Fetița mea își vede țara
Frunzuliță ram de laur,
Ană, umbra mea de aur -
drum pe jos și drum pe sus
din apusuri te-am adus.
Sub pleoape, rosturi - țară -
le culegi întâia oară.
Și te uiți, și vezi, și vezi
anul tânăr prin livezi.
Celor pomi și-acestor mume
le surâzi, le dărui nume.
Vrei să pipăi snopii, sapa,
te uimește graiul, apa.
Frunza-i alta-n lume nouă.
Fluturi, om, poveste, rouă,
zarea albă-n cerc fierbinte,
șerpii prin amurguri sfinte -
to te miri cum toate, toate
altfel sunt. Ah, cum se poate?
Numai luna, rea ori bună,
ți se pare-aceeași lună.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre șerpi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre rouă
- poezii despre nuntă
- poezii despre fluturi
- poezii despre fete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.