Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar și până la acea distanță. Acum însă, parcă pălea în fața măreției lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puțin să fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; așa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...

citat din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Soarele, Terra și celelalte planete din sistemul solar rămăseseră în urmă, iar Lia sfârșise de relatat legendele mitice corespunzătoare denumirilor planetelor și sateliților din sistemul solar, dar "Pacifis" încă se afla de abia la început de drum, mai avea mult de parcurs până a ajunge la obiectivul misiunii în care pornise, planeta Proxima...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iar dacă Jupiter era regele planetelor, probabil era normal ca și regele sateliților naturali din sistemul solar să se afle tot în apropierea lui; acesta era Ganimede, minuscul pe lângă planeta în jurul căreia se învârtea, era totuși, în privința mărimii, cel mai mare satelit natural, depășind chiar și planeta Mercur.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Deocamdată, încă mai puteau trimite fotografiile și observațiile făcute spre Terra, atâta timp cât încă se aflau în sistemul solar, iar până în acel moment, nu-i depășiseră granițele; se aflau între Marte și Jupiter, în apropierea centurii de asteroizi, a căror proveniență se presupunea că ar fi fost o planetă, care s-ar fi sfărâmat în bucățele, plătind astfel prețul pentru apropierea față de Jupiter, gigantul sistemului solar. Desigur, era doar o teorie, susținută de unii și contrazisă de alții, dar oricare ar fi fost proveniența lor, erau acolo, iar cei șapte tineri îi puteau vedea și observa cu atenție, studiindu-i cu aparatura de la bord.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nistor reactivă pilotul automat, părăsind postul pe care-l ocupase temporar, iar "Pacifis" se îndreptă spre Jupiter, gigantul sistemului solar... Centura de asteroizi rămăsese deja în urmă; la fel și Soarele, lăsat în urmă, devenea din ce în ce mai mic, dar încă mai arăta ca o minge de foc strălucitoare, împrăștiind raze pe un cer întunecat, plin de stele, care înconjurau nava albastră din toate părțile. Deocamdată aveau ca punct de reper Soarele, steaua centrală, sufletul sistemului solar. Porniseră spre Jupiter și numai gândul că în curând se vor afla în apropierea uriașei sfere gazoase îi amețea, îi năucea.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Momentan, Lucian o oprise pe Lia din povestirile ei mitologice, dar nu pentru foarte mult timp. Deocamdată, restabiliseră legătura cu Terra și se bucurau să-și revadă părinții, cât și pe director sau pe profesorul-instructor Manea; se îndepărtau de Terra, din ce în ce mai mult, dar legătura "acasă" era încă posibilă, tocmai de aceea nu întâmpinaseră greutăți în această nouă încercare de contactare a celor de "acasă": imaginea era foarte clară, iar de auzit, se auzea perfect, fără interferențe sau intermitențe. La întrebarea directorului "Unde vă aflați acum?", cei șapte tineri, ca răspuns, încadrară în imagine planeta de un albastru-verzui, ca ai ochilor geografului; toți cei prezenți în cabinetul directorului înțeleseră rapid că era vorba despre planeta Uranus, deci, nu mai era mult până ce "Pacifis" va părăsi sistemul solar și implicit, până la ultima legătură cu Terra... De abia după aceea urma cu adevărat despărțirea, pentru următorii ani, cel puțin 13... Deocamdată însă, vorbeau cu părinții lor, aceasta fiind una dintre ultimele convorbiri cu Terra; discuția era cam dificilă.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu toții priviră spre gigantul gazos inelat, care-și etala frumusețea. Jupiter, regele planetelor și al zeilor, rămăsese în urmă, cu toți sateliții săi; Saturn avea cu doi mai mulți...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Maria: Dar nu asta contează acum. Aveți sau nu dinozauri, aici, pe planeta voastră, pe suprafața ei, în această pădure, ori în altă parte?
Nick: Nu cred avem așa ceva aici. După descrierea pe care le-ai făcut-o... Nu avem asemenea creaturi bizare pe planeta noastră.
Maria: Nu?! De ce?
Nick: Ce rost ar avea asemenea animale imense pe suprafața planetei?
Maria: Păi... și planeta voastră este imensă. Parcă ai spus că este cam cât Jupiter.
Nick: Nu. Ceva mai mare decât Jupiter al vostru. În plus, spre deosebire de Jupiter, care este o planetă gazoasă, aceasta are întreaga suprafață solidă.
Maria: Cu atât mai mult. Dacă e mai mare decât Jupiter și în plus, mai e și solidă, dinozaurii ar avea destul loc aici. Ba chiar destul de mulți. Creaturi imense pe o planetă imensă...
Nick: Nu înțeleg. Crezi că dacă planeta noastră este atât de mare, e obligatoriu existe creaturi gigantice care să o populeze, doar pentru că ar avea destul loc?
Maria: Nu asta doream spun... Dar ar fi fost interesant -i văd, -i studiez... Dinozaurii vii... Ar fi fost de-a dreptul fantastic! Nu știe nimeni aproape nimic despre ei, totul se bazează pe simple presupuneri sau deducții logice, tot ce se știe sunt de fapt simple speculații, ar fi fost interesant aflu câte ceva sigur despre ei.
Nick: Nu cred că dacă ar fi existat dinozauri aici, ar fi semănat cu cei de pe Terra, cel puțin sub aspect comportamental, deci nu cred că ar fi fost interesant de studiat, n-ai fi avut ce afli despre ei.
Maria: Ai dreptate. N-aș putea -mi închipui cum ar arăta niște dinozauri fioroși, dar inofensivi, căci probabil așa ar fi fost dacă ar fi existat aici.
Nick: Așa-i.

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Sistemul solar

Pământul gravitează
Și Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se așează
Pe-a nopții undă dulce...

Soarele și nouă planete,
Mulți sateliți și comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.

Iată, cam așa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.

În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic – Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Și căldură și lumină,
Cele nouă planete să le "țină"
În jurul său adunate,
În sistemul solar aranjate.

Prima planetă-i Mercur,
Negustor, hoț, trubadur,
Hermes la greci se numea,
Fiu al marelui Zeus el era.
Nici un satelit nu are,
Fiind prea aproape de Soare,
E veșnic mult prea încălzit,
Încins de raze, opărit...

A doua planetă Venus
Și ea fiică a lui Zeus,
Afrodita la greci numită,
A frumuseții zeiță renumită,
Primăvară și iubire,
Luceafăr, strălucire...
Nici ea sateliți nu are,
E singură pe albastra zare...

Terra-i planeta albastră,
Al treilea astru de la Soare,
E lumea noastră cea măiastră,
Nicăieri seamăn nu are.
Singura de viață plină
Și de mistere, de lumină,
De bucurii și de tristeți,
De dulci nopți și dimineți...
Satelitul ei e Luna,
O însoțește dintotdeauna;
Diana, Artemis, Astarte,
Următoarea oprire: Marte.

Al războiului zeu sângeros,
Ares cel roșu, nemilos,
Cu doi sateliți diformi și reci,
Prăfuiți, scobiți și mici;
Phobos și Deimos se numesc,
Spaimă și Teroare în jur răspândesc,
Fiind chiar fiii zeului Marte,
De acesta nu ajung departe...

Calea spre planeta cea mai mare
De un obstacol e barată:
Centura de asteroizi, care
Între Marte și Jupiter e plasată,
Din fărâme de planete fiind formată.

Iată acum un colos,
Regele planetelor,
Mare, falnic și frumos,
E și regele zeilor.
Se numește Zeus sau Jupiter,
C-un inel și "atmosferă",
Cu 16 sateliți pe al său "cer"
Și o pată mare cât întreaga "Terră".

Urmează al doilea colos:
Saturn – "Timpul" inelat,
Cronos – și el tot gazos,
Cu 18 sateliți la "numărat"!

Uranus vine acum la rând,
Simbolul grec al Cerului,
Albastru, gazos, inelat fiind,
Cu 15 sateliți în jurul lui.

Neptun – albastru, mare, gazos,
E Poseidon cel faimos,
Puternicul zeu al mărilor,
Incontestabilul domn al apelor.
Cu Tridentul la-ndemână
Și 6 sateliți la număr.

Pluto – ultima planetă,
Micuță și înghețată,
Însoțită de Charon,
Al lui Hades slujitor,
Ambii fiind în Infern,
Pe tărâmul cel etern,
Unul domn, celălalt slugă,
Un satelit – -i ajungă,
Ultimii fie la hotar,
Încheind sistemul solar.

Iar acum, în încheiere,
Iat-o scurtă recapitulare:

Într-un colț din Univers
Se-nvârtesc și se rotesc,
Nouă planete și niște comete,
Se-nvârtesc în jurul unui astru mare,
Astru care-i denumit Soare.
Când Soarele-și aruncă raza,
Atunci pe loc se schimbă faza;
Se schimbă faza de răcire
Într-o fază de-ncălzire
A celor nouă planete,
Înconjurate de comete
Și ce și azi se învârtesc
Și neîncetat se tot rotesc
În jurul unui astru mare,
Incandescentul nostru Soare...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia: Deci, mama ta e foarte tânără. Mi se părea mie, dar nu credeam că-i chiar atât de tânără.
Lucian: Avea 38 de ani când am plecat noi.
Lia: Ca vezi... Mama mea e cu un an mai mare decât dânsa, ea avea 39 de ani atunci. Iar eu credeam mereu că ea era prea tânără când s-a căsătorit, dar ea împlinise deja 18 ani atunci. Și avea 19 când am venit eu pe lume.
Lucian: Și dânsa era destul de tânără. Gândește-te că blonda avea aproape 19 ani când am părăsit Terra. Iar campionul, 18.
Lia: Așa e, ai dreptate.
Lucian: Și uită-te la mine! Am aproape 28 de ani acum și nu numai că nu am un copil sau o soție, dar nici măcar o iubită sau cel puțin, o prietenă apropiată. Iar ea, mama, când avea 28 de ani, eu aveam deja 11. Eram destul de mărișor și-i făceam o groază de belele. Mari de tot, nu glumă!
Lia: Deci, nu erai prea cumințel.
Lucian: Cumințel, eu?! Glumești, nu?! Nu cunoșteam sensul acestui cuvânt. Însă eu nu mi-am dorit niciodată mă căsătoresc atât de devreme, ca ea. Și cred că încă nu sunt prea bătrân.
Lia: Păi, sigur nu ești.
Lucian: Acum nu. Nu încă. Însă când vom ajunge înapoi, pe Terra, da! Voi avea cel puțin 34, dacă vom reuși ajungem la timp. Mi se pare destul de mult.
Lia: Nu-i chiar atât de mult; cel puțin, cu siguranță, nu vei fi deloc bătrân!

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Uneori, deși Dan era trist, nu-și dădea seama de ce anume, se simțea cuprins de o veselie inexplicabilă, interioară; parcă îi venea râdă cu poftă, nebunește chiar... Dar nu proceda astfel; se abținea. Cu greu, însă se abținea. Altfel, înceapă râdă așa, din senin, fără motiv, chiar ar fi părut nebun. Iar el nu era! Cel puțin, așa spera. Nici nu-și dădea seama cum ar fi trebuit să se manifeste, pentru a se încadra în limitele normalității, a acelei normalități, aflate în afara zidurilor orfelinatului, însă și a normalității din interiorul orfelinatului, care difereau enorm. Avea o dublă misiune, fiecare dintre aceste misiuni fiind la fel de dificilă, pentru un adolescent sensibil și timid ca Dan. Însă se descurca; doar el știa cum; Moț avea aportul său, destul de important în acest sens. Fără acest motan rotofei, viața lui Dan ar fi fost și mai dificilă. Așa însă, era, cât de cât, măcar suportabilă...

în Destine împletite
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre Lia, domnișoara consilier, nici nu mai știa ce creadă. Oare chiar era rea, sau doar așa dorea ea lase impresia? Știa doar că o iubește, că e îndrăgostit de ea, dar o anumită promisiune făcută, mai ales față de domnul Virgil Stancu, tatăl ei, îl împiedica -i spună deschis tot ceea ce simțea pentru ea. Și atunci? Ce putea face? Să lase lucrurile așa cum erau? Adică, nu în avantajul lui... Ce dilemă! Măcar era bucuros că ea era acolo, la bordul navei, nu rămăsese acasă, pe Terra. Călătoreau împreună, pentru următorii cel puțin 13 ani. Destul de interesant... Oare ce se va întâmpla pe parcurs? Cum îl va privi ea după toți acești ani? Se va schimba ceva în atitudinea ei ostilă, agresivă, față de el? El spera că da. Și avea toate șansele să se întâmple astfel. Deocamdată însă, rămăsese de bună-voie supravegheze zborul navei.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian avea o figură plăcută, era chiar atrăgător, ca de altfel toți ceilalți, însă el ceva mai mult decât colegii săi, de aceea fusese clasificat de către colega lui, Lia, drept un mare Don Juan, așa cum se vorbea frecvent despre el și prin Institut. În realitate însă, mai mult fetele se țineau scai după el, decât invers, fiindcă era tare chipeș și manierat, părând a fi un tip interesant și o bună "partidă" pentru oricare domnișoară.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Șapte tineri porniseră în marea aventură a vieții lor: misiunea spațială spre planeta Proxima. Părinții lor, triști și îngândurați, încă se aflau în Institut, în cabinetul directorului, împreună cu acesta și cu instructorul echipajului, profesorul Eugen Manea. Toți așteptau nerăbdători restabilirea legăturii cu nava albastră, însă aceasta întârzia... Între timp, "Pacifis" ajunsese deja pe o orbită lunară; drumul până la satelitul natural al Terrei îi luase navei albastre doar câteva minute, deși nu trecuse încă la viteze foarte mari (deocamdată, până la ieșirea din sistemul solar, se deplasa cu viteze mici). În față se vedea Luna, așa cum o cunoșteau foarte bine cei șapte tineri, toți astronomi. Însă imaginea încă era dominată de Terra, planeta albastră, deocamdată, destul de apropiată. Satelitul natural al Pământului... Nimic nou de descoperit pe suprafața cicatrizată a Lunii...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Până în acel moment se pregătiseră doar, destul de bine, după cum susțineau toți; iar momentul în care vor trece de la faza de "cadeți" la cea de astronauți nu era departe; de acel moment îi despărțeau doar douăsprezece zile, deci mai puțin de două săptămâni. Deocamdată era încă vineri, 15 iunie, zi ce semnifica sfârșit de an școlar, chiar și pentru Mihai. Pentru cei mai mulți elevi urma perioada cea mai așteptată, aceea a vacanței de vară; pentru Mihai însă, ceea ce urma diferea complet de o vacanță. De fapt, el oricum nu de vacanță ar fi avut parte, doar își încheia studiile; și-ar fi început activitatea în Institut. Iată însă că el își începea activitatea direct într-o misiune spațială importantă, ca membru al echipajului, ba chiar ca șeful securității misiunii; deloc rău pentru un tânăr de aproape optsprezece ani...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian se afla în Institut și putea rămâne acolo peste noapte; cu locul de odihnă nu era o problem㠖 avea cine și unde -l găzduiască. Practic, putea dormi chiar și în navă, în propria-i rezervă, cea cu inițialele E. L., doar nu-l împiedica nimic. Însă dacă va dormi în Institut, cum rămânea cu părinții lui? Acum se înțelegea bine cu ei, nu mai erau supărați, ca procedeze astfel. În plus, mai erau și bunicii lui la mijloc; ar fi fost și dânșii îngrijorați și nu le putea face așa ceva... Hotărât lucru, deci; trebuia să se întoarcă acasă! Deocamdată însă, nu încă; mai rămase, spre bucuria fetelor...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Acasă la familia Enka era destulă liniște, în limita posibilităților: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puțina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul erau tăcuți: tânărul comandant, părinții și bunicii acestuia, chiar și bătrânul dulău Nero. Doar lui Rikky nu-i tăcea pliscul deloc; cum însă era drăgălaș, nu deranja pe nimeni, căci toți îl iubeau și-l răsfățau, chiar și blondul. Își revăzuse în acea zi și vechea familie, de la care plecase de bună-voie; cu domnul și doamna Stoica va mai avea ocazia să se întâlnească, însă pe blondină habar n-avea năstrușnicul papagal că o văzuse pentru ultima oară, iar în curând același lucru se va petrece și-n cazul "șefului". Pentru că nu-și dădea seama de acest lucru, Rikky nu putea fi trist; ceilalți însă... Chiar și Nero părea abătut și nu din cauza vârstei sale. Dulăul negru parcă presimțea că în curând se va schimba ceva, se va întâmpla ceva; nu știa sigur ce, însă orice ar fi fost, se păreaavea legătură cu tânărul său stăpân. Astfel simțea dulăul negru și nu se înșela deloc...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Totuși, fetele remarcară o schimbare în atitudinea lui Lucian; nu mai era chiar așa, "năvalnic", cum și-l aminteau ele; era parcă mai rece, mai distant, deși, ca de obicei, fermecător... Nu le mai strângea însă pasional în brațe, nu le mai săruta cu foc, era mult mai rezervat în gesturi, iar dacă el nu proceda astfel, se abținură și ele; cel puțin era acolo; măcar atât... Frumos, elegant (chiar îmbrăcat în blugi și cu tricou), galant... Adică Don Juan! Plăcut sfârșit de săptămână în Institut...

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul îi reproșase că se jucase cu el, cu sentimentele lui, că-l manipulase, atunci, de mult, când erau prea tineri pentru a înțelege viața și greutățile ei; erau elevi, amândoi... Avea oare dreptate?! Fusese ea atât de rea, iar el chiar o iubise cu adevărat atât de mult și de fapt, încă o mai iubea, chiar și acum, după atâția ani?! O iubea și suferea pentru ea, chiar dacă, din spusele lui, altceva dorea lase de înțeles... În cazul ăsta însă, de ce nu-și refăcea viața? De ce prefera rămână singur și trist? Doar avea totul... Era director, încă tânăr, încă frumos, atrăgător, încă putea stârni pasiuni în inimile multor tinere, dacă le permitea acest lucru... Dar el, nu; prefera rămână singur și trist, închis în Institut și-n sine însuși, prizonier al propriilor sale sentimente și gânduri, altfel spus, un neînțeles. De ce oare?!

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Petre și Adi își sprijiniră colega, în momentul coborârii din mașină; ea era deja cam slăbită, deși încerca să se țină tare, reziste cât mai mult, iar până în acel moment reușise destul de bine acest lucru; era încă în picioare, pe propriile-i picioare, chiar dacă mai avea nevoie de puțin ajutor, pe care colegii ei i-l ofereau cu drag. Afară era liniște, mult mai liniște decât în timpul zilei. Era noapte, o noapte plăcută de vară, călduroasă, cu cerul senin, înstelat, dar luminile orașului făceau ca strălucirea stelelor scadă în intensitate. Însă nici unul nu luă seama la luminozitatea stelelor; acum erau preocupați de cu totul altceva.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră -l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.

citat din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!