Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Păpușa lui Tataia

Cerul își trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna își mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanței urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpușa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă așez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani și a vânat leul

la fel ca el
filosof și alcoolic
îi spun:
va veni și rândul nostru
odată
dar când
prietena mea?

poezie de (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de șah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia -mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu pașii lui de cenușă
atrage pereții spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine și tine
nu acceptă rocada
șah mat
pe tabla întoarsă cu fața la tine
pătratele își sting lumina
piesele se strâng
în așteptarea revanșei

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ioan Cojocariu

Cuvântul

Cuvântul... e un har neprețuit.
Omul... de cuvânt s-a folosit.
Așa a învățat... încet, încet
Să-l pună-n rimă de poet.

Cuvintul poate fi și înțelept,
Și poate aduce un strop de fericire.
Cuvântul... poate fi nedrept
Sau poate înfrunta orce urgie.

CUVÂNTUL... poate fi dulce sau poate fi amar...
Depinde cum îl întâlnești în viață?
CUVÂNTUL... poate ține dușmanul la hotar
Și prin cuvânt îl poate frige-n față.

Tot prin cuvânt răzbim în astă viață
Omul își varsă oful chiar tot necazul său.
Tot prin cuvânt... o glumă-i schimbă fața,
Și tot cuvântul îi face simtă părerile de rău.

Cuvântul... cel de tată, fără de interes,
Ne învață în viață cum a ne purta.
Putem tot prin cuvânt scăpa de stress
Și putem... oricare rău uita.

Știți noi... avem un har și stăpânim pământul,
E pentru că doar omul a fost cel ales,
El poate prin cuvânt să stăpânească vântul
Și-apoi... întregul univers.

Voi... nu lăsați cuvântul se piardă,
Din când în când, vă rog vă rugați.
Când prin cuvânt se spun doar vorbe de ocară
Vă rog frumos să nu le ascultați.

E minunat cuvântul spus în poezie,
Și mulțumesc lui Dumnezeu că ni la dat.
Tot prin cuvânt, noi câștigăm iubire
Și vreau că să-l păstrați cât mai curat.

Tot prin cuvânt, sau înfrățit popoare,
Ce stăpânesc pământu-n lung și-n lat.
Să dăruim cuvântul de onoare
Și celor ce cuvântul l-au uitat.

Să prețuim cu adevărat cuvântul...
Să-l scriem pe o stea, îl vrem nemuritor.
Și cei ce vor veni pe urmă
Să afle prin cuvânt, tot despre al lor popor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Gândul meu își spală urma

Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.

Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.

Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Moștenirea lui Cincinat

Lumea poate să-l aclame
C-a lăsat în urma lui
Strălucite epigrame
Dar și epigoni destui.

madrigal de din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata apună.
văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Mihaela Soare

Momentul

A fost o zi, nu știu în ce zi,
Nu-mi amintesc la ce oră
Dar îmi amintesc că te-ai întâlnit,
Te-ai auzit, ai strigat, ai trăit.
Îmi amintesc evadarea ta...
Ai ieșit dintr-o gaură de viață
Și te-ai născut cuvânt fără voce.

Acum că te-am citit,
Nu-mi amintesc de ce...

În acea zi, în acel moment
Te-ai găsit căutând în mine,
Pe mine sau pe lângă mine.
Ai fost în așteptare
Sau mai ești încă,
În acel moment, în locul acela
Mi-amintesc...
Era plin de absența mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O noapte

Contemplă lângă mine în tăcere
Ce a fost, ce este, ce va fi,
La o țigară și o bere
Scrumând în doi la amintiri
Din trecutul gri, pătat și scorojit,
Ce-l îndoim cu o gură de sifon,
Un punct între neant si infinit
Solistul nostru beat si afon
Ce cântă romanțe în asfințit.
Unde și eu și tu formăm un NOI,
Înecați într-o iubire de absint,
Îmbrățișați și goi în doi
Să râdem de aceste zile știrbe
Și la final sfârșita-vom
Ca vechi pirați din Caraibe
Plutind pe sticlele de rom.

poezie de
Adăugat de Relu CazacuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Prăpastie

Dumnezeu e surd
Și când trebuie -i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Așa se procedează
Cu toți surzii.

Dar mie nu-mi înțelege scrisul
Și când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În fața unei conjuncții,
Mă gândesc că mult mai ușor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.

Asta și fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
nu-nțelege
Și-mi face semne -i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau -i spun.

Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă și opresc trecătorii,
Punându-le-n față hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos și mai citeț
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiți,
Și dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă le spun totul repede
Prin viu grai.

Atunci pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Așa cum urlă Dumnezeu
Când își face rugăciunea.

Și de spaimă c-am asurzit și eu
Uit ce-am vrut le spun.

poezie celebră de din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veștminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.

S-a așezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-mi pe răni mânăa ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.

Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani...

Când m-am deșteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri...

Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns...

- Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui...
M-am pipăit... și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Teodor Dume

Ultima noapte cu tata...

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp

de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca -mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...

în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă -ți spun că tu
îi vei ține locul

poezie de din carte: Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă (2020)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Teodor Dume

Ultima noapte cu tata

nu am aflat niciodată de ce tata
plângea în somn și de ce
își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție
noapte de noapte
poate că mamei i-a șoptit
înainte de a stinge lumina
când îi cosea buzunarele
găurite de timp
de câte ori îi săream la gât
seara înainte de culcare
lăcrima și
în răstimpul dintre lacrimi
strângea în brațe
dar niciodată
nu mi-a spus te iubesc
îi tremurau mâinile și vocea
ori de câte ori
încerca -mi vorbească și
deseori își schimba vorba
cu o întrebare
ai mâncat...
în ultima seară când ar fi trebuit
să-l văd cu mâinile așezate sub cap
avea mâinile încrucișate peste piept
și dormea
dimineață când am dat fuga la patul lui
să-l trag de mustață ca de fiecare dată
mama m-a așezat pe genunchi
mi-a luat capul între palmele ridate de timp
m-a privit în ochi și mi-a șoptit ca și când
tata și-ar fi continuat somnul
tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu
și mi-a dat de grijă -ți spun că tu
îi vei ține locul

poezie de din Carte; Ultima noapte cu tata. Editura Pim (2021)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Istoria, istoria adevărată, exclude fabulația. Nae Ionescu a fost și el, în fond, o victimă a lui Carol al II-lea. Dar era, pe lângă farmecul lui colosal, pe lângă inteligența lui voluptos satanică și pe lângă magnetismul lui, un amestec destul de straniu de ambiții și candori. Și cred că așa cum l-am cunoscut eu și cum aș încerca să-l portretizez – obiectiv și onest – l-ar împăca pe Adrian Păunescu cu Mircea Eliade.

în scrisoare către Vartan Arachelian
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Culicovschi

Animalele lui Donici. Leul la vânat

Leul, lupul, vulpea și un câine
S-au aliat guverneze bine
Dar s-au urlat, lătrat, scuipat
Și s-au lăsat... de guvernat.

epigramă de din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și nu era doar Lucian, ci și ceilalți, Lia simțind parcă din partea fiecăruia câte o privire tăioasă, câte un cuvânt plin de reproș, deși nerostit de nimeni. Se simțea mică, neînsemnată... Ce făcuse? O mare tâmpenie, datorită căreia, iată, de o parte se afla ea, elementul negativ, personajul rău, doar cu mama ei, iar de cealaltă el – victima – înconjurat de colegi, de director, de profesorul Manea; și toți îl încurajau cu fel și fel de vorbe; erau de partea lui, evident, țineau cu el... Parcă ar fi vrut și ea să fie tot de partea lui, dar nu putea; reclamația o țintuia în partea opusă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un pom stătea lângă mine

un pom
stătea lângă mine
și mă
privea

prin ochii mei
ochii lui
fugeau
și-mi căutau amintirile
c-un pom lângă drum
ce
privea
rezâmându-și privirea
de
propria mea privire

și m-a țesut
în idei
și-n priviri
o floare frumoasă de pom
ce încă
mai sătătea lângă mine
și mă privea
06-05-2016 cluj

poezie de din Antologie-Poetica
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Delir

Frunze din coastele zilei
cad de pe acoperișul caselor.
Sufletul tău aprinde lumini,
dansează cu îngerii nopții
rotind galaxiile morții.
Între noi cerul roșiatic îmbrățișează
umbre de vânt.
Îți scriu cuvinte de borangic,
iar luna se rostogolește
prin delirul toamnelor.
strecor precum șerpii de apă
în singurătatea șuierătoare.

Îți beau metaforele, tăcerea,
fluidul clipelor putrede,
apoi mă așez lângă nucul
din care se prelinge ploaia
ca din umbrela lui Dumnezeu.
Stau de pază inimii tale mai curând, mai aproape,
mai spălată de ploi, de cuvânt,
dragoste cu o mie de pori, cu picioare desculțe,
prin ierburile vii caracatițe ale timpului mut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.

Nemurirea

O căsuță parcă pierdută în răscrucea celor patru vânturi stătea prizonieră
între două puncte cardinale legate între ele
cu linia dreaptă a destinului din mintea mea.
Chiar acolo, cândva, Dumnezeu,
odihnea pe o bancă îmbibată cu amintiri.
În fiecare dimineață își răsturna soarele peste case,
garduri, până pe caldarâmul încins de tălpile copiilor ce alergau
mângâiați fiecare–n parte de razele soarelui.
În bucuria lor, liniștea pomilor se transforma într–o fântână de apă vie,
hrănind universul, până și verdele ierbii de pe marginea drumului ce se pierdea în amintire.
Acolo, lângă acea casă, pe bancă, mai văd și acum câteodată o umbră sculptată
sub foșnetul pomilor. Se mistuia de focul dorului defilând singură dincolo de lacrimi,
dincolo de gânduri, dincolo de ultimul cuvânt ce seamană blând nemurirea din amintiri.

Toate izvorăsc din acea casă, din acea bancă, și tot acolo se intorc.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte

Tu n-ai văzut Creația, draga mea,
iar eu nu pot ți-o arăt,, orișicât aș vrea!

Se apropie Sărbătorile și eu nu știu de ce lumea stă la rând,
de ce oamenii se ascund prin biserici,
pe lângă sfinți pe care nu i-au văzut niciodată,
pe lângă imagini nicicând văzute, trăite.

E... Azi, mai e puțin până la ZIUA cea mare,
vecinii îmi spun că Dumnezeu stă la rând pentru mine.

Doamne, sunt orb, de nu te văd?
Unde ești?

De printre umbre Păcatul mă trage de mână,
îs singur cu mine-n momentul răzleț,
aș vrea să mă cert cu-ntunericul din mine,
Dumnezeu nu mă lasă și-mi spun că sunt bun?

Vreau să mai cred în cuvinte și-n șoapte!
Vreau să mă-mpac cu mine și El!

Unde ești, Dumnezeule ascuns în cuvinte?
Dumnezeule ascuns în șoptiri, unde ești:

Când m-am trezit în aceeași viață urâtă eram biet actor
inutil,
infantil era cerul, insalubră privirea.

Dumnezeul meu juca șotron printre cuvinte.
Cum să-l întreb eu de ce rănește privirea,
cum să-l întreb dacă nu-l doare trecutul,
cum să-l întreb dacă mai vine și mâine?

poezie de din Flori(i)le poeziei (antologie Ioan Romeo Roșiianu), Editura eCreator, Baia Mare (2020)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teiului meu

e lângă mine de când lumea

și parcă vrea vină mai aproape
îmi intră în spațiul vital

a devenit obișnuință:
îi spun toate secretele
iar uneori sfătuiesc cu el

în foșnetul lui mă trezesc

începutul zilei albastru
îl văd prin verdele frunzelor lui

când violent dansează
liniștesc: ziua va fi perfectă

alteori, suferă lângă mine în tăcere

pe seară
când îi șoptesc despre temeri
și ale oamenilor zbateri
el pare se-amuze
și-ncepe apoi freamăte
eu, eu nu-nțeleg ce-mi spune

și, o dată pe an,
crede el că-i suficient,
ispitește
cu ploaie de stele galbene
mirosind dumnezeiesc a rai

știu c-am plec curând
dar iți promit:
am -ți trimit în schimb
alt suflet rătăcit
-ți țină de urât

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine și trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că știe -mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar și mai mult,
iar viața este și mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
și îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care invadează,
speranța că totul va fi și mai frumos.
Îmi place când mă privește
atunci când dorm și îmi sărută mâna
când vrea -mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără ușor
și este înțelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
și când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveștile lui și este în centrul atenției.
Îmi place că are încredere în mine,
respectă pentru că îl susțin în ceea ce face
șiîi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
și viața mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook