Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bileţel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port preţuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neştearsă.

Dau veste toamnei care vine.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă,
Îi las un bileţel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu mă va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port preţuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neştearsă.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine vremea

Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este!

Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.

Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.

Vine vârsta cînd dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa cînd mioare în folclor tresar.

Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este!

poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Las totul...

Las timpului uitarea
şi toată durerea mea...
Las visului chemarea
şi fericirea ce o caut...
Las totul în mâinile
iubirii şi a dorinţelor
pe care trupul meu
le caută...
Femeia din mine te
strigă şi las infinitului
căutărilor mele rebele
şi curcubeului bucuria
existenţei...
Las toamnei hainele
ude de lacrimi...
şi dragostei culoarea
albastrului de Voroneţ!

Las totul pentru iubirea,
pe care mi-ai dăruit-o,
iubite, de vis!...

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul toamnei pierdute

Vântul bând, îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste,
Cu alaiul tău de frunze,
Te apropii de sfârşit.

Ştiu, iarnă, c-ai să vii curând,
Aud pomii, suspinând,
Vântul blând îmi dă de veste,
Toamnă, toamnă din poveste.

Îmi dăruieşti fericirea ninsorilor târzii,
O mână ce-mi întinzi, o rugăciune,
E visul alb şi cald de împlinit,
Iubirea-i ce ţi-o port la infinit,
Vântul blând îmi dă de veste.

rondel de Dan Coblis din Nuanţe de alb
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu lui Cincinat

Românilor, dacă mor mâine,
Am să vă dau o veste nouă:
Chelia mea, o iau cu mine,
Dar epigrama v-o las vouă!

epigramă de Florea Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vântului

Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce
Dar nu şi-a ţinut cuvântul,
S-a oprit la o răscruce.

E smerit, face pe sfântul,
Stă la umbră să se culce,
Când vine la mine vântul
Veste bună îmi aduce.

Înspre mine-ar vrea s-apuce,
Îşi încalcă jurământul,
Derutat îşi face cruce,
Pe pustii încet se duce,
Nu se ştie ca pământul
Când vine la mine vântul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu aromă de cuvinte

Toamnă cu aromă de cuvinte,
Îmbracă-mi gândurile aurii
Cu savoare din livezi şi din vii!
Şi pune-mi agate în veşminte!

Lasă-mi din podgorie mănoasă,
Balsamul în ciorchinii gândului!
Iar din livezi, aroma de gutui,
Adu-mi în a sufletului casă!

De vrei să îmi nutreşti gândirea,
Cu miez răscopt de nuci şi alune,
Te înveşmântez în al meu nume;
De belşugul tău să-mi leg menirea.

Dulceaţă din prunele brumate
Îţi voi savura cu prisosinţă,
Să-mi revigoreze conştiinţă
Ce îmi face gândurile coapte.

Aromele de mere şi gutui
Ţi le voi păstra în sân la mine,
Să dau şi prin anul care vine,
Savoare şi balsam, sufletului.

Gândul cu aromă de cuvinte
Îmi voi duce pe Calea Lactee,
Să-i dau a eterniţăţii cheie,
Din suflet în a toamnei veşminte.

poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greşelile de tipar

Îmi vine, zău, să-mi las unealta!
Şterg o greşeală, dau de alta!
Erate dau de şapte ori...
Dar şi-astea-s pline de erori!

epigramă de Nicolae Crevedia din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul toamnei

Când, în ajun de sărbători,
Mă voi sfârşi, las fructe, vin,
Las grâu, porumb, hambarul plin,
Las totul celor trei surori

epigramă de Gheorghe Chirilă din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploi

Atâta ploaie, de parcă îţi vine
Să-ntinzi umbrela peste tot pământul,
Căci nu mai pot fântânile a-şi ţine
De-atâta apă pietrele şi lutul.

La fel, singurătatea mea inundă
Şi cea mai slabă, mică, bucurie,
Nu are mintea unde s-o ascundă
În cea din urmă, mare bătălie.

Stăpână-i ploaia peste lumea-ntreagă,
Gonite-s păsări înspre zări străine,
Brumată este viaţa mea pribeagă
Şi toată firea toamnei e-n suspine.

Eu şi pământul una ne vom face
Şi vom trăi aşa, sub ploi, în pace...

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o veste

Aştept o veste de la mine însumi
Şi plâng de dorul ei necontenit
Şi mă privesc în lacrima din plânsu-mi
Ca să mă văd un pic mai fericit.

Şi nu mă văd... şi nu ştiu despre mine
Decât că plâng şi viaţa mi-a trecut,
Decât c-aştept şi vestea nu mai vine.
S-o mai aştept? S-o iau de la-nceput?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedespărţiţi

Şi dacă voi pleca de-aici,
Acolo unde e poveste,
Aş vrea, de vrei, atât să-mi zici
Că vei dori să-ţi dau de veste

Atunci am să cobor cumva,
Să îţi aduc din cer aripe,
Ca tu, zburând, să poţi urma
Un drum spre ale mele clipe

Nu trebuie decât să-mi spui
Dorinţa ta de-a fi cu mine,
N-am să te las a nimănui,
Când eu visez să fiu cu tine

Iar dacă visele răzbesc
Aici, precum şi-n altă lume,
Promit că am să te găsesc,
Acolo unde n-avem nume

Tu să aştepţi şi să nu uiţi,
Niciunde nu e prea departe,
Atâta vreau... să mă asculţi,
Nici Dumnezeu nu ne desparte!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Varsă-ţi iubirea cu lumina-n mine

Lacrimi de apă, fulgi de zăpadă,
În nebunia toamnei fac paradă,
Resturi de frunze, de ierburi pătate,
Hrănesc vântul cu aripi uscate.

Drumul se şterge de roţi pământii,
Bolizi tocilari străbat prin câmpii,
Eu urc un munte în lumi paralele,
Lumea din mine şi lumea din stele.

Doi porumbei îmi dau târcoale
Cu săruturile lor în ritmuri cordiale,
Noi în luciul toamnei, spre zăpadă,
Căutăm credinţa din cer, adevărată.

Am urcat muntele, am venit la tine,
Varsă-ţi iubirea cu lumina-n mine!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre împroprietărire

O veste pe care am prins-o din vânt
De mâine ţăranii primi-vor pământ
Iar celora care nu fi-vor acasă
Grămadă în poartă se zice li-l lasă!

epigramă de Gheorghe Gurău (1990)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strugurii

Când strugurii se coc, fără-ndoială
Că vrei să spargi o boabă între dinţi,
Şi cu dulceaţa verii să alinţi
Lumina toamnei scoasă la iveală.

Să simţi în suflet cât de greu se lasă
Frumosul trecător şi plin de sine
Într-o speranţă care mai revine
Din când în când, ca strugurii pe masă.

Butoaiele rostogolesc pe doage
Miresme dulci şi mult strălucitoare,
Păcat al unei clipe trecătoare
Când o fecioară vine să se roage.

Toamnă subţire, plină de rugină,
Mai lasă-mă să mă revolt că pleci,
Fără să ştiu anume ce poteci
Voi mai găsi umplute de lumină.

poezie de Bujor Voinea din Paradoxuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de toamnă

O să mă las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu uşa descuiată,
Fiindcă nu ştiu în care zi...

Prin frunza putredă din mine
Vin iubiţii să se plimbe,
Să facă dragoste, în fine
Să jure că n-o să se schimbe.

Eu port eşarfe colorate,
Urzeala anilor trecuţi,
Sub paşi, frunze-scrisori uitate,
De la amanţi nepricepuţi.

Să treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.

sonet de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mergeţi până la jumătatea drumului în întâmpinarea dificultăţilor. Înfruntaţi-le pe măsură ce vin. Dumnezeu este mereu cu voi şi aceasta este cea mai mare veste pe care v-o dau!

aforism de Yoga Swami din Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezorier

Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide şi conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (şi-o fată)
cu ultima, din veacuri diligenţă,
vă las, se pare, palida-mi absenţă...
Ţin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe şi imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorind printre stele

Fără să-ţi dau de veste
Palmele care ning şi te mângâie vor pleca
Călătorind printre stele
Se vor aşeza la loc în cuvinte.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te las

Te las... să-ţi fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric şi e gol
În casă singur dai ocol

Nu ai ştiut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Şi de umbritele poteci

Din râsul meu nevinovat
Nu ai ştiut sa faci palat
Şi candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină

Te las... să-ţi fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Şi dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viaţa ta.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!