Arși... Foc
Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.
Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.
S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...
... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.
Mă bântuie urlet de groază
Din clubul morții în artificii
Topind vieți într-un vis, o oază
În mintea anoxică în suplicii.
Îmi plâng boboci de-al meu popor
Ce-aveau să înflorească o țară,
Ce-i azi rănită, părinți mor
C-ai lor copii-au ajuns să moară...
La mame, tați, pe brațe... aseară...
Sunt tot revoltă, tot o fiară!
PS
Arșilor în "Colectiv", Clubul morții-n București... și nimeni n-ar răspunde... iară,
ISU, inspectoria inutilă, zisa "Poliție" Locală
Tagma controlorilor "neanunțați"... cu toții demni de ocară!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre foc
- poezii despre încredere
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre tată
- poezii despre sunet
- poezii despre revoltă
Citate similare
Atentat la popor
Azi țara mea a pierdut popor,
de azi noapte condamnat la moarte
de-o haită de tâlhari aparte...
ce vor ca tot să fie al lor!?
Și haita toată îs infractori
ce prin minciuni i-a tot promis
poporului un trai de vis...
Mascați onești, din ce-s... orori!
Demult s-au adunat partid
scursuri abjecte de bandiți
din nespălați, în preamăriți
crescând... cum hoitu' umflat, putrid!
Toți fără carte, huligani,
sau diplomați prin alți parșivi
la fel de lepre... inventivi
și-au reclădit moral... pe bani!...
... Bani luați din gura celor mulți,
săraci, muncind din noapte-n noapte,
cei caști, onești, cu multă carte
să țină leneșii cu burți?!?
Ciuma, cum mâzga, a invadat
tot Statul, demn de al său neam,
înhămând nație cu ham,
s-o ducă-n hăț... către mezat?!
Sunt spuma supei, de-aruncat,
mizeria, necomestibil,
sunt hoarda, sursa de oribil...
ce ne vor moarte... lor, regat!?
Ne-au făcut legi, făr' să dea seamă,
să fure ei nestingheriți!
Cu barda au dat în necăjiți,
să n-avem drept la țara mamă!!!
Ne vor pe toți, ca mine, afară,
să fie numai ei în hotar.
Pământul, patriei, de dar
și-l vor doar lor... Bestia, fiară!!!
Câți "proști" om fi, cum ne cred ei,
dar mulți, mai mulți suntem și, buni
să strângem cloaca de nebuni...
Să întemnițăm pe derbedei!!!
Cât încă avem patriotism,
mai ne iubim copii, părinți,
să ne-adunăm și mușchi și minți...
să jugulăm hoți, cretinism!!!
Oh, Doamne, dă-ne Tu putere
s-aruncăm ochelari de cal
și noi, poporul, ca un val
să nimicim zoaia de himere!!!...
... Să-i punem pe parșivi la zid,
la hoți să le luăm ce-au furat!!!
Să fim, de ambiții, dezlegat
popor din nou... El, nou partid!...
... Al celor mulți, cu cultul legii
crescuți toți șapte ani de-acasă,
cât încă, Doamne, avem casă...
să stârpim hienele fărădelegii!
Să-i pedepsim, pentru popor!!!!!!!!
Să-i arză dracii-n iadul lor,
cu averi, să aibă foc s-ațâțe!
Tot neamul lor din lei, în mâțe
să-i îmblânzim... De nu, cu-omor!!!
Că morții mei, străbuni, o vor,
căci criminalii... nu-s de-ai lor!!!
Of, țara mea, al meu popor,
oh, drag ce-mi sunt, aș vrea să mor,
protest doar să rămân, un dor...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre patrie
- poezii despre minciună
- poezii despre legi
- poezii despre țări
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre religie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Înjurământ
Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.
Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???
Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.
Vă-njur să fiți cu toții blestemați
Orbiților lipsiți de minți, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmați,
Să pierdeți trup și suflet, de nimic să n-aveți parte!
Și vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveți parte de copii, de mame, tați
Să fiți pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizați!
Vă plâng nenorociților de-o blasfemie
Ce-o promovați într-o mulțime de prostie
Mă închin să nu puteți să mi-o mânjiți și mie
Prin grația lui Dumnezeu, hulită seminție...
Sunt un fugit, cum și mulți alții au plecat
De frica voastră frunți golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămași cum v-am lăsat...
... La stadiul, minți și suflet de opinci!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sinceritate, poezii despre valoare, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre prostie sau poezii despre prezent
Epilog "La Astrul... sau... Odă Păunesciană"
E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an
Ce nu și-a dat obor de trecere în timp
Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp
Pentr-un colos de zeu, un Adrian.
E-al neamului Icar, înaripat pedestru,
Predestinat de-avea un 20 de 10
Să-i fie an, când timp nu va mai trece
Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...
Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean
nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri
Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri
La sufletu-mi din suflet, Adrian.
Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru
De ochi ce mă priveau prin recitaluri
Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri
Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.
Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan
Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu
Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu
Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.
Am inima o vioară de la Porumbescu
Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple
Lumea nu are ce să mai întâmple
Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.
Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,
Ce-o venera titanic cu sinceritatea
Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea
Să-l întregim... și Prut și Adrian.
Îmi moare inima de-un dor ecvestru
S-ascult îndemn, fără de bici, de duh
Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,
S-o am în minte, neuitată, Păunescu.
Țineți-vă să nu rămâneți van
Cum sunteți azi doar simpli impostori
De nu veți recunoaște-n timp valori
Continuând să renegați un Adrian.
Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic
Căci nu-l mai am profet, nici înțelept
Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...
Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.
Și nu uitați c-o să va fie dor
De-un chip de basarab de-un neam întreg,
Minte și gând sublim și nu-nțeleg
De nu vă vreți prin el, popor nemuritor...
Adrian Păunescu nu-i blestem
Dar vă va fi simbol de anatemă
De-o țară care-și pierde zilnic stemă
Făcând-o fără el un recviem!...
PS...
Etern voi venera pe-al meu maestru
Misterul pur de-uman în amestec cu talent
Poetul implicat în veșnicul prezent
Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre înțelepciune, poezii despre vioară sau poezii despre versuri
Ne mor poeții
Ne mor poeții, Doamne!
Și nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!
De ce, din tot ce-i putred
Și nefolositor,
Nu piere ce e șubred,
Ci se-nchid ochii lor?
Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!
Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuși jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!
Cum să rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?
Și ce va mai rămâne,
Când tot se prăbușește?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocotește?
De tineri, mor poeții,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereții,
Ai milă de noi, Doamne!
(S-a stins, fără veste și la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sărbătorit
Mă nasc azi iar, în gând cu mamă
și sunt bărbat din tată... în fiu.
Doar poza de azi mă mai reclamă
că ziua a fost... așa târziu.
Plângeam că părăsisem mamă
și-o plâng azi... că m-a părăsit.
La tată am râs, să-l bag în seamă,
c-ar fi și el... Acum dorit.
În atâtea nașteri, ani la rând,
m-am alipit... de simbol, mamă,
și tată am devenit, nu-n gând...
Am probă... poza dintr-o ramă.
Trăiesc, c-am avut tată, mamă,
și voi trăi... printre copii
când gândul lor, cândva mă cheamă
și eu nici gând nu voi mai fi!
Alături, mai am... ce-a iubi, doar ce-a iubi, doar ce-a iubi...
*La toți mă plec, pentru a vă mulțumi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre gânduri, poezii despre sărbători, poezii despre simbolistică, poezii despre râs sau poezii despre publicitate
Oh țară...
Ce păcat că mă trag, azi, din țara rușinii
Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut...
Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!
Și-a mânjit plai de vis, de ambiții deșerte
-Jucând rol de-un popor, ce-și pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moț... Atotprovocatoare!
Ce păcat că mă supăr pe-un loc, de pământ
Fără viață, conștiință, rușine, credință...
Și mă plâng, că n-am cui, ca și alții înfrânt,
De-o izbeliște sumbră... În vid de conștiință.
Unde-mi sunt și părinții, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simț, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aș dori să reînviu... Frumusețea splendorii!
Tot mai sunt pionierul, pitic, patriot
Și nu vreau, decât singur, să-mi cer libertate;
Din bunici la părinți, s-o redau la nepot...
Sunt român gând și sânge... Pentr-o eternitate!
Deci îmi iartă, tu țară, îmi iartă popor,
Judecata-mi spre cei ce-au drept simbol..."golan",
Ce-au furat un drapel și-au lăsat un cotor
... Ce-i din os de străbuni... Pentru ei un ciolan!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine, poezii despre înfrângere, poezii despre început, poezii despre sânge sau poezii despre supărare
Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.
Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.
Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.
Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.
Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iarnă, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre școală, poezii despre vânt sau poezii despre somn
Azi rege
Azi rege
Mâine vreau să beau apă din baltă,
Azi șampanie in avion,
Mâine cu nașul dintr-o haltă,
Azi icre negre
Mâine o margarină întinsă in dimineață,
Azi prin Martinica,
Mâine cu undiță pe Herăstrău,
Azi îmbrăcat in catifea,
Mâine acoperit de un polyster plictisit,
Azi la Continental,
Mâine mă învelesc cu iarbă,
Viață in ritm de EKG,
Nebunie diurnă,
Mă învelesc in iarbă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre ritm, poezii despre pescuit, poezii despre negru, poezii despre monarhie sau poezii despre dimineață
Azi
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Povești...,
De ieri și de mâine
De- acolo și de-atunci.
O zi e, mereu!
Azi poartă, pe rând,
Șapte nume venite din gând.
De nu-i azi, e visare.
De-i ieri, ori de-i mâine,
Șoapte de gând
Te-mbată pe rând.
Nu-i zi ca azi.
Tu ești, azi.
Rămâi ca acum,
În acum- ul lui azi.
Ca azi nu va mai fi un alt azi,
Ca azi nu va mai fi un alt tu,
Ca să fii.
Azi pierdut în ieri, ori în mâine,
Șoapte de gând
Te- mbată pe rând,
Ești gând,
Ori aici și acum
E doar azi.
Rămâi tăcut ca ziua de azi.
poezie de Florin Dragoș Minculescu din Cine nu Ești (2016)
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre trecut
Risipire
Mă risipesc pe lespezi de altar
Și dor tăcut, precum un duh în moarte.
Azi ghimpi de foc în inimă-mi răsar...
Deșertăciuni în lumea asta-s toate...
Pe ceruite aripi scriu, murind,
Chemarea unui Tată-Dumnezeu,
Fiorii morții-n noapte mă cuprind
Și parcă nu mai sunt același eu.
De mir, mi-e gândul flacără și vis
Și iată!-s crucea jertfelor de sine.
Mi-e sufletul o floare de cais,
Când doar Iisus, să mă primească, vine.
Și îngenunchi, precum un vreasc și plâng,
Căzând în netrupească devenire...
În mine gânduri, voci și fapte strâng
Și cer răsplata ce mi se cuvine.
Oh, Doamne, nu mă tem! Te am pe Tine,
Martor tăcut întregii mele vieți.
Tu îmi vei da tot ce îmi aparține,
Pace în suflet, mii de tinereți...
De azi voi fi creștinul spovedit,
Împărtășit cu hrană de lumină
Și mugurii speranței s-au ivit,
Pe trupul meu lipsit de rădăcină.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre voce
Gânduri
Dacă aș fi avut în suflet lumină
Nu te-aș fi cunoscut pe tine noapte...
Noapte în care simt cum mă sufoc,
Când tremur azi
La pieptul tau pământ.
De-aș fi știut că plâng!
M-aș fi oprit...
Aș fi trimis un gând ca să-ți îmbrățișeze chinul,
Ca să nu-mi înflorească flori din lacrimi.
Azi cănd pământul arid
Îmi însângerează tălpile
N-am aripi ca să zbor.
poezie de Mihaela Amăriuței (septembrie 2009)
Adăugat de Mihaela Amăriuței
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre flori
Copii de azi, nu-I uitați pe părinți
Copii de azi, păstrați-i în minți
Și în suflet pe ai voștri părinți!
Ei v-au îngrijit, v-au vegheat,
Și din puținul lor v-au dat,
Ca să creșteți cu aripi de zbor,
Să fiți urmași cu viitor!
V-au iubit, v-au ocrotit,
Și dacă uneori v-au dojenit,
Copii de azi, nu îi pizmuiți,
Pe-acești neobosiți părinți!
Ceas de ceas și zile de-a rând,
Voi ați fost în al lor gând,
Că nu există un lucru mai sfânt,
Decât să fii părinte pe pământ!
În pragul casei lor, ei așteaptă smeriți,
Să le dați un semn, că-i iubiți,
Și că-n aceste privinți,
Mai există copii cu dor de părinți!
Dacă viața departe vă poartă,
Nu-i lăsați pe părinți singuri cu a lor soartă,
Veniți și ștergeți lacrimile lor,
Care au curs, după atâta dor!
Veniți ca ușa lor este mereu deschisă,
Pentru voi, să le-mpliniți o lipsă,
Să-i bucurați în sufletele lor,
Pe părinții care strigă după ajutor!
Și într-un târziu, ce nu se va ști,
Când clipele părinților se vor sfârși,
Și nu vor mai cunoaște zori,
Să v-amintiți de ei adeseori!
Copii de azi, nu-i uitați pe părinți,
Chiar dacă ei n-au fost niște sfinți!
poezie de Gheorghe Alionte (12 ianuarie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre zile
Versatul
Azi ești aici suntem o inimă-mpărțită-n două,
Dar mâine iarăși pleci și mă scoți din minți;
Azi soare, ceru-i de cristal și totuși mâine plouă,
Versatilă primăvară, și tu minți!
Constant, ba mă-nflorești și ba mă scuturi;
Sunt azi Siberie, mâine Sahară,
Cum primăvara risipește fluturi,
Apoi cu lacrimi reci ne-mproșcă iară!
Știi să-mi umpli cu tandrețe preaînsetatul suflet,
Din nou mă lași s-aștept, înnebunind de dor;
Primăvara umple pomii de floare și de zumzet,
Inundă-apoi pământul cu lacrimile lor.
O zi trăiesc și-n alte zece simt că mă prăbușesc,-
Și pe nisip mișcător aș călca mai sigur!
Tu doar te joci, te-ascunzi, habar n-ai ce-nseamnă "te iubesc"
Eu simt, petală cu petală, cum mă scutur...
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre ploaie, poezii despre nisip sau poezii despre jocuri
Orizont limitat
Pe toarte orizontul atârnă ieri, azi;
pe ieri îl găsesc la apusul ce vine
și astăzi e-apoi-ul de-un mâine ce ține
cât pot să rămân înc-un verde de brazi.
Deci sunt mărginit, nu se vede ce-i peste,
că nu pentru tot e mereu reușită,
iar azi, ce-o fi mâine, e-o nouă ispită
în mersul la toartă să închege poveste.
E totuși un spațiu, se cheamă speranță
ce ține între toarte un pic de-orizont,
vândut o capcană, în fond doar un pont...
ce nu-l mai prizez... resemnat în vacanță.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre vacanță, poezii despre limite sau poezii despre brazi
Amantic
Aștept cu ochii într-un cârlionțiș la coafor,
Cu gândul alb ca un cearceaf de dormitor
Să ies cu zâmbetul întins pe bigudiuri...
Să m-anin mii de întrebări, de interviuri.
Să aflu tot ce ții-n ascuns sub poala rochii,
Să îngenunchez îmi tremurând în extaz ochii,
Să mă îmbăt între amestec de parfumuri
Pe-un fixativ... ce-ndreaptă pasu-mi tot pe drumuri.
Să te găsesc în orice fir ce păr îți lasă
Urmă pe drum, să îți găsesc traseu spre casă,
Unde te duci să te primească mângâiere
De-un cineva, dușman de-al meu... ce-i ești avere.
Să îl provoc, să ne fii gajul de duel,
Să-ți mor în brațe de amoru-ți tău... măcel.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre rochii, poezii despre păr, poezii despre ochi, poezii despre dușmănie, poezii despre duel sau poezii despre avere
Omagiu
Simbol, este omagiul de laic, rugăciune
Nespusă tare, în gând o suavă recitare
D-esențe, scoase din deliricul tăciune;
Elixir de-ars mocnit, inhalat răsuflare.
Iar ecou e, sau nu, căci osul tăciunit
E doar orbite goale și-n ele, înăuntrul
De craniu, nu mai e, minunea, ce-a spășit,
Sau sens a dat la tot... Bun bulgăre, ca untul!
Către ce să-și îndrepte, oare, atunci piosul
Privirea, lupă-n prisme de stele; 'nspre un fuior
Ce-n lornion își întoarce fumul, înspre josul
De un periscop, făcut dintr-un femur ușor...
... Dezmăduvit, rămas un labirint calcaric
În șold, rotund de atâtea, atâtea mângâieri?
Oare nu-i un păcat, c-atâtea frumuseți, barbaric
Au sfârșit; la fel cum tot ce-i azi, mâine va fi un ieri?!
Iar ieri, ce-i azi de-un mâine și alaltăieri e-un azi
Și tot ce-a fost, de-acum, e-un mâine-n viitor,
Cum oasele ce-ți sunt, coloane să nu cazi?!...
Omagiu-i mâna pe umăr, la fostul drag, cu dor!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre sfârșit sau poezii despre mâini
Rugă
Tată, o, Tatăl meu din Ceruri,
Îmi plec azi inima în Fața Ta
Și sufletu-mi smerit Te roagă
Ai milă de ființa mea!
Isuse, Tu, Cel ce
Pentru mine Te-ai jertfit
Ai milă de-ale mele lacrimi
Și de-al meu suflet greu lovit!
Dă-mi, Domane, azi răbdarea
Ce Tu-ai avut odat
Când ai murit pe cruce
Și ai tăcut, deși nevinovat!
Dă-mi, Doamne, azi credința
Prin care Te-ai jertfit
Și-ntreaga omenire
Prin ea ai mântuit!
Dă-mi, Doamne, azi iertarea
Ce spală orice păcat
Și nu privi, Isuse,
La al meu cuget necurat!
Dar mai presus de toate,
Dă-mi, Doamne, azi iubirea
Să pot iubi ca Tine
Pe toți din jurul meu!
Să pot să rabd ca Tine,
Când drumul e prea greu!
Să pot să iert ca Tine
Pe cel ce-mi face rău!
Să am credință vie
În Tine, Domnul meu!
poezie de Daniela Loga
Adăugat de Daniela Loga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre smerenie, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mântuire
Amor e...
Atot ce-i și de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi.
E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oaze, poezii despre dorințe, poezii despre dor sau poezii despre Soare
Andrei... Gheorghe
Avem toți proprii Dumnezei,
Așa cum Dumnezeu ne are,
Dar parcă un rus, român, e-n stare
Să fi fost unic... Gheorghe Andrei!
N-a fost timp 'ndeajuns, lachei
-De ștoarfe, false din popor-
Să-și ia cu barda, cu topor
Ascuțit spirit... de-un Andrei!
Era, până mai ieri ce vrei
Din lumea sincer devotată
Să spună drept, cu judecată
Că-i doar un "fake"... țara lu' Andrei!
Există, să știți, porumbei
Ce duc mesaj d'eternitate
Că lume nu-i fără dreptate...
Spusă tăios, doar de-un Andrei!
Nu va mai fi ușor să iei
Adevăr pur în palme sparte
Și să-l arunci 'nspre fețe moarte...
Să stropești falșii... cum Andrei?!
De azi vor fi doar derbedei
Mai mulți, din adevăr să fure
Și, mai puțini onești să înjure
Meschini și hoți... Era Andrei!
Ce rară-i lumea de idei
Și va fi tot mai rar, mai rară
Să țină sincer la a mea țară,
Cum Gheorghe... Prenumit Andrei!
Mă închin la spirit de holtei
În gând și în fizic, în credință,
Cum încă îl am, Gheorghe, conștiință
De-un neam... Ce l-aș vrea tot, Andrei!!!
Te salutăm cu toții, ai mei...
Vă rog să-l plângem, 'n suflet grei!!!
In aeternum memoriam, Gheorghe... Andrei,
Un jurnalist, un om!!!... Sunt Zei?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porumbei
Îți scriu... cu pana din aripa rănită !
Mi-ai dat un umăr...
ca să plâng!
Îți mulțumesc
s-aș vrea...
Ca-n brațe să te strâng,
Să vreau să nu mai plâng
Și să-mi adun din cioburi
Al meu gând
Tăcând!
Nu-mi spui,
Dar eu te simt,
Că ești în noapte
Suspinând...
Fără să spui,
Fără să ceri
Un gest,
Un semn,
Ca să-ți alini
Sufletul frânt,
De nicăieri!
Aș vrea să-mi spui...
Ce rană azi te doare
Câți nori s-abat
De-asupra ta
Și care este starea ta
Când...
pe cerul vieții tale...
Bântuie furtuna!
Să-ți amintești că sunt aici
Și de-am greșit...
Mă iartă!
Tu ești mereu
în al meu gând
Deși eu sunt departe!
Îți scriu...
Pe coala cerul senin
Cu pana...
smulsă...
Din aripa rănită,
De viața care a trecut
Și care o să vină!
Tu spune-mi
dacă ai un of
nu răbda-n tăcere,
Că știu să ascult...
și știu s-alin
o rană care doare!
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre nori