Ca un tablou, viața
privit din stânga pare rotund
dinspre răsărit
puțin alungit
și din toate cele patru puncte
pare la fel
o dimensiune
una singură
doar umbra crește și descrește
până la un punct...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre descreștere sau poezii despre creștere
Citate similare
Cetatea din suflet
singurătățile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare își ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par niște caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit
și totuși
în cele din urmă
un singur supraviețuitor
va ieși din cetate
ca o zi de primăvară
poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre supraviețuire, poezii despre suflet, citate de Teodor Dume despre suflet, poezii despre singurătate, citate de Teodor Dume despre singurătate, poezii despre primăvară sau poezii despre ezitare
Cetatea din suflet
singurătățile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare își ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par niște caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit
și totuși
în cele din urmă
un singur supraviețuitor
va ieși din cetate
ca o zi de primăvară.
poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divorț cu ușile închise
îmi gonesc tristețile
una câte una
pare a fi
un fel de divorț
după câteva trăiri
golite de vlagă
din care
zbaterea a creat
primul tunel înspre Dumnezeu
dar nici nu mai contează
mă furișez în umbra
celui rămas
și tac...
doar asfințitul îmi înțelege gestul
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre religie, poezii despre divorț sau poezii despre Dumnezeu
Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri
răvășit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul și zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deși
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înțeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori și lumină
cu siguranță poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bilețelul de pe noptieră
florile din borcan și
fotografia din dulap
e târziu și aerul tot mai puțin
Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine și despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre anotimpuri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărbători
- poezii despre siguranță
Frumusețe lichidă...
mă trezesc cu același gând
pe partea dinspre răsărit
doar timpul sare
din noapte în zi
și-n spațiul acela
doar eu
o viață reconstituită
din carne și os
ca o mărturisire a frumuseții
de mai târziu
simt căldura sângelui
cum urcă prin trup
fiecare prelingere devine
o respirație pentru
un alt răsărit...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre timp, poezii despre sânge, poezii despre spațiu și timp, poezii despre noapte, poezii despre gânduri sau poezii despre devenire
Maximala stare
Am scris din inimă/ fără contra-puncte,
până
m-a durut verbul din cuvinte.
Nu știu cum să-ți scriu să mă-nțelegi/
Iubesc inima ta infinită
și cad peste ea istovită/
fără glas
(am uitat punctuația),
unde punctul să fi rămas?
În locul punctului, îmi zic,
ar durea mai puțin
trei puncte.
Punctul,
când să-l pun, cum și unde?
Adevăratul punct
relevă,
ori ascunde?
Să pun trei puncte, să mă piardă în posibil,
sau
punct?
Oh, ce cuvânt imposibil!
Or nu este cuvânt, nu știu, poate numai pare,
însă,
Punct,
știu,
e maximala stare.
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre cuvinte, poezii despre verb, poezii despre posibilitate, poezii despre iubire, poezii despre imposibilitate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gest și lumină
azi mi-am distribuit toată dragostea
ca o recuperare a ceea ce
am pierdut
am dat din mine totul
precum Dumnezeu din bunătatea sa
însetatului de băut
înfometatului de mâncare
îndrăgostitului toate sentimentele
și-n cele din urmă
câteva motive pentru a iubi
e drept
am stat puțin în cumpănă
și-am privit înspre locul în care
doar Dumnezeu poate întoarce capul
dintre toate mi-am păstrat doar emoția
singura care mă poate ajuta
să trec printre oameni
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre mâncare, poezii despre bunătate sau poezii despre ajutor
Virgula dintre viață și moarte
timpul meu e un autovehicul
cu motor pe lacrimi
din când în când
îi verific vâscozitatea
între degete
precum
nisipul gâtul clepsidrei
ca să-mi pot căra umbra
uneori trecem unul prin celălalt
până la dizolvare
lichidul nu are vâscozitatea zilei
și nu permite nicio trecere înspre mâine
știu doar că
ultima picătură
îmi va contura chipul
pe nisipul dinspre răsărit
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Teodor Dume despre timp
- poezii despre viitor
- citate de Teodor Dume despre viață
- poezii despre nisip
- poezii despre motoare
- poezii despre moarte
- citate de Teodor Dume despre moarte
- poezii despre degete
Promisiuni de tot felul
Cele de stânga s-au năruit,
Cele de dreapta toate s-au dus,
Cele din est... n-au răsărit,
Cele din vest toate... au apus!
epigramă de David Boia (7 ianuarie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre promisiuni
Din nou
amiază palidă
călește metamorfoza inimii
ce-și schimbă culoarea
într-un decor pribeag
tălpi înfipte-n nori foarfecă zarea
din cele patru puncte cardinale
doar un zeu prezent aprinde candela umană
iar silabele cu straie de foc
însuflețesc jarul nopții
din nou trecutul ce pare a nu exista
apare neauzit
neadormit
nevisat.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre schimbare, poezii despre nori, poezii despre miezul zilei, poezii despre foc sau poezii despre existență
Cerc
nu știu dacă trupul
e o dimensiune
importantă pentru ochi
știu doar că-mi
adăpostește Universul
Binele și Răul
doi gemeni ce merg
pe același drum
în sens invers...
dincolo de pași doar un punct
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău
Viața dă înapoi câteceva
între mine și Ea un punct
o linie continuă și iarăși un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire și un semn de rămas bun
nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi așezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare
liniștea străpunge așteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut
În vremea pandemiei
subsemnata puncte puncte
născută la data de puncte puncte
cu domiciliul în puncte puncte
locuind în fapt la adresa puncte puncte
legitimată cu puncte puncte
cunoscând prevederile puncte puncte
în data de puncte puncte
în intervalul orar puncte puncte
declar și semnez următoarele:
am ieșit din casă
pentru a vedea cerul
un ram de copac înflorit
o gâză un porumbel o pisică
un melc o râmă un fir de iarbă
o păpădie un bulgăre de pământ
o furnică o piatră o cioară
o vrabie o viespe un brad
cu puțin noroc un arici
sau o broască țestoasă
mișcându-se alene
dincolo de zăbrelele
parcului încuiat
și mai cu seamă
un pescăruș plutind
peste toate
ca un zeu.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre porumbei, poezii despre pisici, poezii despre parcuri, poezii despre pandemie, poezii despre noroc, poezii despre naștere, poezii despre furnici sau poezii despre flori
Cel mai important semn de punctuație este punctul. Privit de la miliarde de kilometri distanță, Pământul pare doar un punct, rătăcit în imensitatea spațiului... Oare nu acolo se petrec cele mai frumoase și cele mai cumplite lucruri, oare nu acolo ne trăim viața și ne murim moartea...?
Mihail Mataringa (23 iulie 2015)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre superlative, citate despre moarte, citate despre metrologie, citate despre lungime, citate despre frumusețe sau citate despre Pământ
Între două culori
locuiesc între două jumătăți de adevăr
care se suprapun doar o singură dată
prima se desprinde din mine
și se reflectă în punctul
din mijlocul cercului
iar cea de-a doua absoarbe din umbră
și crește ca un miez
în aceeași singurătate lăuntrică
eu...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre adevăr
Casa de la răsărit
am să-ți dau din mine câte o zi
doar una
suficient cât
să-ți clădești o casă
cu ferestrele înspre răsărit
de unde
seară de seară o
să mă vezi trecând
să nu mă strigi
lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul
pentru o altă zi
schijele de lună îmi intră în ochi
și frigul din oase
îmi subțiază tăcerea
mă retrag în deșertul din mine
și aștept
primul său semn
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară sau poezii despre deșert
În infinitul infinitului cu umbre, doar eu
norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu știu câtă tristețe poate fi
în firea lucrurilor însă știu că
am nevoie de liniște
puțină durere
maturitate
și crez
ce simplă pare existența
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respirație
și
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni și jurăminți
unde iubirea e doar o iluzie
și nimic mai mult
la urma urmei orice suferință
e un început de viață
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre început, poezii despre verde, poezii despre suferință, poezii despre promisiuni sau poezii despre maturitate
În infinitul infinitului cu umbre, doar eu
norii apasă verdele din iarbă cum
rotungimea copacilor
umbra
nu știu câtă tristețe poate fi
în firea lucrurilor însă știu că
am nevoie de liniște
puțină durere
maturitate
și crez
ce simplă pare existența
mi-ar place să mă prefac
într-o respirație
și
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni și jurăminți
unde iubirea e doar o iluzie
și nimic mai mult
la urma urmei orice suferință
e un început de viață
în infinitul infinitului cu umbre
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Braconaj cu moartea
e o liniște cu miros de sânge
în pădure
doar
în ochii mei și ai cerului
nicio primejdie
moartea scufundată în legea ei
face prima victimă
întunericul apropie durerea
din lacrima strivită
între pleoape
iese
primul strigăt
apoi tăcere și iarăși durere
o durere ce tot crește și
tot crește până la Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din volumul de versuri Moartea din vis
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre întuneric, poezii despre păduri, poezii despre pericole sau poezii despre ochi
Nu-mi pare rău
Nu-mi pare rău pentru surâsul mut, ascuns într-o fărâmă de regret
Nici pentru raza ce sărută iar apusul și-mi prinde amintirea ta în piept
Nu-mi pare rău pentru seninul proaspăt, cusut pe goliciunea caldă
Nici pentru visul aninat de-o geană ce și-a oprit vâltoarea să mă vadă.
Nu-mi pare rău pentru trecutul veșted, răpus de freamăt, dor și exaltare
Nici pentru răsărit de gând tăcut, la margine de țarm și gust de mare
Nu-mi pare rău pentru cuvinte îmi stă și-acum pe buze umbra lor
Nici rugăciunea ta nu le dezminte. M-au stins ușor...
Nu-mi pare rău pentru dezamăgiri, fiori și îndoieli împachetate
Nici pentru înțelesul din priviri. Le fac uitate.
Nu-mi pare rau pentru iubire, ne-a înălțat până la porti de Rai.
Ne-a sărutat adâncurile oarbe și cerul la o margine de Mai.
Nu-mi pare rău pentru ispite ori pentru setea neoprită de extaz
Nici pentru lungi îmbrățișări pierdute-n taine. Mi-au fost doar bucurie și răgaz.
Azi plec să-mi caut libertatea, să-mi vindec sufletul de noi.
Când n-am să-ți pot înapoia iubirea vei regreta tu pentru amândoi..
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre visare sau poezii despre rai