Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vremea starurilor a apus – deși trăim într-o epocă obsedată de cultul starurilor. Zelul de a urmări viața vedetelor avea odată un voios parfum arhaic. La fel ca zeii grecilor antici, întruchipau idealuri omenești și slăbiciuni omenești. Acest voaierism mângâia nespus, reușea să potolească pentru o vreme propria nefericire. Era, chiar mai mult decât religia, opiu pentru popor. În era digitală, însă, Olimpul a fost luat cu asalt. Deodată, fiecare are în mână instrumentul multimedia propriu, cu care să se reprezinte pe sine. Exhibiționismul a înlocuit voaierismul, ca anestezic. Procesul de selecție, despărțirea celor care se bucură de atenție de cei care comunică în gol, este făcut de "crowd intelligence", fiind acum cu adevărat democratic.

în Arta conversației sau eleganța ignoranței (2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Tot ceea ce ati dorit sa stiti despre regi si nu ati indraznit sa intrebati niciodata" de Alexander von Schonburg este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -39.90- 19.99 lei.

Citate similare

Maiorul Carter: Janet Fraiser a fost o persoană excepțională. Era amabilă, amuzantă și talentată. Mai mult decât orice era curajoasă. Oricât de mult aș încerca nu pot găsi cuvintele potrivite care să o onoreze pe deplin, care să îi justifice viața. Din fericire am primit puțin ajutor. Dacă nu sunt suficiente cuvintele, există câteva nume care ar fi potrivite. Vorbim adesea despre cei care își dau viața pentru patrie, și deși Janet Fraiser a făcut asta, viața ei nu s-a rezumat la acest lucru. Urmatoarele nume aparțin nu celor care au murit servind patria, ci celor care sunt astăzi în viață datorită lui Janet.

replică din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Spataru Cosmin, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ca de obicei în această casă, cina fu servită de simpaticul băiat, care se ocupa cu mare atenție de acest lucru, pentru ultima oară, în această seară. Bunicii, nostalgici, îl priveau cu drag. Părinții, destul de mohorâți și triști, îl sorbeau din priviri. Blondul, deși conștient că nu era fiul lui, simțea totuși că va pierde pe cineva drag; băiatul îi "intrase" la inimă (indiscutabil, îl iubea nespus de mult). Dar acest lucru nu era deloc neobișnuit, cunoscut fiind faptul că băiatul avea, în general, "lipici", nu doar la fete... Deci cum nu-l fi îndrăgit chiar și acest domn blond care-l crescuse de mic, îi veghease copilăria; ar fi fost imposibil... Iar Iulian Enka resimțea în aceste ultime ore mai mult ca oricând dragostea imensă care se înfiripase de-a lungul timpului între el și acest băiat. Cum să se despartă de el, pentru următorii 13 ani, cel puțin?!

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Uneori, deși Dan era trist, nu-și dădea seama de ce anume, se simțea cuprins de o veselie inexplicabilă, interioară; parcă îi venea râdă cu poftă, nebunește chiar... Dar nu proceda astfel; se abținea. Cu greu, însă se abținea. Altfel, înceapă râdă așa, din senin, fără motiv, chiar ar fi părut nebun. Iar el nu era! Cel puțin, așa spera. Nici nu-și dădea seama cum ar fi trebuit să se manifeste, pentru a se încadra în limitele normalității, a acelei normalități, aflate în afara zidurilor orfelinatului, însă și a normalității din interiorul orfelinatului, care difereau enorm. Avea o dublă misiune, fiecare dintre aceste misiuni fiind la fel de dificilă, pentru un adolescent sensibil și timid ca Dan. Însă se descurca; doar el știa cum; Moț avea aportul său, destul de important în acest sens. Fără acest motan rotofei, viața lui Dan ar fi fost și mai dificilă. Așa însă, era, cât de cât, măcar suportabilă...

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar și până la acea distanță. Acum însă, parcă pălea în fața măreției lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puțin fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; așa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...

în romanul Proxima (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăia odată o bătrână care locuia singură, singurică, în partea de apus a țării. Și bătrâna avea o grădină în care creșteau nu numai trandafiri și garoafe, dar și salată și fel de fel de verdețuri de care avea trebuință la gătit. Însă fala grădinii ei era un strat cu lalele pe care bătrâna îl săpa și îl plivea cu cea mai mare grijă, căci era mândră de lalelele ei cum nu se mai poate. Și-ntr-adevăr, lalelele ofereau o priveliște încântătoare.

începutul de la Stratul de lalele
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ziarele mint. Ziariștii americani sunt practic niște prostituați în meseria lor, fiind plătiți extrem de bine; ei nu își riscă aproape niciodată viitorul financiar pentru echitate socială, dreptate și adevăr, ci ascultă slugarnic de poruncile celor care țin hățurile. Iar cei care țin hățurile sunt cei care fac parte din conducerea internațională a băncilor, care au decis crearea Fondului Monetar Internațional și a Națiunilor Unite, și care împing lucrurile spre un guvern mondial, ce va pune capăt libertăților individuale. În momentul în care acest coșmar se va împlini, omenirea va intra în cea mai neagră epocă din care, dacă va fi în stare iasă, o va face cu sacrificii omenești și materiale imense. Trăim apogeul unei conspirații francmasonice diavolești, care a început cu secole în urmă.

în Noua Ordine Mondială
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Doar Alex era foarte calm, el neavând nici un fel de probleme. Însă și ceilalți doi colegi se străduiră uite de problemele cu care se confruntau momentan și să se concentreze mai mult asupra celor pe care trebuiau -i "supravegheze". În curând sosi și domnul profesor-instructor Eugen Manea. Își salută scurt elevii; nu se văzu nevoit le amintească acestora ce aveau de făcut, cei trei dovedindu-se sârguincioși, puși pe fapte mari. Pregătiseră deja tot ceea ce era necesar. "Și-au făcut «temele» pentru astăzi..." se gândi profesorul, zâmbind mulțumit la această constatare, fără a-i lăuda cu voce tare, pentru ca tinerilor nu li se urce la cap cine știe ce idei ciudate, deși băieții nu erau acest gen de persoane.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wallace Stevens

În casă era liniște și în lume era calm

În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară

Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.

Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,

Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care

Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentru că așa trebuia fie.

Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.

Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși

Este calm, el însuși este vară și noapte, el însuși
Este cititorul aplecat care citește acolo, târziu în noapte.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Necessary Angel: Essays on Reality and the Imagination Paperback" de Wallace Stevens este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

90% din televiziune se interesează de viața vedetelor de carton. După anii '50, când comuniștii au luat puterea, nu s-a văzut așa ceva. Ce să mai vorbesc de vremea monarhiei! Atunci, un savant era un savant, un profesor universitar era un profesor universitar. Acum, scuipi și îi pui piedică profesorului pe culoare. În vremea noastră, la o personalitate cum era Paul Constantinescu sau Gheorghe Dumitrescu, care mi-a fost profesor de armonie, Ștefan Niculescu, ne uitam ca la dumnezei. Ne lipeam de zid ca timbrul de plic. Îmi sugeam burta ca să nu-i deranjez lui trecerea. Când trecea compozitorul prin fața mea, eu eram ștampilă. Acum, studenții se sărută pe scări în fața profesorilor sau se mângâie pe la glezne. Am luat modelul american. Respirăm prin ei, mâncăm prin ei.

în ziarul Adevărul (2 noiembrie 2013)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Karl Kraus

În această mare epocă pe care o cunosc de când era încă foarte mică, care va deveni din nou mică, dacă va mai avea timp;... în această epocă zgomotoasă care răsună după groaznica simfonie de fapte pe care progeniturile ei ne-o povestesc, în care poveștile sunt de incriminat pentru fapte: într-o asemenea epocă, nu aveți de ce să mai așteptați vreun cuvânt de la mine.

în eseul "În această mare epocă" (decembrie 1914)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se pare că aspirația spre onoare face ca majoritatea oamenilor dorească mai mult să fie iubiți decât să iubească, de unde și toleranța lor față de lingușire;căci lingușitorul este un prieten care iubește mai mult decât este iubit. Or, a fi iubit seamănă foarte mult cu a fi onorat, lucru spre care aspiră mulțimea. Și totuși, se pare că onoarea este dorită nu pentru ea însăși, ci în mod accidental. Căci cei mai mulți se bucură să fie stimați de persoane ce dețin poziții sociale înalte în speranța și credința că vor obține de la aceștia lucruri de care ar putea avea nevoie, astfel se bucură de stima lor ca de un semn de viitoare favoruri. Alții, care doresc aibă parte de stima unor oameni virtuoși și docți, aspiră să-și confirme astfel propria părere despre sine;ei se bucură deci la ideea că sunt oameni de valoare, convingere pe care o capătă datorită aprecierii din partea celor care le-o spun.

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nava, de curând finisată, nu prea avea nevoie de o pregătire pentru plecare, doar totul era foarte bine pus la punct, acesta fiind motivul construcției sale, însă, pentru orice eventualitate, cei trei tineri, conștiincioși, trecură la o nouă verificare amănunțită, aruncând cu atenție o privire generală asupra întregii nave, chiar dacă știau destul de bine că totul era în stare perfectă, din toate punctele de vedere, însă dacă directorul le spusese că trebuie să se ocupe de verificări, exact asta și făceau, pentru a nu se expune nici unui risc. Desigur, nava albastră era gata încă din momentul în care construcția ei fusese desăvârșită.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Înarmată cu șapte puternice motoare, dintre care unul principal, nava "Pacifis" nu consuma totuși prea mult combustibil. Nu era deloc lacomă, ci, dimpotrivă, destul de conservată. Rezervoarele umplute până la refuz de combustibil, îi permiteau realizarea unei asemenea aventuri spațiale. Întrucât nu era deloc pretențioasă și nici mofturoasă, folosea orice fel de combustibil, însă pentru a putea atinge viteza ei maximă, avea nevoie de un combustibil special, creat anume de cei trei tineri prieteni, a cărui formulă secretă nu era cunoscută decât de ei. Acest fel de combustibil era absolut necesar navei, pentru a reuși performanța de a ajunge pe Proxima. La prima vedere, nimeni nu ar crede ca "Pacifis" poată realiza o asemenea viteză. Pentru a reuși însă, "Pacifis" era dotată cu o aparatură de bord ultramodernă, perfecționată în Institut, pe lângă motoarele cele puternice și combustibilul ei special.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Momentan, Lucian o oprise pe Lia din povestirile ei mitologice, dar nu pentru foarte mult timp. Deocamdată, restabiliseră legătura cu Terra și se bucurau să-și revadă părinții, cât și pe director sau pe profesorul-instructor Manea; se îndepărtau de Terra, din ce în ce mai mult, dar legătura "acasă" era încă posibilă, tocmai de aceea nu întâmpinaseră greutăți în această nouă încercare de contactare a celor de "acasă": imaginea era foarte clară, iar de auzit, se auzea perfect, fără interferențe sau intermitențe. La întrebarea directorului "Unde vă aflați acum?", cei șapte tineri, ca răspuns, încadrară în imagine planeta de un albastru-verzui, ca ai ochilor geografului; toți cei prezenți în cabinetul directorului înțeleseră rapid că era vorba despre planeta Uranus, deci, nu mai era mult până ce "Pacifis" va părăsi sistemul solar și implicit, până la ultima legătură cu Terra... De abia după aceea urma cu adevărat despărțirea, pentru următorii ani, cel puțin 13... Deocamdată însă, vorbeau cu părinții lor, aceasta fiind una dintre ultimele convorbiri cu Terra; discuția era cam dificilă.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul era sigur că toți cei șapte tineri se treziseră la acea oră (în cazul în care ar fi reușit adoarmă) și se pregăteau de plecare spre Institut, de data aceasta, nu doar spre Institut... În plus, se pregăteau și sufletește, iar despărțirea de cei dragi era foarte grea, deși știuseră de mult că va sosi și această clipă. Dacă până în acel moment nu li se păruse a fi dificil, de abia acum constatau că se înșelaseră. Oricât de pregătiți se credeau ei pentru aceste ultime momente, nu era deloc așa cum consideraseră.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Frații Grimm

Cu mult timp în urmă, trăia un rege vestit pentru înțelepciunea sa pe cuprinsul întregului pământ. Nimic nu îi era ascuns și chiar și cele mai mari secrete ale lumii ajungeau la urechile sale, ca și cum i-ar fi fost șoptite de vânt. Avea însă un obicei ciudat. În fiecare zi, la sfârșitul prânzului, după ce masa era strânsă și nu mai era nimeni în preajma lui, un servitor de încredere îi aducea încă o farfurie. Aceasta era acoperită cu un capac, așa că nici servitorul său și nimeni altcineva nu știa ce era în ea, pentru că regele nu o descoperea decât în momentul când rămânea singur cuc.

începutul de la Șarpele alb de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cele mai frumoase povesti de fratii Grimm" de Frații Grimm este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -49.90- 24.99 lei.
Cornelia Georgescu

Ziua următoare, vineri, 1 iunie, pentru treizeci de tineri din Institut, era ziua în care aveau un nou test, al doilea. Calendaristic vorbind, începuse deja vara; vremea de afară confirma acest lucru. Iar dacă prima zi a anotimpului cald, 1 iunie, era Ziua Internațională a Copilului sau a copiilor din întreaga lume, pentru cei trei tineri colegi, era doar o altă zi obișnuită de lucru. Se mai puteau ei oare considera copii?! Văzându-l pe geograf, deși teribil de înalt, însă mereu pus pe șotii și înconjurat de dulciuri, la care, neputându-se abține sau despărți de ele, ronțăia de zor, s-ar fi zis că da! Tot la fel s-ar fi putut zice și judecând după micile lor altercații prietenești. Copii sau nu, mai mult sau mai puțin, în acea zi, cei trei erau din nou ocupați.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteJules Verne

De la plecarea lui Radu Gorj – cei din sat și îndeosebi păcurarul Frig își dăduseră seama de asta – fagul își pierdea an de an câte una dintre crengile principale. Atunci când boierul Radu fu văzut pentru ultima oară pe platforma donjonului mai puteau fi numărate optsprezece ramuri, iar acum copacul nu mai avea decât trei. Și fiecare creangă desprinsă reteza câte un an din viața cetățuii. Căderea celei de pe urmă ar fi dus la nimicirea deplină. Și zadarnic ai mai fi căutat atunci pe podișul Orgal rămășițele castelului din Carpați! De fapt, nu era decât una dintre legendele pe care închipuirea românească le zămislește bucuros. Și mai întâi, oare bătrânul fag era ciuntit de câte o creangă pe an? Nimic mai puțin dovedit, deși Frig nu șovăia s-o afirme el însuși, care nu-l pierdea din vedere în vreme ce turma-i păștea pe islazul Jiului. Cu toate acestea, măcar că pe Frig nu se putea pune temei, pentru cel din urmă țăran, ca și pentru cel dintâi dregător din Verești era neîndoielnic faptul că cetățuia nu mai avea de trăit decât trei ani, de vreme ce pe "fagul ocrotitor" nu se mai puteau număra decât trei crengi.

în Castelul din Carpați
Adăugat de NemoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Castelul din Carpați" de Jules Verne este disponibilă pentru comandă online la numai 18.00 lei.
Cornelia Georgescu

Doamna Enka dispăru în interiorul navei, lăsându-l pe lungan cu dulciurile sale. Însă nu-și găsi fiul pe puntea principală. Îl strigă de câteva ori, dar acesta nu-i răspundea, chiar dacă ar fi fost acolo. Nu știa pe unde -l caute, nava fiind imensă; porni însă spre culoarul ce ducea spre rezervele echipajului. O verifică pe cea cu inițialele E. L., corespunzătoare numelui fiului ei, dar Lucian nu era nici acolo, sau dacă era, nu dorea să-și dezvăluie prezența, ceea ce-i reușea foarte bine. Îl mai căută câtva timp, în zadar însă! Fiul ei nu era de găsit pe nicăieri. Dacă-și propusese să se ascundă, reușea foarte bine acest lucru. Tristă, Diana Enka ieși din nava albastră; acum pe trepte nu era doar Nistor, ci și Alexandru. Amândoi se ridicară în picioare, auzind trapa navei.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cele mai agreabile persoane din jur sunt cele împăcate cu sine. Doar cine se află în armonie cu sine, doar cine se place pe sine (sau măcar încearcă), este capabil -i placă și pe cei din jur și să se facă plăcut și de ei. Cine se înfățișează exact așa cum este, fără să se prefacă, și nu vrea fie un exemplu pentru nimeni este per se o persoană agreabilă. În schimb, cine se străduiește cu îndârjire nu reușește decât să îi calce pe nervi pe toți cei din jur.

în Arta conversației sau eleganța ignoranței (2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum se scrie în limba siriană "cu guma nu se șterg greșelile omenești"? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!