar să vezi de-acuma vere
Toţi avem câte o părere.
Fiind lipsuri se tot cere
Câte-n lună şi în stele
Opoziţia se vrea... la putere!

Mulţi doresc câte-un ciolan
Şi de-ar fi cât mai băban
Pentru asta dau din coate
Lupta-i pe viaţă şi moarte
Detractorii-s puşi pe treabă
Să vezi cum se dau în stambă
Vrem puterea în mare grabă!

Ciolanul de-i greu de prins
Şi-un oscior este de ajuns,
Funcţionar pe nu ştiu unde
În sistem de va pătrunde.
Ăsta-i vis de parvenire
Demnitar în devenire
De asta vor mulţi primenire!

Dacă mergi acum în piaţă
Poţi să iei şi-un pumn în faţă!
Să n-atragi o mare ură
Ai grijă ce spui din gură
Şi pe cine vei susţine
Sau mai bine te-ai abţine
Dacă-l vor pe.... nu ştiu cine!

Lumea strigă acolo în stradă
Şi pe net e mare sfadă
Nu mai e pic de răbdare
Şi-i o mare încordare
Guvernu-i vinovat de toate
E prea multă nedreptate
Şi aşa nu se mai poate!

În stradă nevoile-s multe
N-are cine să le asculte
Când e criză şi durere,
Se ascund cei de la putere
Însă apar de nu ştiu unde
Mulţi cu interese oculte
Jos partidele corupte!

Unii îl vor pe nu ştiu cine
Dar la UE nu dă bine
Alţii vor pe nu ştiu care
Însă e pătat cam tare
Toţi am vrea prosperitate
Ni se dă... austeritate
Jos corupţii, vrem dreptate!

Vreau să spun că nu e bine
Să mă cert eu şi cu tine
De la puterea ce vine.
Cine vine-i pentru sine!
Dacă ar fi cinstiţi măi frate
Şi-ar avea şi demnitate
N-ar dori imunitate!

Doamne, vezi de tineret
Că-s folosiţi, nu-i un secret
Calea lor le luminează
Şi să-i ai mereu în pază.
De-i nevoie de schimbare
S-avem bună guvernare
Dă-ne minte la votare!

poezie de Ionel Popa (12 noiembrie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara vin ...

Seara vin spre Tine, Doamne,-înainte de-asfinţit,
Cei bolnavi cum vin spre floare roiuri de albine;
Şi-n ce adâncuri de dureri s-au întâlnit!
Şi ce bucuroşi au plecat de lângă Tine!

Încă-odată aceste valuri ale serii... şi noi
Copleşiţi de fel de fel de beteşuguri îţi venim aproape;
Ce dacă nu-Ţi vedem forma venind prin câmp de caprifoi?
Noi simţim şi ştim că eşti aici, la ţărm de ape.

O, Isuse, fii nenorocirii şi nopţii noastre răsărit;
Unii-s bolnavi, iar unii trişti şi plini de zbucium–
Şi-alţii nu te-au iubit nicicând cât ar fi trebuit,
Şi-alţii şi-au pierdut iubirea lor pe drum.

Şi-alţii sunt apăsaţi de grijile lumeşti;
Şi-alţii-s încercaţi de vini, de-îndoieli sau de alean;
Şi-alţii de patimile cărnii sau de cele sufleteşti,
Şi numai Tu, Doamne,-i poţi scoate la liman.

Unii simt că lumea-i un loc arid şi nefiresc,
Deşi de lume nu se pot în nici un fel desprinde;
Iar unii au prieteni care-i fac să sufere,-i dezamăgesc,
Şi, totuşi, puţini ştiu că au în Tine-un prieten cât cuprinde.

Dar nimeni nu-i scutit de-a-îngrijorării mărăcine,
Pentru că toţi, Doamne,-s captivi în al ispitei clei;
Iar acei care te slujesc din toţi mai bine
Sunt cei conştienţi de răutatea care zace-n ei.

O, Mântuitorule, ai fost şi Tu fiinţă omenească;
Ai cunoscut necazurile,-ai fost ispitit şi încercat,
Blândeţea Ta continuă şi astăzi lumea să uimească,
Iar rănile-amintesc ruşinea străvechiului păcat.

Mângâierea-Ţi mai păstrează puterea-i de-altădată,
Orice cuvânt de-al Tău încă mai poartă rod.
Ascultă-n această solemnă ora-a serii ruga noastră
Şi-n îndurarea Ta vindecă toate sufletele din năvod.

poezie de Henry Twells,1823–1900, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă contemporană

Dacă munţii-ar avea gură
Să ne spună ce văzură,
Cum trăiau pe-aici bărbaţi
Viguroşi, neînfricaţi,
Care se luptau cu ursul,
Care nu ştiau ce-i plânsul.

Dacă munţii ar vorbi
Să ne spună într-o zi
Cum veneau duşmani călare
Să ne fure, să ne-omoare,
Însă noi ne adunam
Şi pe toţi îi alungam.

Dacă munţii ar voi
Multe ne-ar destăinui
Ca aicea stăm din veac
Că noi suntem pui de dac
Şi ne-am apărat moşia
Ţara noastră, România.

Dacă munţii ar putea
Sunt convins că ne-ar mustra
Că acum ne-am înmuiat,
Că toţi ne-au încălecat:
Şi lichelele din ţară
Şi străinii de afară.

Dacă munţii n-ar tăcea
Sigur că ne-ar îndemna
Să ne regăsim mărirea
Să distrugem asuprirea
Să ajungem iar eroi
Să ne luăm ţara înapoi.

poezie de Octavian Cocoş (19 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rory: Bunicule, cum merge afacerea cu asigurări?
Richard: Eh, oamenii mor, noi plătim. Oamenii au accidente, noi plătim. Oamenii îşi pierd un picior, noi plătim.
Lorelai: Cel puţin aveţi un nou slogan.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noi am rămas aici, uitaţi în ţară,
Noi, disperaţi de toate şi avizi,
Cu balele curgând la ce-i afară,
Noi, toţi, suntem - de fapt - cei apatrizi.

Mai prieteni cu maghiarii ca-ntre noi,
Mai buni la meserii peste hotare,
Pe străzi privim cu teamă înapoi,
Să nu ne luăm chiar noi din buzunare.

Atâtea dependenţe ne-au vândut,
Încât la chioşc dau viaţă pe caiet,
În timp ce ninge negru şi urât
Pe ţara mea, obiect de amanet.

Noi, cei mai şmecheri din această lume,
Noi, care i-am prostit mereu pe toţi,
Noi bem şampanii şi tocăm alune,
Uitând că-n cur nu mai avem chiloţi,

Noi, la volanuri de maşini luxoase,
Noi, care facem banii dintr-un foc,
Am mai rămas cu pielea de pe oase
În sălile de jocuri de noroc,

Noi, condamnaţi la propria mândrie,
Ne-mprumutăm ca proştii pe la bănci,
S-avem ce cheltui la farmacie,
Sau să plătim ghicitul la ţigănci,

Noi am rămas vânduţi pentru vecie,
Acestei ţări jignindu-i amintirea,
Copii murdari, în ninsa Românie...
Noi. Dezbinaţi acum... când e Unirea...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am nimic...

N-am nimic cu-americanii,
Însă simt, clar, româneşte
Şi de-aceea mă-ngrozeşte
Că-i tot copiem, cu anii.

N-am nimic cu Valentin,
Însă sunt atâtea fete
Ce-l iubesc pe Dragobete,
Iar în faţa lor mă-nclin.

N-am nimic cu... împrumutul,
Însă vă declar, deschis,
Că decât faimosul "kiss"
Parcă-i mai frumos sărutul.

N-am nimic cu toţi străinii,
Însă să ne lase-n pace
Pentru că noi ştim a face
Să-nflorească gustul pâinii.

Nu-s bolnav, nu am pelagră,
Dar îmi sunt aproape fraţii
Şi iubesc prea mult Carpaţii,
Dunărea şi Marea Neagră.

Şi pentru că... n-am nimic
Vă invit, păstrând mândria
De stăpâni în România,
Ca să medităm un pic!

poezie de Constantin Moldovan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare pentru un politician

Te zbaţi întruna, cică pentru ţară,
Pentru popor şi ca s-o ducem bine
Şi ne implori, pentru a câta oară?
Să te votăm cu râvnă doar pe tine.

Căci toţi sunt hoţi, iar tu ne-aduci belşugul
Mai c-ai jura, dar Biblia nu-ţi place
Şi îţi ascunzi cu grijă vicleşugul,
Dar scopul scuză orişice mijloace.

Noi însă ştim că ţie nici nu-ţi pasă
De amărâţi, de oamenii de jos
Cu toate-acestea, te votăm în masă
Că dintre toţi, tu minţi cel mai frumos.

Însă odată ce ţi-ai luat mandatul
Te-apucă brusc o mare amnezie,
Iar noi vedem din nou cum candidatul
Ne-a spus aceeaşi veche poezie.

De-aceea îţi urăm cu bucurie
De sărbători, când cade neaua dalbă,
Pentru a noastră scumpă Românie
Să ne trăieşti ani mulţi! (la Poarta Albă).

poezie de Octavian Cocoş (16 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urnă

Cât priveşte votul -
Dumnezeu cu mila!
Întâi punem botul
Şi apoi ştampila.

epigramă de Florin Rotaru (2009)
Adăugat de Florin Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat sânge şi sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!
Am dat viaţă şi soldaţi,
pentru-o patrie de fraţi,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Dar pe urmă-n patruzeci,
anul marii făr-delegi,
două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi Diktat.
Biata lume nu ştia
că-ntr-o zi la Moscova
au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop.
Iar fascismul mondial
ne-a luat parte din Ardeal,
şi lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
şi cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Cei mai răi tâlhari ne-au frânt,
ne-au luat ţară şi pământ,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Astfel am intrat şi noi
în al doilea război,
haideţi, dom-ne Mareşal
în Moldova şi-n Ardeal.
Noi de dor de noi luptam
pentru ţară, pentru neam,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Şi-am pierdut şi-am fost răpuşi
şi-am fost ocupaţi de ruşi,
aliaţii au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Şi-am murit de mii de ori
s-avem iarăşi Trei Culori,
şi-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Ţara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
de uitat nu vom uita
ţara noastră cum e ea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!
Cât o fi român – român,
pruncul va primi la sân
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Ţine minte fiul meu,
că există Dumnezeu,
uite cum a fost şi cum va fi,
şi un jurământ te leagă,
ţara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.
Când vei fi şi tu bărbat,
să te simţi mereu soldat,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!