Fetița mea își vede țara
Frunzuliță ram de laur,
Ană, umbra mea de aur -
drum pe jos și drum pe sus
din apusuri te-am adus.
Sub pleoape, rosturi - țară -
le culegi întâia oară.
Și te uiți, și vezi, și vezi
anul tânăr prin livezi.
Celor pomi și-acestor mume
le surâzi, le dărui nume.
Vrei să pipăi snopii, sapa,
te uimește graiul, apa.
Frunza-i alta-n lume nouă.
Fluturi, om, poveste, rouă,
zarea albă-n cerc fierbinte,
șerpii prin amurguri sfinte -
to te miri cum toate, toate
altfel sunt. Ah, cum se poate?
Numai luna, rea ori bună,
ți se pare-aceeași lună.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre șerpi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rouă
- poezii despre nuntă
- poezii despre fluturi
- poezii despre fete
Citate similare
Mărgăritar de rouă
E zarea mai senină-n doi,
Mai plină de farmec și de cânt,
Iar zorile de zi, în chip fericit,
Lumina aduc iarăși înapoi,
Iureșul razelor de soare,
Aur aduc din depărtare.
Țesând cu modestie vălul,
Urzind, mărgăritar din rouă,
Culeg, formând și colierul
Adus prin "DA" în viață nouă.
Mai presus de bucurie
Au cununa de pe frunte,
Mirii-n drum spre căsnicie,
Aur, semnul celor sfinte
acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre modestie, poezii despre fericire, poezii despre căsătorie, poezii despre bucurie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Totul are un sorginte
Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Așa cum inima o simte...
Nu mereu zorii au fost limpezi
Și poate au lipsit cuvinte...
Cum fluturii zboară prin livezi,
Așa-i iubirea, ia aminte...
Nu am lăsat iubirea-mi să vezi,
Așa cum inima o simte...
Poate te-am certat dar tu să crezi
Că totul are un sorginte
Pentru a păstra frunzele verzi
Și-a ține-n suflet cele sfinte,
Nu am lăsat iubirea-mi să vezi...
rondel de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre inimă sau poezii despre frunze
Drumul sfântului
"Fetele au îndrăgit balaurul"
(Motiv de poveste)
Pe cal turnat în oțele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum - și în vânt
se oglindește pe rând
în ape sfinte și rele.
Când numai umbră,
când numai om,
binecuvântă pânea pe câmpuri,
binecuvântă vinul pe dealuri,
lovește pinteni de pom.
Mai tare strânge frâul de fier.
Fâlfâie peste șapte hotare
sălbaticul cer.
Subt planete galbene și fără de lege
se oprește și nu înțelege:
calul și-a pierdut potcoava de trei ori,
în urma lui copaci rămân
cu cuiburi goale subțiori.
Duh vechi îi cântă
mulcom subt tâmplă,
și-i schimbă-n legendă
tot ce se-ntâmplă.
Lângă fântâna secată de fulger
o fată îi iese în drum:
Sfântule, cum să ți-o spun?
Sfântule, mai departe nu te duce,
că toate fecioarele
în sate și pe livezi
te blestemă cu oase puse în cruce
să ți se frângă sulița în solzii verzi,
aureola - cerc de aur
în fântâna de balaur
- să ți-o pierzi.
Dar înalt ca de jertfă un fum
Sfântul Gheorghe pornește iar.
La cumpăna apelor
bălaurul ascultă spre hotare deșarte
și-și lipește urechea de drum
s-audă și mai departe.
Pe cal turnat în oțele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum și în vânt
se oglindește pe rând
în ape sfinte și rele.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre cai
- poezii despre apă
- poezii despre Gheorghe
- poezii despre înălțime
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre vin
Monolog
Salută tu - anul! Răstoarn-apoi brazda
și-ntinde-o visând până-n soare răsare.
În palma ta rodul cădea-va deplinul,
cum cade la capăt de vrajă - aminul.
Izvoarele toate și focul, trabanții,
îi poartă deasupra, în mână, Înaltul.
Adaugă tu pasului numai încrederea,
evlavia, grija și saltul.
Salută tu - anul! Lărgește-ți ființa și peste
cea margine crudă care te curmă.
Vezi, pulberea pragului ține de tine
la fel ca și sfera și luna, din urmă.
Sporește-ți cântarea precum se cuvine,
dă ceasului înțelepciunea ce-o ai.
Norocul de aur, visatul, sub streșini
ți-l dăruie șarpele casei și zeii din plai.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre încredere, poezii despre noroc, poezii despre muzică, poezii despre foc, poezii despre ceas sau poezii despre aur
În marea trecere
Soarele-n zenit ține cântarul zilei.
Cerul se dăruiește apelor de jos.
Cu ochi cuminți dobitoace în trecere
își privesc fără de spaimă umbra în albii.
Frunzare se boltesc adânci
peste o-ntreagă poveste.
Nimic nu vrea să fie altfel decât este.
Numai sângele meu strigă prin păduri
după îndepărtata-i copilărie,
ca un cerb bătrân
după ciuta lui pierdută în moarte.
Poate a pierit subt stânci.
Poate s-a cufundat în pământ.
În zadar i-aștept veștile,
numai peșteri răsună,
pâraie se cer în adânc.
Sânge fără răspuns,
o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar auzi
ciuta călcând prin moarte.
Tot mai departe sovăi pe drum -
și, ca un ucigaș ce-astupă cu năframă
o gură învinsă,
închid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna să tacă,
să tacă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre tăcere, poezii despre stânci, poezii despre speologie, poezii despre spaimă, poezii despre păduri, poezii despre gură sau poezii despre copilărie
Eu
Eu... din miile de fluturi
Care zboară-n asfințit,
Când vrei soarele să scuturi,
Doar pe tine... te-am iubit.
Eu... din păsările toate,
Care cântă prin livezi,
Te-am ales pe tine, poate,
În văzduh... să nu te pierzi.
Eu... dintr-un alai de stele
Călătoare, trist, pe cer,
Te-am luat în palme grele,
Dezgolită... de mister.
Eu... din curcubeu și rouă
Risipite-n dimineți,
Împart dragostea în două
Doar cu tine... de mă ierți.
Eu... din razele de soare
Într-o lacrimă... te pun
Și pe-o floare de cicoare
Jur... cu tine să rămân.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre păsări, poezii despre promisiuni sau poezii despre iertare
Bunătate toamna
Pomi suferind de gălbinare ne ies în drum.
O minune e câteodată boala.
Pătrunse de duh,
fețele-și lungesc ceara,
dar nimeni nu mai caută vindecare.
Toamna surâzi îngăduitor pe toate cărările.
Toamna toți oameni încap laolaltă.
Iar noi cei altădat-atât de răi
azi suntem buni, parcă am trece fără viață
prin aurore subpământești.
Porțile pământului s-au deschis.
Dați-vă mânile pentru sfârșit:
îngeri au cântat toată noaptea,
prin păduri au cântat toată noaptea
că bunătatea e moarte.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1923)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bunătate, poezii despre îngeri, poezii despre toleranță, poezii despre toamnă, poezii despre sfârșit, poezii despre prezent sau poezii despre noapte
Vacanța mare
a venit greu a
nul ăsta
ai stat pregătit două luni
o să faci saltul în copaci
după fructe în livada bucșită
cu
de toate pentru sălbăticirea ta
te joci de-a tenisul mondial
cu panatta sau borg
lobezi mingea în perete
pleata strânsă cu o pamblică
a
cum semeni cu guillermo vilas
vezi gloriosul drum spre glorie
te vezi urcând în top
o vezi și pe ea - începi proba
de dat înapoi de jocul
cu păpuși faci ori
ce zicea ea - și vrei să fii
(?!) numai lângă jucăriile ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre vacanță, poezii despre vacanța mare, poezii despre tenis, poezii despre păpuși, poezii despre jucării sau poezii despre fructe
Drumul negru
Plecand spre drum.
A vietii soarta sa-ajungi in capatul mai bun,
Mergand prin stancile ce-ti tin cararea,
Umplandu-ti sufletul si inima si starea,
Lasand in urma,
Un munte-a amintirei umbra,
A sufletului rana,
Ce-apare si dispare ca o iarna,
Dar ce ramane-n tine pe vecie,
Pana cand sufletul n-o sa mai fie.
Si astfel, ajungi sa vezi si zarea,
Vezi cerul, unindu-se cu marea,
Si astfel, ajungi si tu o umbra,
O pata-n sufletul celor ce-ti sunt in urma
poezie de Cătălin Antonov (30 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru sau poezii despre iarnă
Blestem
Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopții,
Tot ce iubești să fie sortit morții,
Să-ți trăiești viața în chinuri ca moții
Și tot ce strângi astăzi în zori să-ți ia hoții.
Te-am blestemat să străbați lumea de la un capăt la altul,
Să-ți pierzi pe drum viața și șarmul și tactul,
Să nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.
Te-am blestemat să iubești tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ți amintești mereu acea seară
Și cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine să moară.
Te-am blestemat să auzi pretutindeni țipete și suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
Să nu ai pe nimeni să te mai aline
Și noaptea și ziua să mă vezi doar pe mine.
Te-am blestemat să visezi mereu la mai mult,
Să-ți vezi visele toate căzând la pământ,
Să plătești de la oameni s-auzi un cuvânt,
Să te ridici de jos doar că cineva să-ți facă vânt.
Te-am blestemat să suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni pășești steaguri albe să fluturi,
Să nu îți dorești decât patru scânduri,
Să te-nghita pământuri.
Te-am blestemat să nu mă uiți nici în ceasul morții,
Să-mi simți trupul aievea la mijlocul nopții,
Să ragi de dorință, de dor, de emoții,
Să-ți blestemi tu singur viață, norocul și sorții.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre moarte, poezii despre miezul nopții, poezii despre dorințe sau poezii despre trup și suflet
Amintirea paradisului
Când eram mai tânăr și la trup curat,
Într-o noapte floarea mea eu te-am visat:
Înfloreai fără păcat într-un pom adevărat
Când eram mai tânăr și la trup curat.
Nu știam că ești femeie-eu bărbat
Lângă tine cu sfială m-am culcat.
Și dormind eu am visat, tu visând ai lăcrimat
Când eram mai tânăr și la trup curat.
E pierdută noaptea-aceea de acum.
Carnea noastră doar mai știe-al ei parfum.
Poamele ce-n pomi azi stau, gustul cărnii tale-l au
Și cad toate (mâine) putrede pe drum.
Fă-l să fie, Doamne sfinte, numai om
Pe acel care ne-a ispitit subt pom,
Și când pomul flori va da, fă-i să-i cadă carnea grea
Cum va căde după cântec mâna mea!
poezie celebră de Cezar Ivănescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre viitor sau poezii despre rai
Cantec in ceata
Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.
O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii
Ori poate pe marginea vietii
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre fum sau poezii despre cuvinte
Pace
Galbene văpăi de soare
Peste deal acum se scurg,
Și-n noptateca răcoare
Peste sat se nalță fumul,
Codrii-alene cântă-n drumul
Vântului de-amurg.
În curând o să s-aline
Truda chinului de azi.
Vei privi prin zări senine
Stelele, sclipind mărunte,
Cum încet de peste munte,
Ies de printre brazi.
Ca și ieri rotundă luna
O să ias-acum-acum,
Steag de aur pe cununa
Dealului, privind în luncă
Plopii doinitori ce-aruncă
Umbre peste drum.
Coasa va dormi și sapa
Va tăcea cântarea-n grâu.
Și-o s-auzi ca-n vis cum apa
Pe sub iaz se mai frământă,
Și privighetori cum cântă
Dincolo de rîu.
Noaptea-ntreag-o să-și murmure
Apele povestea lor
Și ieșind de prin pădure,
Căprioarele pe creste
Vor cătá prin văi de este
Pace la izvor.
Și va fi! De sus, va face
Dătătorul de vieți
Parte tuturor de pace.
Și-o să-ți uiți și tu mâhnirea,
Suflete,-așteptând ivirea
Albei dimineți.
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre trecut
Vezi fumul...
Vezi fumul cum se stâlpuie în zări
și umbra lui pe vale nălucește?
ci viața, mi-ai vorbit prin înserări,
Nu-i fumul ce sub lună aburește,
E umbra lui fugară din cărări.
poezie clasică de Fiodor Ivanovici Tiutcev
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, citate de Fiodor Ivanovici Tiutcev despre viață sau poezii despre seară
Ce poveste vrei să știe lumea despre tine? Ce exemplu vei da celor care vor auzi povestea ta? Cum ți-ai ținut promisiunile față de tine și cum te-ai revoltat împotriva condițiilor grele? Cum ai luptat, cum ai tratat înfrângerea și cum ai sărbătorit victoria? Sau povestea ta nu merită spusă pentru că nu are nimic interesant în ea? Ar fi păcat, pentru că o poveste este tot ce rămâne în urma ta. Prin povestea ta poți trăi veșnic. Spune-mi care sunt lucrurile pe care nu vrei să le uiți din trecutul tău și care pot fi folosite ca și combustibil. Spune-mi ce rușini și umilințe ai trăit care nu mai vrei să se repete. Acest exercițiu este foarte important și te poate ajuta să nu uiți de ce te ridici din pat în fiecare dimineață și care este motivația ta supremă.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre înfrângere, citate despre victorie, citate despre trecut, citate despre sărbători, citate despre rușine, citate despre revoltă, citate despre promisiuni sau citate despre motivație
Drum spre absolut
Stâncă neclintită din lăuntrul meu,
pe un colț de suflet lepădat de ură,
lasă-mă să-ascult celesta uvertură
a destinului trimis de Dumnezeu,
să mă las pătruns de vraja infinită
a cântărilor venite-n prag de seară
din arcușurile-ntinse-ntâia oară,
pe viori de foc, în zarea adormită.
Dă-mi Tu, Cerule, voință si tărie,
plin de hotărâre să pornesc la drum
alungând din gând perdele de fum,
adunate-n ezitarea-mi prea târzie,
și pătruns mereu de tainele celeste
să alung pe veci himera nevăzută
care stă ascunsă-n ziduri de redută
să-mi arunce-n hău mirifica poveste.
Cerule, îmbracă-mă în karma sfântă,
ca prin harul ce îmi luminează firea
cu destinul să ating nemărginirea,
să aud în vis doar îngeri care cântă.
Omule ce mergi prin lume lângă mine,
de te uiți și vezi în cale doar pustiu,
ține-te de brațul meu..., ce încă-i viu,
să privim smeriți spre ziua care vine!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 09.05.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre somn sau poezii despre smerenie
Învață de la toate
Învață de la apă să ai statornic drum,
Învață de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învață de la umbră să taci și să veghezi,
Învață de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învață de la pietre cât trebuie să spui,
Învață de la soare cum trebuie s-apui.
Învață de la vântul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de liniștit să treci,
Învață de la toate, că toate-ți sânt surori,
Să treci frumos prin viață, cum poți frumos să mori.
Învață de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învață de la nufăr să fii mereu curat.
Învață de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învață de la apă să nu dai înapoi.
Învață de la umbră să fii smerit ca ea,
Învață de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învață de la soare ca vremea s-o cunoști,
Învață de la stele că ceru-i numai oști.
Învață de la greieri când umerii ți-s grei
Și du-te la furnică să vezi povara ei.
Învață de la floare să fii gingaș cu ea,
Învață de la oaie să ai blândețea sa.
Învață de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învață de la toate, că totu-i trecător.
Ia seamă, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveți din tot ce piere, cum să trăiești în veci!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre viermi sau poezii despre uitare
Cu iubirea Ta
Cu iubirea Ta mă înnoiești în fiecare zi
Trecându-mă prin spinii lumii ușor
Să-mi cântărești tăria inimii în suferință
Și smerenia sufletului cerută în zori.
Mă treci prin ulicioare strâmte cu câini
Din gurile cărora ies lătrături veninoase
Să-mi vezi stăpânirea de sine cum crește
În ochii celor invidioși pe haina bucuriei mele.
Mă treci prin surâsul florilor înlăcrimată
Să vezi dacă îmi ascund pupilele sub pleoape
Să-mi cercetezi gândul inimii în plâns
De poate trece pe flori cu irișii blânzi.
Mă treci prin valuri de-ocări și durere
Prin ceasuri aducătoare de nedreptăți
Să-mi vezi credința în tăcerea din gură
Cum îmi înnoadă limba în fața tuturor.
Mă treci prin strălucirea aurului cu pupile
Și prin bratele pline cu coșuri de bani
Dorești să vezi de mă vând și Te uit
Pentru toate deșertăciunile Pământului.
Cu iubirea și dragostea Ta mă hrănești
Întărindu-mă ceas de ceas pentru toate
Și mă îndemni să trăiesc și să spun lumii;
M-am născut să nu mor niciodată în Hristos!
Mă treci, Doamne, prin fața tuturor, acum,
Cu crucea pe umeri și-un zâmbet pe gură
Și simt cum unii se țin după mine smeriți
Iar alții trecând pe-alăturea spun: Nu există
Dumnezeu!!!
Cu iubirea Ta... iartă Doamne nebunii, și-al meu
suflet... de poți!
poezie de Adelina Cojocaru (23 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre vestimentație
Flămândă în dragostea prea plină
Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.
Atât de multă foame de iubire,
Așa de mult ai tace, să-nsetez...
Mă vrei să mă arat cum sunt din fire
Mă vrei în clar de lună să-ți dansez.
Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit să vreau să o urmez...
Te-am evitat chiar și pe tine, poate...
Deși, în fiecare noapte te visez.
Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Și m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.
Și te-am iubit pe loc, cum n-are vină
O floare ce răsare printre stânci...
Eu știu că dragostea ce-mi dai este alpină,
Numai de sus, de-acolo mi-o aduci.
Acoperă-ți privirea ce mă doare,
Când nu îmi ești, să-ncep să te ador...
Să-mi dăruiești iar noaptea mea cu soare,
Iubindu-mă, până mă simți că mor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
Coasta soarelui
lui Vasile Băncilă
Frunză verde, dragele
linele colinele
strâng de sus luminile.
Ape cântă, largele.
Trec pe drum copitele
și prin gând ispitele.
Pasărea din iniște
sparge bolți de liniște.
Chiparoși ca fusele
'n toate cimitirele
ne abat privirile
către inimi - dusele.
Neclintite-s morile,
gândul, sarcofagele,
frunza și catargele.
Ard în lume orele.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre ore