Dezleagă-mi integrama cămăşilor de forţă

Mi-ai luat papucii de casă
desculţ pe gresia rece şi murdară
te văd crescând din crăpăturile ei
încerc să te smulg
ţi-ai prins adânc rădăcinile în chitul de rosturi
ce lung mi-a crescut părul în palme
păcătoşii îmi aruncă bucăţi de faianţă în cap
cioc
cioc
balamalele la uşă bat să le deschid
ţeava caloriferului strigă la mine
şoaptele mele exilate pe toarta cercelului îţi spun:
joacă-ţi şotronul cu runele mele
dar...
scoate-mi câinele de sub roţile camionului
dezleagă-mi integrama cămăşilor de forţă
şi
te voi iubi

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între păsări

Cum nu suntem două păsări,
Sub o straşină de stuf,
Cioc în cioc să stăm alături
Într-un cuib numai de puf!

Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascuţitul botişor
Şi alăturea cu mine
Sta-vei oare binişor?

Parcă mi te văd, drăguţă,
Că îmi zbori şi că te scap,
Stând pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.

Iară eu suit pe casă
Şi plouat de-atât amor,
M-aş umfla ursuz în pene
Şi aş sta într-un picior.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a soarele răsare

Cioc, cioc, cioc,
bate soarele într-o uşă
a norilor bosumflaţi,
te aşteptăm,
spun margaretele
primenite de stropi,
veniţi primăveri,
haideţi
la Căldura cea Mare!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioc, cioc... bat la uşă plăţile karmice dacă fiinţele omeneşti nu sunt darnice în iubire, fericire, sinceritate, amabilitate, credinţă, empatie, bucurie, vorbe încurajatoare, gesturi mângâietoare, înţelepciune, fapte bune... lista poate continua, de aceea, să faci ce e mai moral şi frumos în viaţa ta!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cioc, cioc, înserarea iată că a venit din toate umbrele, a început să-şi sărute genunchii
am închis ochi şi am privit ce aproape-i lumina
ce zgomot e in ape
mama plînge din vremi de osîndă
se nasc păsările focului antic
construim castele din nisip pe ţărm
sade pestele ucis şi romantic ca o tornada inima ta vine spre mine
lumina îmi îngheaţă în palme oprind timpii iubirii
m-ai alerg sa te văd dar ce întuneric sferic că o rază neagra
se joaca cu degetul pe nisip cum şarpele adoarme prin iarba.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care şi-a lăsat cioc

Văzând ciocul care-l are
Aş avea ceva de spus:
(E de fapt o întrebare)
O fi cioc crescut sau pus?

epigramă de Florea Ştefănescu din Lumea haimanalelor (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restauratorul de erori

Ce parte din mine are nevoie de acest text?
toate
mai ales copilul
copilul din mine
canibal şi necrofag
ce se hrăneşte cu iluzii
şi amintiri adânc îngropate
cu bucăţi din speranţele resuscitate
dar...
erorile...
erorile nu îi plac
sârguincios le restaurez
le rememorez în fiecare zi
le ţin într-un muzeu
talisman atârnat de gâtul sufletului

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpiţe de nebunie

Cioc, cioc,.. aud la uşă un zgomot.
Deschid şi rămân uimit, un răvăş
şi o coasă ruginită cam cât
vârsta ce o am fără vreun vers...

"Ascute-o", scria moartea hâdă!
Ce alerga acum ca o potaie
în urma mea, fugind de a ei baladă
să cosesc cu mea nebunie

curvo, hâdo să-mi fac căpiţe
din iarbă de curcubeie, să dorm
în fânul de rouă cu albăstrite
versuri ondulate în copt, opt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa lui Tataia

Cerul îşi trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna îşi mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanţei urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpuşa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă aşez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani şi a vânat leul

la fel ca el
filosof şi alcoolic
îi spun:
va veni şi rândul nostru
odată
dar când
prietena mea?

poezie de Relu Cazacu (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti o străină

Azi mi-ai spus că pleci şi ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.

Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.

Un gând rece şi întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?

poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviri mumificate

Trebuie să curăţ petele de sânge
din interiorul pantofilor
ţi-am spus să nu încerci
să te sinucizi în mine
prin indescifrabila
croşetare a neuronilor
ai călcat de atâtea ori în străchini
tăindu-te în propriile ascuţişuri
îţi simt ADN-ul pe limbă când mănânc
mi-ai înviat toţi morţii
i-ai pus la masă
rupe-ţi carnea cu oasele lor
transformă-ţi binarul schelet
în cuvânt
o să deschid fereastra
să îţi arunc
privirile mumificate la gunoi
sau în ochii orbilor
e o metodă mai bună

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Teo enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

vântul îşi cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spaţiu şi aer
vino copile şi rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune-o în cartea veche şi scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
şi păcătosul ce ameninţă că sare din turla bisericii
că nu a sărutat verdele meu
urma Ta

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

melancolie -
doi porumbei cioc în cioc
şi o privire

haiku de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea de fontă

Pasărea de fontă zboară prin conductele caloriferului
în cioc îi atârnă clopotul de la biserica din cartier
de aripile ei se încălzeşte vecina mea
trecută pe jumătate în lumea drepţilor
deşi are ani buni de când cară un pat în spate.
Pasărea de fontă
bate în ţevi
noi ne aruncăm mâinile în cuibul
crescut pe calorifer
şi cu palmele căscate
ciugulim din clopot duminici uscate.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Careeu cu un Exactce

Cioc, cioc!
Cine-i acolo?
Eu!
Care eu?

In regulă!
Ce-i în regulă?
Careeu!
Ce-i asta vreau să ştiu!

Care-i asta vrei să ştii?
CINE, eu?
Da, exact!
Exact ce?
Da, am un Exactce pe lănţişor!

Exact ce pe lănţişor?
Da!
Da care?
Nu, Exactce!

Care vreau să ştiu!
Ţi-am mai spus - Exactce!
Exact CE?
Da!
Da care?

Da, e cu mine!
Ce-i cu tine?
Exactce – asta-i cu mine.
Cine, eu?
Da!

TAIE-O DE AICI!

Cioc, cioc...

?

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Careeu cu un Exactce

Cioc, cioc!
Cine-i acolo?
Eu!
Care eu?

In regulă!
Ce-i în regulă?
Careeu!
Ce-i asta vreau să ştiu!

Care-i asta vrei să ştii?
CINE, eu?
Da, exact!
Exact ce?
Da, am un Exactce pe lănţişor!

Exact ce pe lănţişor?
Da!
Da care?
Nu, Exactce!

Care vreau să ştiu!
Ţi-am mai spus - Exactce!
Exact CE?
Da!
Da care?

Da, e cu mine!
Ce-i cu tine?
Exactce – asta-i cu mine.
Cine, eu?
Da!

TAIE-O DE AICI!

Cioc, cioc...

?

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O culoare nebună la secţia de psihiatrie

o culoare nebună şi proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereţii
secţiei de psihiatrie

te simt
priveşti prin gaura cheii
în viaţa mea
vezi cum îmi iau pastilele
şi vezi
toţi copiii
ieşiţi din mine
cum sar coarda
şi joacă şotronul
cum scot limba
şi râd
provocându-mă
la o leapşa pe uitate
dar sunt prea obosit
m-am uscat tot

salut culoarea cea nouă
închid ochii
şi în continuare
îţi aud lemnul coşciugului
cum trosneşte sub pământ

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai legat mâinile

îţi dai seama
ce uşurat mă simt

m-am ascuns cât am putut

nu am să-ţi ascult
poezia lingurilor
în farfuria goală

nu o să înghit de bună voie
trebuie să mă forţezi
să mănânc tot

ai să mă dai afară din mine
astăzi
când urăsc soarele
mă voi învârti în jurul meu
ca un titirez albinos
iar tu...
vei redecora totul în interior

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai întrebat ce fac

Îmi curăţeam simţirile de umbre.
Afară plouă şi ploaia nu mă doare.
Mi-e ploaie toată ziua-n noapte.
Şi eu doar frigul gheţii...
Un gând înfrigurat în timp!
Doar picături de ploaie
Îmi pictează-n suflet un carnaval
Cu vânt, cu ploaie... soare...
Eu un miros amestecat
Într-o cascadă a trăirilor mele!
Şi nici tăcerea ta nu mă surprinde
În care eu aud doar gândurile
Ce strigă după mine...
Trezindu-mi chiar şi visele
Ce îmi deschid o uşă către vară.
Cu tine-n gând păşesc desculţ
Chiar şi pe cioburile colii de hârtie.
Tu eşti o pasăre ce-alungă
Singurătatea copacului din mine.
Eşti urma ce penelul meu o lasă
În deşertul sentimentelor mele.
O rochie albă de ploaie
Peste umerii zilei de jar.
Eu... lacrimă ce cade-n nisipul ce arde
Atunci când Soarele devine vulgar,
Doar când nisipul devine prea fierbinte!
Şi eu... respir picuri de ploaie...
Acum te las...
Dormi... lacrima mea de ploaie!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.

Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc şi mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.

Din bezna nopţii-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.

Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înţeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.

Minţind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar ştiu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbeşti
Dar tu mereu te ţii de şotii
Eu ştiu că tu mă păcăleşti.

Dar lângă tine când sosesc
Şi când încerc ca să-ţi vorbesc
De-odată se porneşte-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.

Îţi spun că multe vreau mereu
Ca să-ţi transmit din gândul meu
Dar tu priveşti în depărtare
Numai de mine nu te doare.

Şi astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îţi spun că tu eşti al meu ţel
La tine însă plouă iară…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!