Dilemă

Dilema asta este veche,
În lume nu are pereche,
Deşi-şi măresc pensii, salarii,
Sunt oropsiţi... parlamentarii!

Aşa îşi zic, râzând în barbă,
Crezând că România-i oarbă,
Uită că omul chinuit
Este călcâi pentru partid.

El n-are pâine, zahăr, carne,
Parlamentarii îi pun coarne
Prin taxe, biruri nemiloase
Chiar pentru aerul din case.

Că, Doamne, cine-s cei mai tari
În bâlciul de parlamentari?
Sunt hoţii ce mulg pentru ei,
Lua-i-ar dracul de mişei.

De stau închişi o lună-n beci,
Rămân cu palatele-ntregi,
Unul de fură o alună
Stă-ncarcerat cinci ani şi-o lună.

I se confiscă tot ce are,
Până şi pofta de mâncare,
Rămâne ca să-l poarte soarta
Doar unde se deschide poarta.

Şi-aşa se bucură să fie
O umbră ţanţoşă-n călcâie.
Dilema lui: nu sunt ţepuşe
Şi-un Ţepeş nou, la noi căpuşe!

pamflet de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!