Dilemă

Dilema asta este veche,
În lume nu are pereche,
Deşi-şi măresc pensii, salarii,
Sunt oropsiţi... parlamentarii!

Aşa îşi zic, râzând în barbă,
Crezând că România-i oarbă,
Uită că omul chinuit
Este călcâi pentru partid.

El n-are pâine, zahăr, carne,
Parlamentarii îi pun coarne
Prin taxe, biruri nemiloase
Chiar pentru aerul din case.

Că, Doamne, cine-s cei mai tari
În bâlciul de parlamentari?
Sunt hoţii ce mulg pentru ei,
Lua-i-ar dracul de mişei.

De stau închişi o lună-n beci,
Rămân cu palatele-ntregi,
Unul de fură o alună
Stă-ncarcerat cinci ani şi-o lună.

I se confiscă tot ce are,
Până şi pofta de mâncare,
Rămâne ca să-l poarte soarta
Doar unde se deschide poarta.

Şi-aşa se bucură să fie
O umbră ţanţoşă-n călcâie.
Dilema lui: nu sunt ţepuşe
Şi-un Ţepeş nou, la noi căpuşe!

pamflet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pas cu pas

Pas cu pas hoţii ne fură
Pâinea sfântă de la gură,
Râul, ramul din cetate,
Setea sfântă de dreptate.

Aur, glie şi păduri,
Inima pusă-n scripturi,
Tot ce mişcă şi gândeşte
Azi se fură româneşte.

Dăm vina-n ce-a fost să fie
În antihrist, nerozie,
Dăm vina mereu pe ruşi,
Pe Europa fără uşi,

Nu vedem că între noi
Hoţii sunt noii ciocoi,
S-au strecurat în partide,
Sunt cinstiţi doar în cuvinte.

Învârt roata între ei
Cum fac lupii între miei,
Îşi fac legi după cum vor,
Ce fură rămâne-a lor.

Nu-i aşa că pas cu pas
Au furat tot ce-a fost gras?
Mai au pielea de pe noi
S-o arunce la gunoi.

Şi-au făcut pensii, salarii
Cu-ndârjire de canalii,
Pas cu pas suntem confuzi,
Ţara mea cât te afunzi?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi parlamentarii

La modu-n care se comportă ei,
Parlamentarii noştri cred că-s gay:
Că-s hoţi, că sunt corupţi sau că sunt boi,
Ei stau numai cu fundul către noi.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Am un milion de dat, n-ai un post de deputat? (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei care vor să dezbată sistemul educaţional românesc, aş vrea să lansez următoarea întrebare: Ce fel de parlamentari şi politicieni a scos sistemul educaţional românesc? Pentru că aproape toţi sunt scoliţi în sistemul românesc de educaţie, nu? Cine sunt cei care îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia lor care acum se răsfrânge asupra noastră? Cine îşi asumă responsabilitatea pentru educaţia celor care votează parlamentarii şi politicienii care au ajuns să ne decidă destinul prin legile pe care le-au dat aşa cât i-a dus mintea şi educaţia pe care o au? Cei care fac legile unei ţări ar trebui să fie vârfurile unei societăţi, tot ce are sistemul şi societatea mai bun de oferit. Ce spune despre sistem calitatea "conducătorilor" noştri? Ce facem acum pentru a ne asigura ca generaţiile ce vin sunt mai competente? Tăiem răul de la rădăcină? Facem o schimbare lentă? Facem o schimbare, de orice fel ar fi ea?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema

Omul nu se dumireşte:
Să renunţe, dar la care?
Ori căldura îşi plăteşte,
Ori îşi cumpără mâncare.

epigramă de Gheorghe Popescu-Ger din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarii

Sunt frumoşi ca brebeneii
Ai noştri parlamentari,
Bucuroşi precum căţeii,
Că şi-au făcut pensii mari.

epigramă de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne "iubim" parlamentarii...

Îi urmărim aproape în fiecare zi pe sticlă,
Şi ne–am obişnuit cu felul lor de a fi,
Din viaţa noastră, ei nu pot lipsi o clipă,
Mi–e teamă că aşa va fii până-oi muri.

Nesuferiţi, umflaţi şi etalându–şi morga,
Sfidând şi bunul simţ, dar mai ales pe noi,
Stau tolăniţi în jilţuri, din piele de Cordoba,
Şi dorm, neruşinaţii, de luni şi până joi.

Salariile şi le măresc după a lor dorinţă
Şi anual, ca pe ciorapi maşinile îşi schimbă,
Vorbesc şi despre legi atunci când au voinţă,
Dar rar, că ei dacă nu dorm, se plimbă.

Ne spun, că merg la muncă-în teritoriu,
Şi neavând ce face, îi credem pe cuvânt,
Realizăm cum ei ne duc voit în derizoriu,
Iar nouă ne rămâne, să-i înjurăm în gând.

Anticipând intrarea noastră-n Europa mare,
Şi–au stabilit ca teritorii Roma sau Parisul,
Şi atunci, desigur, doar pentru acomodare,
Ei trec pe acolo primii asumându–şi riscul.
Noi le plătim, că ei nu-şi pot permite,
Să strice din dolarii ce–au strâns aşa uşor,
Se străduiesc chiar note fabuloase să achite,
E vorba doar de averea ţării şi nu de banii lor.

În ţara noastră lumea e–mpărţită-n două,
Şi asta sigur, doar din vina acestor şarlatani,
Majoritatea care sunt săraci, asemeni nouă,
Şi clasa lor, adică a celor cu mulţi bani.

Să iubim parlamentarii am zis–o eu în titlu,
Dar sunt sigur că nimeni ideea nu va agrea,
Cred că aţi înţeles uşor că sunt un hâtru
Şi că–i înjur de fapt, însă în sinea mea.

poezie de Paul Constantin (8 octombrie 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema vieţii

Sunt o clepsidră.
Timpul curge prin mine.
Stau,
pe masa lumii
şi măsor timpul.
Cât a trecut?
Oare cât va mai trece
până mă va-ntoarce
s-o iau de la-nceput?!
Dilema vieţii

poezie de Adrian Timofte din Versuri (2012)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema unui gol

Doamne, iartă-ne dilema:
Universul văzut de aici
Pare un gol imens
Interminabil şi inexplicabil
Compus dintr-o infinitate
De goluri extensibile
Doamne de câtă inspiraţie
Avem nevoie noi acum
Ca să umplem universul
Asta rămâne misiune scrisă
Misiune de tip apostolică
Pentru generaţiile viitoare
Să populeze universul
Cu poeme şi cu flori
Şi mai ales cu fiinţe umane
În viaţa cea de toate clipele
Doamne ajută-i permanent
Pe cei decişi să deschidă
Cu sau fără amendamente
Calea veşniciei peste ere
În virtutea virtuţii tale divine
Trimite-ne îngeri în ajutor.

poezie de David Boia (7 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că eu sunt un far

Voi sta mereu de veghe,
Pentru că eu sunt un far.

Voi vedea doar ceea ce este bun,
Pentru că eu sunt un far.

În ceaţă, confuz, voi căuta răspunsuri,
Pentru că eu sunt un far.

Ajut toate navele de pe mare,
Pentru că eu sunt un far.

Stau nemişcat într-un singur loc,
Pentru că eu sunt un far.

Mă descompun încet, din interior,
Pentru că eu sunt un far.

Îmi duc singur toate zilele vieţii,
Pentru că eu sunt un far.

Nu voi căuta niciodată o pereche,
Pentru că eu sunt un far.

* 20 August 2022 - Ziua Internaţională a farurilor

poezie de Wuji Shiu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, Românie centenară...

Motto: Un cretin e un cretin. Doi cretini sunt doi cretini. Zece mii de cretini fomează un partid politic. Franz Kafka

hai, Românie centenară, proiectul nostru fratricid
alde băsescu şi şalaru constituiesc un nou partid
îi spune PUN de-aici-nainte adică pune, noi vom lua
adică sinonim cuminte cu am furat şi vom fură

vă-nchipuiţi voi, Reunirea adusă pentru toţi la scară
de plebea asta, de molima marinăresc-veterinară
atâţia ani ce deţinură puterile în stat, reale
azi vine iar şi iarăşi fură, idee, patrimoniu, cale

hai, Basarabie vândută, sărbătoreşte-ţi centenarul
cu largi transferuri de valută pentru băsescu şi şalaru
şi pentru aia din culise ce iarăşi zădără hazardul
ca unui proxenet să-i pice în gură para-miliardul

un centenar de la Unire - prilej de fastă sărbătoare
de veşnică, de pomenire, de fosta Românie Mare
mai aşteptăm un veac să treacă pe altă parte să mai fure
şi alde ghimpu cu chirtoacă şi oi ca aia sandu, pure

un centenar de la Unire-prilej total de sărbătoare
pentru românii tari de fire, împrăştiaţi prin lumea mare
să vină în sfârşit acasă să pună mâna pe topoare
pe furcă, sapă şi pe coasă, croindu-şi vechile hotare

cum străbuneii noştri frate, întorşi la vatra din război
înţeleg gând că nu se poate să fie zece ţări la noi
cusură teritorii rupte într-un model perfect de ţară
cu aţa vremilor cernute prin soarta noastră milenară

of, of ce oameni Doamne fură în vremea cea, demult apusă,
titani dintr-o esenţă pură, cinstită, dreaptă, nesedusă
şi ce pigmei în astă viaţă ne au de proşti, ne au de gloate,
ne scuipă smorcăind în faţă, în gât ne-o bagă pe la spate

of, of, îmi merit, Doamne, soarta să port cununa grea de spini
să duc şi crucea asta moartă Golgotei pline de venin
of, of rog totuşi îndurare, rog, Doamne, totuşi alt destin
rog, Doamne, Românie Mare şi gata sunt de veşnic chin

căci ştiu că numai prin durere pot iar renaşte că popor
mai ştiu că doar Divină-ţi vrere mă ţine încă şi nu mor
în rest... băsescu şi şalaru constituie un nou partid
şi vine parcă centenarul cu dorul nostru fratricid...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2017, Moscova)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarii USL (PSD, PNL & PC) au modificat Codul penal astfel ca "aleşii neamului" să nu mai facă închisoare pentru corupţie

Biată ţară jefuită,
Căpuşată şi-nrobită,
Au ajuns parlamentarii
Să se poarte ca "şmenarii"!

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (12 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţea împroşcată cu venin

După ani şi ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrâneţea se arată
Împroşcată cu venin.

Cei sortiţi, de dorm, se ştie
Privilegii fac prin legi,
Culeg sudoarea din crengi
Din a noastră osârdie.

Doamne, spun cu întristare:
Numai din chenzina lor –
Pe masa orfanilor
Ar sta niţică mâncare.,

O pâine sau un covrig,
Un pled simplu de-nvelit
Când gerul vine cumplit
Să le pună-n oase frig.

Asta-i oare demnitate
La care să ne-nchinăm?
Alte voturi să le dăm, –
Pentru ce-n astă cetate?

Câinii buni, sunt câinii răi,
Apărând vatra cu drag,
Câinii-aceştia de-nalt rang
Sunt peste turmă călăi.

Am crezut că or să fie
Demni, cinstiţi, încrezători;
Ne cuprind negri fiori,
Când ne bagă-n letargie.

Sufletele sunt ciuntite
Tot păşind din greu în greu,
Aşa vom purta mereu,
Inima pusă-n cuţite?

Că de ani şi ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrâneţea se arată
Împroşcată cu venin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret de lume

Minciuna azi e rege, stă la masă,
Toţi oamenii în jurul ei roiesc,
Mulţi uită să mai meargă pe acasă,
Iar alţii cred că doar aşa-i firesc.

Despre cei sfinţi vorbesc cei cu păcate,
În faţa celor mulţi să pară sfinţi,
Voindu-şi lor să-şi poată da dreptate
Că sunt părinţi pentru ai lor părinţi.

Sunt judecaţi cei ce-şi cunosc greşeala
Lăsaţi în pace sunt cei vinovaţi,
Şi chiar când e absurdă socoteala,
La întrebări chiar şi cei morţi sunt luaţi.

Ne luminează cei ce văd lumina
Doar dacă-n nori e soarele ascuns,
Cei ce găsesc apusurilor vina
Că se grăbesc şi ei n-au timp de-ajuns!

Acei ce-s mulţi şi spun că ştiu de toate,
Pe cei ce ştiu ce spun îi fugăresc,
Valoare dând doar datului din coate,
Cumva, înnobilat, de-un râs grotesc.

Sunt tot mai mulţi ce se doresc la masă,
Nici nu le pasă că sunt doar lachei,
Şi nici de viaţa lor nu le mai pasă,
Crezându-se ei înşişi dumnezei.

Se tot rostesc şi se tot scriu cuvinte
Despre ceea ce ar putea fi sfânt
Şi scrie, cu nesaţ, cel care minte
Pentru a fi un "ceva" pe Pământ.

Pe la biserici, unii, vindecarea
Şi-o vor, prezenţa zi de zi făcând,
De parcă totul îşi doresc urmarea
A tot ce-i pun, lui Dumnezeu, în gând.

Firescul nu mai poate să se-ntâmple,
Pus sub consemn de cei ce văd firesc
Să îşi ascundă albul de la tâmple
Ca să se-ntâmple ceea ce-şi doresc.

Şi-aşa minciuna ia în stapânire
Întregul neam, ce-şi zice, omenesc,
Lăsându-l chiar pe om în părăsire,
De-a dreptul rob acestui trai prostesc.

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (13 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul băjenarilor

Sunt foarte mulţi ce pleacă-n ţări, departe-
Şi medici, şi mari artişti, şi cioflingari-
Fie că pleacă pentru senzaţii tari,
Ori să presteze-un lucru ca la carte.

Şi mulţi dintre nepricopsiţii căpşunari
Culeg de toate, chiar şi urzici moarte,
Să aibă şi ai lor infimă parte
Din cele strânse de răii demnitari

Ce n-au lăsat o fabrică-n picioare,
Unde să meargă omul să lucreze
Şi nu ca sclav pe plaiuri calabreze.

Ei sunt utili, în ţară, numai la vot,
Fi'nd răsplătiţi c-un mic, bere şi-o nucă,
Şi biruri noi, cât nu pot ca să ducă...

sonet de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rost

Sunt prezent şi trecut,
Carnea mea este lut.
Taina lutului o străbaţi
prin cea a sărutului
şi mai rămâne, mai rămâne.
Ochii nu sunt pentru a vedea,
ci pentru ca să se întâmple
frumuseţea pământului.
în fiecare din noi.
Nu avem urechi pentru a auzi,
ci pentru ca să se întâmple
muzica pământului.
în fiecare din noi.
şi gândul îl avem
pentru a se întâmpla marea taină.
şi tot mai rămâne, mai rămâne.

poezie de Marius Gîrniţă din Rost (2000)
Adăugat de Marius Gîrniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitul din liceu

Mereu cu tine stau in gând când fumez o tigară,
Şi doar gândul că te văd mă mai scoate afară,
Acum mă-ntrebi cine-s eu?
Sunt cel ce te iubeşte mereu....

Poate pare ireal, dar eu încă-s în gară,
Şi mă mulţumesc cu visul când aprind o ţigară,
Acum mă-ntrebi cine-s eu?
Sunt cel ce te iubeşte mereu....

Încă-s tipul din liceu, ce te-a curtat
o vară,
Încă eşti aceeaşi fată, ce-am sărutat în gară,
Acum mă-ntrebi cine-s eu?
Sunt cel ce te iubeşte mereu....

Mai am o lună şi mă-ntorc, şi-o să te-aştept la scară,
Amintirea despre noi sper să îţi reapară,
Vei şti din nou cine-s eu,
Amic, coleg si iubit din liceu!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e rostul vieţii mele?

Mă duc cu copiii în centru, unde sunt toţi adunaţi
Şi cu mine vine Paul şi cu încă vreo doi fraţi.
Primarul vrea să ne dea de-ale gurii... cum zic unii...
Şi se-ngrămădesc cu toţii, mai ceva decât fac hunii.

Multă lume-i adunată şi-ndată apare-un zvon
Ca primarul vrea s-anunţe o ştire de la balcon:
,, Pachetele sunt puţine!" – spune primarul – mulţimii.
Oamenii se-mping, se calcă, de parcă-i sfârşitul lumii.

Mă uit cu compătimire, când la unul când la altul,
Nu-mi explic, decât că-n spate, toţi îl au pe necuratul.
Asta este viaţa noastră, ăştia sunt ai mei români,
Hoţii ne furară pâinea, ne trateaza ca pe câini,

Am ajuns azi, plini de ură şi suntem foarte săraci
La timona ţării noastre, n-avem cel mai bun cârmaci.
Cei ce ne conduc azi, ţara, sufletul ni l-au ucis,
Ne-au furat identitatea, nu mai avem nici un vis.

Nu ne-aude nimeni plânsul, suntem săraci şi bolnavi
Pentru cei ce ne conduc, noi suntem doar nişte sclavi.
Vreau să dăm mână cu mână şi să dăm afară hoţii,
Să fim unul lângă unul şi să ne unim cu toţii.

Să stârpim răufăcătorii, cei ce ne iau biruri grele,
Vreau să ştiu cât mai degrabă, care-i rostul vieţii mele?
Nu mai suport umilinţa, vreau să trăiesc şi eu bine,
Vreau măcar un an de zile, să fie şi ei ca mine,
Să vadă cât e de greu să nu ai bani pentru pâine
Şi să te gândeşti cu groază, iar la ziua care vine.

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (7 august 1999)
Adăugat de georgeta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris: Am aflat că aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârşesc cu întâlnirea îndrăgostiţilor". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă priveşte, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă că Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba şi de a ne defini viaţa. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta ştiu cu siguranţă că este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alţii iubirea pur şi simplu se pierde. Dar apoi sigur că iubirea poate fi regăsită, chiar şi pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că îşi ucide victimele. Se numeşte iubire neîmpărtăşită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe poveşti de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Şi cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveştile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemaţi de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubeşte nimeni, răniţi ce umblă aievea. Handicapaţii fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveţi în faţă o asemenea persoană. Şi de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viaţa mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naştere, nopţi de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi şi valium. Aceşti ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viaţa mea. Toate astea pentru că am fost blestemată să iubesc un bărbat care nu poate şi nu-mi va putea împărtăşi vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiţi! Toate simptomele obişnuite.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestionar, total ex... temporal

Dacă tot ştiu ce-i bine şi-mi vreau mie
Şi tot eu fac ce-mi sunt nevoi şi datorie,
De ce s-aleg pe altul ce nu sunt, nu face,
Şi să-l plătesc, să-mi stea, pe bani... Ei drace?!

Şi de-l aleg, de prost, sau din prostie
Şi apoi mă-nşeală, c-are Stat şi Primărie,
Că-s ale lui, din mă-sa şi din cinste...
De ce-l accept rânjind, cu balele prelinse?...

... Că-l văd făcându-şi laba pe ciolan
-Un altul şi altul, ros din nou, din an în an-
Se îngroşând pe munca mea şi-a mea idee...
Se pretinzând că el mi-e poarta... şi-are cheie?!

Chiar că-s nebun, nu-i nimeni să mă lege,
Că-mi pun în spate un parazit să-mi facă lege,
Să stau cu capu-n jos, să tac chitic...
Că vorba-i el, doar el şi-s eu... nimic...

... Bun doar odată, păcălici la patru ani,
Să-i fac din nou un credit, pentru bani,
Să-l pun pe-un scaun, fără cap; în loc, ştampilă!?...
C-ar fi al meu şi eu al lui... Îl am de pilă?!?...

... De ros de unghii scrijelite-n multă trudă,
Piliri de dinţi să-nghit neamestec, îs paparudă
Îndobitocită, nulă, oarbă, mândră tare;
C-aleg eu cioclul, democrat de înmormântare!?!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!