Trezorier
Ce-am să-i aduc iubitei? Vai, ajunse
în mine umbra ei să se sculpteze
cu dulci firide și conture treze;
i-aduc o pernă plină-ochi cu frunze.
Trezorier al toamnei, înc-o dată
în lume fug cu merele (și-o fată)
cu ultima, din veacuri diligență,
vă las, se pare, palida-mi absență...
Țin frunzele cu disparate serii,
bancnote mari, când ronde, când alunge
cu care-n copilie am ajunge,
republici am corupe și imperii,
dar făr. de veste iarna ne străpunge
cu, sângerând, nervurile tăcerii...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frunze
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre sculptură
- poezii despre republică
- poezii despre mere
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.