Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Păpușa lui Tataia

Cerul își trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna își mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanței urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpușa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă așez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani și a vânat leul

la fel ca el
filosof și alcoolic
îi spun:
va veni și rândul nostru
odată
dar când
prietena mea?

poezie de (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de șah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia -mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu pașii lui de cenușă
atrage pereții spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine și tine
nu acceptă rocada
șah mat
pe tabla întoarsă cu fața la tine
pătratele își sting lumina
piesele se strâng
în așteptarea revanșei

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Gândul meu își spală urma

Pe sub cerul ceruit să nu curgă ploile,
Păsările scurmă zarea mângâie zorile,
Gândul meu urcă în flăcări pentru-o iubire stabilă,
Are vreo cinci pumni de ani dar visează că-i copilă.

Sfânt mi-i sufletu-ncercării, chiar îmi șoptește ceva,
știe lângă dânsa, deși are gura rea,
Mâna mea doarme în sânu-i într-o prelungită noapte,
Eu visez, și ea visează, că mâncăm stele cu lapte.

Dorul meu mai trece zarea pe unde vin ploile,
Lacrimile ei ascunse îngroașă puhoaiele,
Păsările scurmă-n urmă cuiburile părăsite,
Gândul meu își spală urma cu noile lui ispite.

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata apună.
văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iisus în celulă

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce-nalt părea Crist!
Luna venea după El, în celulă
și-L făcea mai înalt și mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veștminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură:
- De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
și mi-a făcut semn ca să tac.

S-a așezat lângă mine pe rogojină:
- Pune-mi pe răni mânăa ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
parcă purtase lanțuri cândva.

Oftând și-a întins truditele oase
pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina, dar zăbrelele groase
lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

Părea celula munte, părea căpățână
și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
și-am adormit o mie de ani...

Când m-am deșteptat din afunda genună,
miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
numai Iisus nu era nicăiri...

Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: nici un răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
cu sulița lor m-au străpuns...

- Unde ești, Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui...
M-am pipăit... și pe mâinile mele,
am găsit urmele cuielor Lui.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 februarie 2016.
Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

O noapte

Contemplă lângă mine în tăcere
Ce a fost, ce este, ce va fi,
La o țigară și o bere
Scrumând în doi la amintiri
Din trecutul gri, pătat și scorojit,
Ce-l îndoim cu o gură de sifon,
Un punct între neant si infinit
Solistul nostru beat si afon
Ce cântă romanțe în asfințit.
Unde și eu și tu formăm un NOI,
Înecați într-o iubire de absint,
Îmbrățișați și goi în doi
Să râdem de aceste zile știrbe
Și la final sfârșita-vom
Ca vechi pirați din Caraibe
Plutind pe sticlele de rom.

poezie de
Adăugat de Relu CazacuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Sorescu

Prăpastie

Dumnezeu e surd
Și când trebuie -i spun ceva
Îi scriu pe-o foaie de hârtie.
Așa se procedează
Cu toți surzii.

Dar mie nu-mi înțelege scrisul
Și când îl văd cum se scarpină-n aureolă
În fața unei conjuncții,
Mă gândesc că mult mai ușor ar fi
Să i-o urlu-n ureche.

Asta și fac,
Dar Dumnezeu dă din cap
nu-nțelege
Și-mi face semne -i scriu pe-o hârtie
Tot ce vreau -i spun.

Pe mine mă apucă disperarea,
Ies în stradă și opresc trecătorii,
Punându-le-n față hârtia mea,
Scrisă cum am putut mai frumos și mai citeț
Ca pentru ochii lui Dumnezeu.
Dar oamenii nu sunt surzi,
Ci numai grăbiți,
Și dându-mi cu mâna hârtia la o parte,
Mă roagă le spun totul repede
Prin viu grai.

Atunci pomenesc urlând
Ca din fundul unei prăpăstii,
Așa cum urlă Dumnezeu
Când își face rugăciunea.

Și de spaimă c-am asurzit și eu
Uit ce-am vrut le spun.

poezie celebră de din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 19 iulie 2017.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Moștenirea lui Cincinat

Lumea poate să-l aclame
C-a lăsat în urma lui
Strălucite epigrame
Dar și epigoni destui.

madrigal de din Săgețile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Istoria, istoria adevărată, exclude fabulația. Nae Ionescu a fost și el, în fond, o victimă a lui Carol al II-lea. Dar era, pe lângă farmecul lui colosal, pe lângă inteligența lui voluptos satanică și pe lângă magnetismul lui, un amestec destul de straniu de ambiții și candori. Și cred că așa cum l-am cunoscut eu și cum aș încerca să-l portretizez – obiectiv și onest – l-ar împăca pe Adrian Păunescu cu Mircea Eliade.

în scrisoare către Vartan Arachelian
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un pom stătea lângă mine

un pom
stătea lângă mine
și mă
privea

prin ochii mei
ochii lui
fugeau
și-mi căutau amintirile
c-un pom lângă drum
ce
privea
rezâmându-și privirea
de
propria mea privire

și m-a țesut
în idei
și-n priviri
o floare frumoasă de pom
ce încă
mai sătătea lângă mine
și mă privea
06-05-2016 cluj

poezie de din Antologie-Poetica
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Și nu era doar Lucian, ci și ceilalți, Lia simțind parcă din partea fiecăruia câte o privire tăioasă, câte un cuvânt plin de reproș, deși nerostit de nimeni. Se simțea mică, neînsemnată... Ce făcuse? O mare tâmpenie, datorită căreia, iată, de o parte se afla ea, elementul negativ, personajul rău, doar cu mama ei, iar de cealaltă el – victima – înconjurat de colegi, de director, de profesorul Manea; și toți îl încurajau cu fel și fel de vorbe; erau de partea lui, evident, țineau cu el... Parcă ar fi vrut și ea să fie tot de partea lui, dar nu putea; reclamația o țintuia în partea opusă.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nemurirea

O căsuță parcă pierdută în răscrucea celor patru vânturi stătea prizonieră
între două puncte cardinale legate între ele
cu linia dreaptă a destinului din mintea mea.
Chiar acolo, cândva, Dumnezeu,
odihnea pe o bancă îmbibată cu amintiri.
În fiecare dimineață își răsturna soarele peste case,
garduri, până pe caldarâmul încins de tălpile copiilor ce alergau
mângâiați fiecare–n parte de razele soarelui.
În bucuria lor, liniștea pomilor se transforma într–o fântână de apă vie,
hrănind universul, până și verdele ierbii de pe marginea drumului ce se pierdea în amintire.
Acolo, lângă acea casă, pe bancă, mai văd și acum câteodată o umbră sculptată
sub foșnetul pomilor. Se mistuia de focul dorului defilând singură dincolo de lacrimi,
dincolo de gânduri, dincolo de ultimul cuvânt ce seamană blând nemurirea din amintiri.

Toate izvorăsc din acea casă, din acea bancă, și tot acolo se intorc.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Culicovschi

Animalele lui Donici. Leul la vânat

Leul, lupul, vulpea și un câine
S-au aliat guverneze bine
Dar s-au urlat, lătrat, scuipat
Și s-au lăsat... de guvernat.

epigramă de din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Balzac

Adio, deci, iubitul meu; duc la Dumnezeu, lângă care iubirea e pururi fără nori, lângă care vei veni și tu într-o zi. Acolo, reuniți pentru totdeauna, lângă tronul lui, vom putea ne iubim prin veacuri.

în Istoria celor treisprezece, Ferragus
Adăugat de scofieldutzaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest citat a fost selectat Citatul zilei pe 19 martie 2018.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Călător prin cerul meu

nu mai pot scriu și pace
mâna mea-n durere zace,
îmi flutură brațul întins
pe lampadarul ce s-a stins.
văd madone-n faetoane,
trecând prin doruri iluzorii
cu ora, ziua, săptămâna
și, de dispar, rămâne luna.

se rupe totul în adânc,
cad fluturii încet pe jos,
doi derbedei se joacă stos,
de undeva, de-acolo sus,
de pe spinarea lui isus
coboară cerul peste mine
cu darurile lui divine,
de unde îngerii și sfinții
au înfipt în mine dinții
și-am visat că se va face
între mine și ei pace.

pe deasupra mea un nor
a trecut ușor în zbor
și m-a dus lungit în cer,
luându- prizonier,
și m-a luat domnul la rost
pe unde-am umblat și fost,
unde-am fost cu săptămâna,
seara, cînd răsare luna.

ore albe și albastre
plimbau frumos prin astre
și acolo nimfa mea
s-a ivit, doamna, pe-o stea.
Eu, speriat și livid,
am căzut ușor vid,
sângerând cu gura moartă,
domnul m-a băgat pe-o poartă,
peste niște vinuri grele
puse toate în ulcele...

printre stele preling
și încet-încet sting,
doamne, stelelor piezișe,
cu isus pe cruci crucișe,
lângă mine, lângă, lângă
se-așeză mândra bolângă,
și ș-a-ntins corpul de nea
pe sub plăpomioara mea.

ce tăcere, ce tăcere,
cu asemenea muiere,
se-așezase așa întinsă
ca o monaliză ninsă
scăpărând numai scântei
peste șoldulețul ei.
..............................
când m-am deșteptat în frig,
doamne, am început s-o strig.
...........................
pe fundal de cer albastru
am fost meteor și astru
ca în viața mea subțire,
am parte de iubire,
bine-ar fi fiu fiind
visez așa murind...

poezie de (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altarul tinereții veșnice

iubita mea coace pâine în cuptorul lui august,
stau la pândă flămând și trist așteptând fiu miluit cu trup de grâu amestecat cu iubire.
foamea mă trage de plete, simt cum se apropie pământul de buzele mele
și îmi vine să îmi țip vinovăția pe ulițele neuitate ale copilăriei.

simt atât de păgân în fața sfintei pâini,
ochii îmi curg precum rugăciunile mincinoase
nici un cuvânt nu îmi poate rupe în două așteptarea, nici unul.

în palmele întinse primesc cerul trist al ochilor tăi
și felia de pâine udată cu roua dimineților amânate.

poezie de (14 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea lor

Iubirea ei... se-ascunde în falduri de mister,
fugind cu amintirea din vremea ce-a apus;
Iubirea lui... așteaptă, de dincolo de cer,
ca norii dispară, cu tot ce i-a adus.

Iubirea lor, aceeași, se-ascunde în tăceri
și pare liniștită, dar suferă-n pustiu,
și simte cum își pierde o parte din puteri,
și plânge ca o mamă la moartea unui fiu.

Iubirea ei... se-ascunde, când știe c-ar putea
se arate iarăși, spună un cuvânt;
Iubirea lui... așteaptă, nu știu ce speră ea,
căci norii o separă de tot ce-i pe Pământ.

Povestea ei ciudată, nu pare-a se sfârși,
căci nu "a fost odată". O fi, sau n-o mai fi?

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie in luna lui Martie

Dimpotrivă, cerul nu era clar,
cerul era plin de nori gri,
și ploaia cădea pe asfalt, infernal,
Mânjind cu noroi, cum se joacă copii.

Pereții liniștiți dormeau adânc
și ploaia ploua în luna lui Martie,
Și noi, doi amanți, stam la rând
așteptând ne iubim prin mansarde.

Oamenii? Ploaia? Strigai
c-o să te plouă pe aripi.
Desenele de cretă, Lorelai,
mie-mi plouau în suflet, nu pe aripi.

Nu-i nimic. Stăteam prin mansarde
Și ne iubeam, cu aripi, infernal,
Și ploaia ploua în luna lui Martie,
Din cer acoperit de nori, nu clar.

poezie de
Adăugat de Cristina MocanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prieten cu timpul

Viața îmi face cu ochiul și eu tot cu ochiul trag
La un răsărit de soare, ce se înalță
Ca un cățel hoinar, în doua labe.
Arunc la vrabii firimituri dintr-o bucată uscată de pâine
Să le atrag, mp bucur privindu-le.
Așa le-aud mai de aproape trilu...
așez pe o bancă și scriu versuri.
Mi-șez pălăria pe față, ascunzându-mi în umbră ridurile
Și-ascult vocea timpului care coboară printre frunze
Cerându-și voie se așeze pe bancă, lângă mine. Se așază...
Și sar ca ars privind la el. Offfff, cât este de bătrân,
În comparație cu ale lui riduirile mele
Sunt doar un tobogan de amintiri!
Un derdeluș de idealuri și de vise...
Ma întreabă de vreau gust din desaga lui,
Răspund că nu-mi este foame, c-am mâncat,
Icoane, dumnezei și sfinți în mica mea călătorie prin ani.
Mă uit cu coada ochiului la el și văd,
Că este cu mult mai bătrân ca mine
Și are mâna grea, lăsată pe lângă corp.
Golind ștergarul de firimituri
În pumn, el mi-l întinde zicând:
Ia din firimituri și gustă,
De nu ai vrut sa te hrănești pe săturate!
Că viața este numai una
Și soarele apune, fugind ca șarpele-n câmpie
ÎInflăcărand tot orizontul.
Iar el îmi zice: strânge-mă în brațe,
Nu te rușina!
Și este înspăimântător de bine!
Stau într-o bancă, ca la liceu, coleg cu timpul.
Și deodată îmi dau seama
Ca trecutul nu îmi mai aparține, pierzându-se în timp...
Și eu rămân coleg în ceeași bancă cu timpul, în timp.
El nu mai este acum un străin
Îl simt prieten... El clepsidră și eu nisipul.
De aceea m-am împrietenit cu secundele...

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Ispirescu

Împăratul era vesel peste măsură văzând că din atâți feciori de împărați și domni al său se deosebea prin istețimea, boiul și înțelepciunea lui. Toate fetele de împărat ar fi voit joace lângă el în horă. Când, deodată, vine la nuntă o fată îmbrăcată în niște haine cum nici una din fetele de împărat nu avea. Cosițele ei împletite cu meșteșug și date pe spate îi atingeau pulpele și ea era așa de bine făcută, încât ochii tuturor rămase la dânsa. Ea cum veni, nici una, nici alta, se prinse lângă feciorul de împărat și numai lângă dânsul juca până către seară. Vorbiră, râseră, își povestiră fel de fel de lucruri, dară cam pe sub mână, fiindcă-i era rușine feciorului de împărat râză și să vorbească așa înaintea tătâne-său și apoi toți fiii de împărați își dau coate, căci băgaseră de seamă că necunoscuta tot lângă el juca. Feciorul de împărat nu mai era al său. Se mira însuși de schimbarea ce simțea într-însul, dară nu cuteza spuie nimănui. El își pusese în gând ca, la hora din urmă ce va juca, întrebe pe această necunoscută cine era, de unde venea, de este fată ori măritată, și se gândea că de n-ar avea bărbat să o ceară de nevastă. Când, pieri ca o nălucă.

în Zâna munților
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Greuceanu" de Petre Ispirescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.44- 28.99 lei.

Pe câmpiile înverzite

Pe câmpiile înverzite
Unde noi pășteam mioare,
Am aflat, din auzite
Că sufletul rău te doare.

Mi-a șoptit odat' stejarul
Când sub umbra lui ședeam,
Că te-a năpădit amarul,
Crezi că-n suflet nu te am.

Mi-a zis că vii singură
Sub el lacrime strângi,
S-apoi pleci pe negură,
Cât ai plâns, încă mai plângi.

Îi vorbești de mine, spui
nu sunt cel ce eram,
Ce-am promis nimica nu-i,
Nici iubire, nici-un gram.

Ce mi-a zis m-a îngrijorat,
Nu vroiam să-l iau în seamă,
Ce crezi nu-i adevărat
Și acum îmi este teamă.

Teamă c-ai pleci departe
Și de mine vei uita,
Vei da totul la o parte
Și lași totu-n urma ta.

Eu pe tine te iubesc,
Te-am iubit din totdeauna,
Lângă tine vreau cresc
S-ating stelele și luna.

Ți-am promis odată cerul,
Dar în ochii tăi îl ai...
Ești mai dură decât fierul,
Pe nimic dragostea dai.

Visul nost era odată
Să fim veșnic plini de amor,
Dar acuma dintr-o dată
Simt că pierd și vreau mor.

poezie de (13 februarie 2015)
Adăugat de Razvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!