Păstorul de la pășune
Printre păduri era un sat, acum uitat de lume
O casă bătrânească aproape de pășune
Eram doar o copilă și tot ce-aveam pe lume
Doi bătrânei-bunicii, și mai aveam și-un câine
Acolo-n depărtare sub cerul plin de nori
Într-o vastă pășune cu iarbă și cu flori
Acolo s-a născut povestea de amor
Cu o frumoasă fată și un tânăr păstor
Acolo l-am văzut aproape de izvor
Când norii se plimbau pe cer cutezător
Și stelele priveau în măreția lor
Doi tineri făurind un vis nemuritor
Cu ochii-i negri, mari, când m-a privit mirat
Era să cad dar mâna lui m-a rezemat
Nu știu de ce și cum m-a fermecat
De dragoste inima-mi parcă s-a 'mbătat
Și zi de zi fugeam pe dealul plin de grâne
Și alergam din nou peste pășune
Și asteptam, cu turma în amurg când vine
Ca dorul cu privirea-i să-mi aline
Îmi amintesc și coronițele din flori de pe câmpie
Din margarete, păpădie, și din flori de iasomie
Pe care-n păr mi le-așeza și făr'să știe
Cu ochii recita o poezie
Și-odată într-o zi de sărbătoare
Cu oameni prinși în horă-n Târgul mare
M-a intâlnit pe drum din întâmplare
Eu l-am privit, el mi-a furat o sărutare
Azi am crescut și am plecat în lume
Și-am colindat orașe, țări si locuri fără nume
Am cunoscut atâtea, mai rele si mai bune
Dar n-am uitat nici azi păstorul din pășune
Și uneori privesc în noaptea-ntunecată
Mă uit către o stea și-i spun în șoaptă
Dorința mea și visul meu de fată
Vreau să-l mai văd, să-l mai sărut odată
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărut
- poezii despre nori
- poezii despre țări
- poezii despre sărut furat
- poezii despre sărbători
- poezii despre sat
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Locul meu
Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Și tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Și, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până și în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obișnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Și, așteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Și, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram și eu.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă sau poezii despre aer
...și a fost duminică
când m-am trezit era dimineață
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era și Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de liniște deplină
a coborât în mine
și mi-a șoptit
nu e foarte rău
liniștește-te...
când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre lumânări
- poezii despre instinct
- poezii despre inimă
- poezii despre dimineață
- poezii despre Dumnezeu
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.
Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre plâns, poezii despre devenire, poezii despre admirație sau poezii despre acasă
Nefiinta
roșu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu știu cum s-au încurcat
și cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
și cerul nu era albastru
era roșu ca sângele lui
m-am apropiat mirat și m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, și cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, pașii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
și-am văzut și nimicirea
mi-a dispărut și amintirea
și doar nefiinta mă aștepta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sânge, poezii despre albastru, poezii despre zăpadă, poezii despre roșu, poezii despre negru sau poezii despre culori
Baladă
Aveam mândrie, când aveam și tată,
Chiar deși, nu m-a crescut,
Știeam că-i tânăr și frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...
Puține ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.
Chiar dacă, de puține ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenți,
Tata a plecat, în lumea celor drepți.
Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
Că de la tata, mi-a rămas și-un frate.
L-am căutat cu multă stăruință,
Și l-am găsit, în sat necunoscut.
Îmbrățișându-ne cu mare dorință,
Inima oleacă m-a durut.
Iar mama lui, adică concubina tattii
Cu lacrimi m-a îmbrățișat,
Cu scuze, că-l lua-se-n rate
Cu daruri și pomeni m-a cadonat.
Eșit-am cu emoții din ogradă,
Nimic de frate nu mă leagă,
Parcă am fost într-o baladă,
Povestesc la lumea-ntreagă.
Balada, este adevărată,
E trăită și uitată.
De Dumnezeu îcurajată,
Domnu-mi este al meu tată.
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre timp, poezii despre perseverență sau poezii despre mândrie
Baladă
Sunt eu de vină, mamă,
Sunt eu de vin-acum?
El m-a-ntâlnit odată
În zori de zi pe drum;
Glumind m-a strâns de mână,
Și ce-i dacă m-a strâns?
Sunt eu copilă mică
Să-mi fac din glumă plâns?
Era să-l las, măicuță,
Cu gluma și să tac,
Era să țip obraznic,
Ori ce era să fac?
Și tot pe mine, biată,
Și vină, și ponos!
Eram chemați la nuntă
Și n-aveam brâu frumos,
Că n-ai voit să-mi cumperi,
Dar el mi-a cumpărat,
Și ce-i un brâu? Și-n urmă,
Eu nici nu l-am rugat,
Era să merg la nuntă
Ca cei din neam sărac,
Să fiu de râs în lume?
Ori ce era sa fac?
De ce-mi arunci tu vină,
Tot vină cu păcat?
El m-a oprit în cale
Pe lunci și m-a-ntrebat
Pe unde-i bietul tată,
Și-i vesel, sănătos?
Și m-a-ntrebat de tine,
Așa de prietenos,
De bine când mă-ntreaba,
Eu cum era să tac?
Să-l las în drum cu vorba,
Ori ce era sa fac?
Și-acum întreaga vină
Pe mine tu o pui!
El m-a-ntâlnit pe punte
Și știi tu felul lui;
M-a strâns de peste brațe
Să nu le pot mișca,
Și nu-mi lăsa răsuflet,
Așa mă săruta.
Te zbați, dar tu esti slabă,
Și puntea toată sloi;
Cădeam, fereste Doamne,
Sub ghiață amândoi!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre sănătate, poezii despre râs sau poezii despre obrăznicie
BALADĂ
BALADĂ
autor Ludmila Maciuga
Aveam mândrie, când aveam și tată,
Chiar deși, nu m-a crescut,
Știeam că-i tânăr și frumos arată,
Ca-i întru-n loc necunoscut...
Puține ori, venise să mă vadă,
Se apleca, să-mi fie de statură,
Venea cu caramele, ciocolată,
Lăcrimând, pleca, după cotitură.
Chiar dacă, de puține ori. eu l-am văzut.
Îs bucuroasă, ca l-am cunoscut...
Având doar 15, ani adolescenți,
Tata a plecat, în lumea celor drepți.
Iar când eram de-acum matură,
Am aflat cu încurcătură,
De la unchiul de departe,
Că de la tata, mi-a rămas și-un frate.
L-am căutat cu multă stăruință,
Și l-am găsit, în sat necunoscut.
Îmbrățișându-ne cu mare dorință,
Inima oleacă m-a durut.
Iar mama lui, adică concubina tattii
Cu lacrimi m-a îmbrățișat,
Cu scuze, că-l lua-se-n rate
Cu daruri și pomeni m-a cadonat.
Eșit-am cu emoții din ogradă,
Nimic de frate nu mă leagă,
Parcă am fost într-o baladă,
Povestesc la lumea-ntreagă.
Balada, este adevărată,
E trăită și uitată.
De Dumnezeu îcurajată,
Domnu-mi este al meu tată.
10.04.2019
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castravetele...
Când m-am trezit...
Aveam în mine foame...
Și-aș fi mâncat,
Ceva deosebit...?
Un castravete...
De exemplu,
Cât mai mare,
Mă duc să -l iau...
Din sacul de dormit.
Îmi pregătisem,
Hrană...
Pentru o plecare.
Vroiam...
Pe muntele cel,, NEGRU"
Să mă sui.
Și-acum...
Când mi-e atât de foame...!!!
Vreau doar un castravete...
Ce e al nimănui.
Dar... ți -ai găsit...
Se-n'tămplă... o minune!
Un castravete...
D-un mână mi-a fugit.
Și mi-a vorbit...
Spunându-mi chiar pe nume...
Să nu-l mănânc,
Că nu e pregătit.
Mirat...?
L-am întrebat...
,, Ce se petrece"?
De ce...
Pe mine tocmai...
M-a ales?
Și ce minune-l ține,
Așa rece...
Când are peste-o lună
De-cănd a fost cules?
A început să râdă...
Să... zămbească,
Un castravete...
Cum... n-am mai văzut.
Era vrăjit...
Cum poate să -mi vorbească,
De parcă...
De o viață...
M-ar fi cunoscut?
Am și uitat de foame,
De plecare...
Am stat și-am zis...
,, Aici e necurat"!
Și mi-am făcut o cruce...
Cruce... mare...
Că poate...
Nu sunt treaz
Și... am visat?
Din nou mi-am aruncat,
Pe jos privirea.
În jurul meu,
Totul părea normal.
Pe jos...
Un castravete...
Ce avea menirea,
Să -mi potolească foamea
De-..'. animal...!
L-am ridicat...
Și... mi l-am pus pe masă,
Și tot ce a fost straniu...
Din jur...
A dispărut!
Nu l-am mâncat,
L-am pus n'apoi...
În straiță,
Și mă întreb...
Ce oare...
Aici s-a întâmplat?
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mâncare, poezii despre castraveți, poezii despre început, poezii despre zoologie sau poezii despre somn
Mă uit frecvent la cer
Mă uit prelung la cerul plin de nori,
ca atunci când eram cu tine
și văd din nou flori și chipuri omenești,
sau poate-l văd pe dumnezeu,
ce zâmbește cu dragoste la noi
și ne vorbește de visele noastre,
dar zâmbetul doare uneori,
din cauza tăcerii noastre profunde
și a dragostei distruse de tine.
Acum aș vrea să alung durerea din dorul meu,
în zborul norilor, aproape de stele,
cu o neliniște ce coboară-n visul tău,
ce te face să cobori în noapte,
în adăpostul nostru plin de lacrimile iubirii mele,
unde eu cobor frecvent să numar rănile domnului.
poezie de Eugenia Calancea (21 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre zâmbet
Flori de mai
Flori de mai înfloresc în grădina mea
Și totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.
La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ți-am adus.
Și tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubești nespus.
Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era așa de bucuroasă
Și m-a cuprins la piept cu drag.
Lumea e ca un colț de rai
Când sunt cu tine împreună.
În grădina mea cu flori de mai
Viața îmi pare mult mai bună.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre flori, poezii despre trecut, poezii despre mamă sau poezii despre fericire
Chipul
Eram un spin nenorocit
Într-o lume trează, un suflet adormit
Eram cândva, odata, o umbră-n întuneric
Un om atât de iluzoric
Am fost plătit de soartă
În viața mea să formez o poartă
Să nu las cheia la vedere
Să ascund tot ce-n viață mi se cere
Mă aflam în al meu gol
Într-un nesfârșit hol
Când am dat peste o lumină
Era un chip de înger, o față mult senină
M-a văzut că în speranțe rătăceam
Că fiecare vis eu ocoleam
M-a luat de mână, mi-a vorbit
Ca unui om zdrobit
"Nu te teme, sunt aici
În fiecare clipă să te ajut să te ridici
Lasă tot ce tu cunoști
Îți voi da ce ai nevoie să găsești"
L-am urmat și m-a ținut
În fiecare ceas mi-a fost un așternut
Iar când noaptea ne cuprindea
Împreună, eram un trup de catifea
Îți mulțumesc că m-ai iubit
Și în fiecare zi m-ai făcut atât de fericit
Ai fost în urma mea, la fiecare pas
Să mă prinzi, să nu rămân într-un impas
Cum m-ai văzut, cum m-ai privit odată
Printre fiecare spin de ceață
Cum m-ai crescut și mi-ai vorbit cândva
Îți spun acum: tu ești seva mea
poezie de Costel Obadă (14 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre plată
Miya și Hammy. O altă poveste de dragoste
aveam o pisică o botezasem Miya era o distinsă doamnă
mă și ignora mă simțeam înșelat cu o nobilă indiferență
pe atunci mă intriga la culme dar acum e clar
că o meritam din plin pentru că Miya dragii mei
avea un prieten un câine pe nume Hammy
povestea e reală și vreau să știți că nu dă bine
ca alea fabricate la Visătoria de Unică Folosință
vreau să știți că așa în general am rămas repetenți
la lecțiile de viață oferite de animale
și dacă un câine cu o pisică sunt văzuți dușmani pe viață
vreau să vă spun că e jale dar vă înșelați
ei bine în fiecare zi la aceeași oră și timp de cinci ani
Hammy lătra la poarta mea și Miya sărea gardul
pe urmă plecau amândoi la plimbare de parcă
asta era tot ce-i mai natural și nu aveau altceva
mai supra sau mai senzațional de făcut
mă rog au fost și săptămâni întregi când Hammy lipsea
mai mult ca sigur era bolnav sau rănit ce să spun
maidanezii ăștia și-o caută singuri dar totuși
el revenea la Miya senin îi petreceam pe drum cu privirea
și mă-ntrebam cum poate o ființă să fie ea însăși tot timpul
acasă sau în lume indiferent ce simte și orice ar fi
am încercat în câteva rânduri să-i dau de mâncare
amicului Hammy dar nu s-a atins de ea nici din greșeală
singura lui bucurie era să o plimbe pe ea
că plouă că fulgeră avea damblaua asta a lui
și într-o zi cu soare Miya a murit
nici azi nu știu de ce pur și simplu era țeapănă în curte
nicio rană nicio maladie doar o mare ciudă
un fel de venin înfipt odios
în toată bucuria care mai subzista pe lume
am îngropat-o sub cireș în grădină seara următoare
Hammy era acolo se tânguia plângea și lătra la lună
o săptămână și ceva nici nu s-a atins de apă sau mâncare
dormea pe mormântul ei plângea tot mai stins
pe urmă a murit era acoperit de petale de flori parcă zâmbea
l-am îngropat lângă Miya lui știu că era în săptămâna Paștilor
și oamenii erau nerăbdători
să taie să spargă
miei și ouă în pace
și în lumină lină
poezie de George Asztaloș (9 mai 2014)
Adăugat de George Asztaloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre prietenie, poezii despre plimbare, poezii despre câini, poezii despre bucurie, poezii despre prieteni și dușmani sau lecții de engleză
În ochii tăi când am privit
În ochii tăi când am privit
Suflarea oftat a devenit
Inima mea bătea mai tare
Trupul fierbea de desfătare.
Clopotul soartei a bătut
Iubirea-n suflet s-a născut.
Valul iubirii s-a înălțat
Lumea în soare s-a scăldat.
Norii cei reci și cenușii
S-au spart și s-au făcut fâșii.
Iar când iubirea m-a cuprins
Un curcubeu pe cer s-a întins.
În ochii tăi când am privit
Păsări cu drag au ciripit.
În ochii tăi când am privit
Spațiul și timpul au pierit
Și într-o clipă am văzut
Un univers necunoscut.
Și simt că-n Paradis trăiesc
În ochii tăi când eu privesc.
poezie de Faith Mattke, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp
Erai atât de roză azi...
erai atât de roză azi
și părul revopsit îți șade bine,
privirea-mi te dorea puțin să arzi
când ochii îndreptai tăcuți spre mine
și m-a durut ceva când ai plecat,
credeam că mi-a trecut dar iată,
parfumul tău cu tine aromat
m-a secerat în inimă, nevinovată
și am sperat o clipă pe ascuns
că poate de revii mă prinzi de mână,
să mă ajuți, să fiu din nou pătruns,
de fericirea veche, azi străină
cu pașii obosiți îmi caut cărări,
nu vreau să iau taxiul către casă,
vreau să-mi rămâi în gând, mă uit la flori,
le-aș strânge în buchete, doar să-ți placă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre taxi, poezii despre roz, poezii despre prezent sau poezii despre nevinovăție
Desăvârșire
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foșnitul
Frunzelor ce cad, sau ce rămân...
Din anotimpul meu se scurge amăgitul
Mirajului cântat, pe care azi îngân.
Lângă ferestre albe văd păsări azurii,
Îmi zboară un oftat din dorurile multe...
Lângă ferestre, eu... cu ochii plumburii
Scăldată în lumină, dar cu aripi frânte.
Mă-ntorc la pragul meu ce nu l-am ocolit
Dincolo de el, îmi amintesc trăirea...
Să fi rămas acolo, nu am fost menit
Și l-am pășit atunci când mi-am simțit venirea.
Vorbesc de două lumi ce eu am cunoscut;
În două nume fost-am, în ele amândouă...
Doar una am ales, sau poate ea m-a vrut,
Și-am deslușit soarele când plouă.
Mă-mbrac cu toamnă să-mi aud foșnitul
Florilor ce sunt și altora ce vin...
Din anotimpul meu născându-se doritul
Trăit strălucitor ce mă lasă plin.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre ploaie sau poezii despre perfecțiune
La patru ore fix
Perete scund din fals opal
la nișa strâmtă de sub scară
ascunde măști de carnaval
uitate-acolo de-astă vară,
le-am căutat fără folos
prin debaraua fără ușă,
dar am găsit doar brad stufos
împodobit cu o păpușă.
Cu ochii de mărgăritar,
ea m-a privit cu-un fel de milă
și mi-a șoptit cu glas amar
că-mi va prezice o sibilă.
Nu am crezut ce îmi spunea
căci arăta cam demodată
purta costum de catifea
și pălărie din prelată,
dar pe la patru ore fix,
bătute-n ceasul cu pendulă,
sibila, fără crucifix,
sosi adusă de-o patrulă.
Venind spre mine m-a privit
cu ochi adânci de preoteasă
am plâns de teamă și-am fugit
lăsând-o singură în casă,
dar a venit în urma mea
și m-a bătut ușor pe spate,
zicând ghidușă c-ar putea
să mă dezlege de păcate,
însă deodată am văzut
că nu era defel sibilă,
ci doar iubita din trecut
întoarsă parcă mai ostilă.
N-am ascultat-o nicidecum,
mi se părea cam mânioasă,
am părăsit-o lângă drum
și m-am întors îndată-acasă,
dar nu știu cum s-a întâmplat:
când am intrat grăbit pe ușă,
era deja la mine-n pat
purtând veșmântul de păpușă.
poezie de Corneliu Neagu din Timp și destin
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păpuși, poezii despre ore, poezii despre măști, poezii despre frică, poezii despre ceas sau poezii despre brazi
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre sfârșit sau poezii despre sclavie
Doar vorbe
Am ieșit în strada goală
Să opresc timpul pe loc
Sper să nu fac o greșeală
Ăsta e minutul ora nu mă joc
Nimani nu-i acum pe stradă
Pare totul un tablou de Picasso
Trece umbra timpului să radă
Anii nostri râzând la misto
Astăzi sunt mai hotărâtă
Mi-a iesit planul din plin
Sunt putin îndrăgostită
Clipa asta s-o trăiesc din plin
S-a oprit timpul la mine
M-a privit cu gândul si m-a salutat
Mi-a dat clipele senine
Pe obraz m-a sărutat apoi a plecat
Vine iarna cea mai grea
Focul se întețește-n sobe
Acum este vremea mea
Stau în casă scriu doar vorbe
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre minute sau poezii despre iarnă
Nicio pagubă
Numai azi, că-i Dragobete,
M-am gândit să-mi scot și eu
Dorul de la naftalină
(Ăsta-i suflețelul meu).
Și era, săracu', mare,
Că abia mai încăpea
Printr-un atriu, și-ăla tare,
Obosit de cât muncea.
Și l-am scos (știu, faceți glume!),
Dar l-am scos, îmi amintesc,
Și i-am zis: "Ia du-te-n lume,
După fete ce iubesc!"
Mi-a plecat în lume dorul
Și vă-ntreb: nu l-ați văzut?
Dau anunțul: "Găsitorul,
Să-și păstreze... ce-am pierdut",
Că mă simt și eu mai bine
Fără el, acum am loc
Și în atriu, și... la mine...
Numai azi... de am noroc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pagubă, poezii despre noroc, poezii despre dor sau poezii despre Dragobete
Dacă...
Dacă cineva poate să facă o lume mai bună???
Da, cățelul vrea să-mi spună!!
Da, că țelul nostru este
Da, cățelul mă iubește
La suflețel mi-a intrat
Acest cățel minunat
În brațe la mine a stat
Și mi-a arătat
Cum să nu avem în lume păcat
A lătrat pe un grai fermecat
Apoi a scâncit liniștit
Când i-am spus că și eu l-am iubit
M-a pupat cu al lui botic moale
Eu l-am mângâiat pe spate
Și am atins un ținut dincolo de orice eu am știut
Când în brațe l-am ținut... Universul m-a pătruns
Era ceva ascuns.
Un drum, un zbor, ce nu pot a explica
Nu există nici o replică
Iubirea este UNICĂ....
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență