Eu, legată de tine

eu, legată de tine
printr-o spinare de stea
şi printr-o agrafă de sânge lunar
pusă de tine în părul de jar
printr-un arc voltaic ceresc
şi de durere pusă să strălucesc
eu, trebuind să aştept răsăritul
o altă noapte şi o altă eternitate
să te iubesc şi s-adorm
eu, amân precum o moarte
în cuvinte, pierzându-mă
pentru fericirea cuvintelor
o să înţelegi viaţa păsării
ce arde de dor pe ploi de jar
nu ştiu cine pleacă şi cine râmâne
singurul trup e al nostru murind
singura dragoste e a noastră
fără spaţiu şi timp.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Non-dualitatea de A-FI îl arde din temelii pe a şti, pe a vrea, pe a putea, pe a deveni, pe a îmbunătăţi, pe a schimba, pentru că absolut tot ceea ce poţi schimba sunt imagini despre tine. Începi să-ţi îmbunătăţeşti egoul prin cunoaştere, prin comunicare, prin relaţionare, prin menţinerea unei imagini cât mai mult timp şi nu vedem că majoritatea dintre aceste imagini, dintre aceste roluri, se întreţin printr-o durere stranie, printr-o durere lucie, printr-o suferinţă cumplită.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu ştiu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a ştiut.

Eu nu ştiu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârşit.
Nu ştiu unde am greşit, dacă am greşit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu ştiu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unei vieţi

Se simte o viaţă trecând prin neant,
Se-aprinde o stea printre stele ce ard,
Clepsidra ascunde vulcani şi furtuni...
Calvar, jar şi umbre, durere, genuni...

Chitara îşi stinge şi ultima coardă
O candelă, iată, începe să ardă!
Un drum transcendent spre o altă chemare...
Un alt început şi o altă ninsoare...

În timp limitat o pleiadă de stele,
Atomi căutând treceri dulci prin mistere...
Mirese de vis, univers fără margini
În a versului ploi, pe a verilor pagini.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Largo

Muzica sonoriza orice atom...
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Plana:
Durere fără nume
Pe om...
Toţi se gândeau la viaţa lor,
La dispariţia lor.
Muzica sentimentaliza
Obositor, -
Dor de tine, şi de altă lume,
Dor...
Muzica sonoriza orice atom.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ompfalos

scris când viaţa la Delphi era
doar un abur celest

noaptea rupe malul luminii dar lumina
e cea care se revarsă
ca o binefăcătoare abluţiune

1

omphalos
semn al aprapelui
semn al biruinţei
(cine pe cine biruie iată-ne pândindu-ne
la marginea cărnii)

piatra arzând mocnit (pieliţa ei de tărie
n-o poate apăra de flacără
dar o altă flacără decât cea
din pieptul tău domolit de uitare
o flacără din care izbucnesc isvoare
dar altfel de isvoare pe care ochiul
nu le poate seca buzele
nu le pot atinge o
singură dată numai
te laşi cuprins de cuprinderea limpede
şi adevărul se mută în tine)
suntem fraţi şi semn al frăţiei e
carnea noastră cea de toate zilele
de toate nopţile piatră
din piatra unui adevăr
eu mor de boala ta de cer
tu mori de boala mea de pământ

2

- spun vechile cărţi
că noaptea e sângele pietrei
un sânge în care ne îmbăiem trupurile şi
din care trupurile noastre ies curate
încât rămânem de fiecare dată
buimăciţi de atâta strălucire

- spun vechile cărţi că
noapte de noapte piatra moare
pentru suprema nostră strălucire
că strălucirea noastră e vinovăţia ei
mărturisită

- zic
sora noastră piatra
şi fratele nostru soarele
dragostea noastră marea
şi carnea noastră pământul
durerea noastră pasărea
şi sângele nostru cuvântul
judecăm o noapte şi
judecăm o ploaie şi suntem
la rândul nostru judecaţi
pentru cuvinte şi pentru foc
şi pentru dragoste şi pentru
sărăcie oh
suntem atât de vinovaţi încât
aceasta e adevărata noastră
biruinţă

dăm mărturie pentru vinovăţia
unei clipe sau a unei flori
dă piatra mărturie pentru
vinovăţia noastră cea de toate zilele
dar pentru piatră cine dă mărturie
la vinovăţia pietrei cine e martor

poezie de Dumitru Necşanu din Omphalos (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea la joc este de felul ei labilă. În fiecare clipă, viaţa obişnuită poate reintra în drepturile ei fie printr-un şoc din afară, care strică jocul, fie printr-o încălcare a regulilor, fie din interior, printr-o discontinuitate a conştiinţei ludice, printr-o deziluzie, printr-o trezire la realitate.

Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de rAzVaN
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet nespus

Între aripi avem pusă
Toată lumea de duh
Cer de apă dansând dus
Printr-un ochi de colind
Am tăiat din viorile noi
Abisalele şi lungile ploi
Doar din coasta apusului
Fac cuvintele recurs în van
Sufletului nostru nespus
Sânge pe unde de nisip
Mă dizolv şi nu ştiu nimic
Unde apun şi unde cad.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din inimă să-mi ieşi

Începând de azi mă doare
Fix în cot de dragoste,
Ea timp pentru mine n-are,
Şi-mi e numai pacoste.

Mă alungă, apoi mă cheamă,
Nici eu nu mai ştiu ce vrea,
De azi n-o mai iau în seamă,
O scot din inima mea.

Fă-ţi bagajul ş-apoi pleacă,
Ia cu tine ce-ai adus,
Inima de dor să-mi treacă,
Tu mai mult pe jar m-ai pus.

Îmi promiţi marea cu sarea
Nevăzută apoi te faci,
Şi mai mare-i îndignarea
Că vorbeşti când tre' să taci.

Te-arunc în temniţa adâncă
Din inimă să-mi ieşi, din cap,
Îţi sap o peşteră într-o stâncă,
De tine dragoste să scap.

poezie de Răzvan Isac (19 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorire în sânge...

Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă priveşte,
când arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii îşi dau ultima sărutare,
iar apoi, cenuşa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să şteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!

Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doară înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit
de dor, în suflet, mijeşte o uşă deschisă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorirea în sânge

Mi-e atât de amară luna pe buze,
iar ochiul de ape, adânc mă priveşte
cum arde în mine urma lăsată
de mâna ce-a scris, cu spinii cei lungi,
cuvinte cu iz de primăvară-ngenuncheată...
Pe umerii-mi reci, fluturii îşi dau ultima sărutare,
iar apoi, cenuşa din ei, în carne, adânc mi-o presez...
Dumnezeu, de la un capăt de cer,
o ploaie-mi va trimite,
să şteargă din mine păcatul nenăscut,
ce din străfunduri mă doare!

Nu-i noapte fără de-o stea aprinsă,
nici zi să nu doara înflorirea în sânge
când fierbe trupul în jar răstignit,
de dor, în suflet, mijeşte o uşa deschisă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept cu dor

Într-o zi senină poate se vor şterge
De la sine, simplu, sensuri interzise
Şi un dor nebun spre apus va merge
Regăsind acorduri prin poeme scrise.

De la o fereastră cineva întreabă
- Ce înseamnă totuşi "te aştept cu dor"?
Apoi se retrage cu un fel de grabă,
Necontând răspunsul din exterior.

Într-o altă zi, într-un alt palat,
O nădejde-albastră cântă la clavir
Dorul se aşează trist şi nechemat
Şi răstoarnă vraja vechiului potir.

Într-o zi senină, undeva departe
Cineva va scrie pur întâmplător,
Pe o întristare pusă într-o carte,
"Te aştept de-o viaţă, te aştept cu dor".

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în şoaptă

Departe sunt de tine,
de sufletu-ţi boem,
am să-ţi citesc la noapte
un altfel de poem,
un vers de suflet
cu rimă de rubine
şi-ai să mă chemi
în şoapte,
vino,
flămândă sunt de tine,
şi voi veni,
trup lângă trup,
vremelnic,
vom zămisli
în miez de noapte
poemul nostru
de iubire fără moarte.

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului de jar

Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi şi cuvinte.
Îmi aduc şi-acum aminte
Cum mă recheamă iar şi iar.

Din ceruri am primit un dar
Plin de dor şi simţăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi şi cuvinte.

Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau şi îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.

Din sânul versului de jar.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul versului de jar

Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi li cuvinte.
Îmi aduc şi-acum aminte
Cum mă recheamă iar şi iar.

Din ceruri am primit un dar
Plin de dor şi simţăminte,
Din sânul versului de jar
Azi curg lacrimi şi cuvinte.

Plâng astăzi sângeri pe altar -
Gând cu suflet de părinte.
Stau şi îngenunchi cuminte
La poarta visului solar.

Din sânul versului de jar.

rondel de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere fără de moarte

Aşa cum eşti, te verşi în mine
şi devenim un cerc de jar
ce trece pe sub aripa de ape,
scrijelind un nume în calendar.

În toată izbăvirea noastră
sângele ni s-a făcut inele,
pulsând a taină în poala nopţii,
ce scrie un testament de stele.

Şi ochii care-s plini de vise
vor leagăn din lumină caldă,
să facă lacrimile fluturi-
pecete pusă pe-o baladă.

Tu şi eu, carte despre care se va spune
că timpul nu a trecut prin ea,
fiind litere fără de moarte:
la Dumnezeu în palme vor cădea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de sfârşit de vară

Ascultă! Cântă chitara
Şi codrul vuieşte de plâns,
Pleacă, oh, pleacă şi vara
Şi păsări şi vise şi râs.
Se-aprind sub jăratice ploi,
Focuri de frunze şi teamă,
Tăcuţi, ne-afundăm în noroi,
Schimbăm fericirea în dramă.

Ascultă! Cântă chitara
Şi păsări se-nalţă spre cer,
Se pierde în ceţuri şi vara,
Sub umbre de vis şi mister.
O flacără-i vara şi arde
În rugi de tăceri şi dorinţi...
E azi atât de departe,
Iar noi suntem trişti şi cuminţi.

Şi codrul vuieşte de plâns,
Se-ascunde în ochiul de jar
Şi soarele iar a apus
Şi curge un râu diafan.
E râul cu peşti de argint,
E râul cu valuri de miere.
Sub pleoape, târziu adorit,
Simt frunza din ramuri cum geme.

Pleacă, oh, pleacă şi vara,
Mătăsuri de taină şi jar,
Chihlimbărie şi rece,
Toamna se-apropie iar.
Copaci ruginii peste deal
Şi rod de gutui aromate,
E toamnă în suflete iar
Şi vara-i atât de departe.

Şi păsări şi vise şi râs...
Un râu în aval ai plecat
Şi fluturi de stele am strâns
Şi vară, din nou te-am iertat.
În cupa trecutelor zări,
Un "X" călător şi stingher,
Un vuiet de plâns şi ninsori,
M-am pierdut şi eu în eter.

Se-aprind sub jăratice ploi
Azi clipe şi vreascuri de vară,
Rămânem tăcuţi amâdoi,
Ne-ascundem la margini se seară.
Un râu spre aval te tot pierd,
Oh, vară, dereme-ai plecat!
Zadarnic te chem şi te iert,
Zadarnic mereu te-am iertat...

Focuri de frunze şi teamă,
Poem-razelit reclădesc,
Cad ploi de cenuşă şi-aramă,
Tăcut, peste trupul lumesc.
Trec îngeri aripa să-şi 'moaie
În arşiţa verii târzii,
Să uite durere din ploaie
Şi nopţile iar vineţii.

Tăcuţi, ne-afundăm în noroi,
Un gând reumatic ne doare,
De sângeri, uitatele ploi,
Aleargă mereu după soare.
Ciorchinii de stele cobor
În casele slab luminate,
Oh, vară, de tine mi-e dor
Şi plâng după tine în noapte.

Schimbăm fericirea în dramă,
Inundă vulcanice ploi,
Pădurea-n copaci de aramă,
Sfielnic se-apleacă spre noi.
Cioplitele umbre îngână
Un cântec cu versul ciuntit,
Pădure, pădure bătrână,
Mereu, tot mereu te-am iubit.

Scimbăm fericirea în dramă,
Tăcuţi, ne-afundăm în noroi,
Focuri de frunze şi teamă
Se-aprind sub jăratice ploi.
Şi păsări şi vise şi râs...
Pleacă, oh, pleacă şi vara
Şi codrul vuieşte de plâns.
Ascultă! Cântă chitara...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Plopul s-a-nveşnicit, dar pentru cine?
Crinul a viscolit, dar pentru cine?
Steaua a înflorit, dar pentru cine,
Când casa e pustie fără Tine?
-------------------------------------------

Tăcerile rodesc doar pentru Tine,
Luminile doinesc doar pentru Tine
Şi-amurguri moştenesc doar pentru Tine
Când crucea mea e răstignită-n Tine
Şi să mă urc spre ea mă tem de mine.

poezie de Traian Vasilcău din Când s-au fost spus Îngerii (2005)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru miss...

Cu aripile-ţi verzi şi fine,
cu ochi cāprii şi coapse line,
cu trup sublim, de lirā-n mers,
cu sânge albāstriu în vers,
cu versu-ţi fair şi meteoric
tu zbori spre mine metaforic...

Cu gându-mi cald, uşor hoinar,
cu versuri mov, ín buzunar,
cu zeci de fluturi roz în sân,
drumul spre tine nu-l amân,
cāci, în urcuşu-mi aprioric,
mi-e dor de tine metaforic...

Cu al tāu profil de zee greacā,
cu sânge de prinţesā tracā,
mă pierzi printre hiperbole şi rime,
printre metafore şi sinonime,
şi te închizi, şi te íntrebi în sine,
de-mi este dor de-a binelea de tine...

De-o mie de poeme însoţit,
în turnul tāu de fildeş am sosit,
sā-ţi dāruiesc toţi fluturii din sân,
sā-ţi spun cā eu nu vreau sā mai amân,
prea patima poemelor din mine,
aceea cā li-i dor de-a binelea de tine!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e

Fără tine totul era vis
Adormeam de cum se însera
Fără tine mă trezeam ucis
Fără tine Dumnezeu era.

Fără tine greu e timpul,
Fără tine totul greu e
Cerul, marea şi nisipul
Fără tine Dumnezeu e.

Fără tine ce va mai urma
Fără tine cine poate şti
Cine suferinţa-mi va curma
Fără tine Dumnezeu va fi.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!