Suflet nespus

Între aripi avem pusă
Toată lumea de duh
Cer de apă dansând dus
Printr-un ochi de colind
Am tăiat din viorile noi
Abisalele şi lungile ploi
Doar din coasta apusului
Fac cuvintele recurs în van
Sufletului nostru nespus
Sânge pe unde de nisip
Mă dizolv şi nu ştiu nimic
Unde apun şi unde cad.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunată-i iubirea pe furate

Iubirea e hrana sufletului acutizată-n noi,
Fiecare avem episoade cu fulgere şi ploi,
Aleatoare sunt stările lăsate din urcuşul înalt
Unde sălăşluieşte pe furiş frunzişul de păcat.

A mia oară ne prindem la piept şi iubim
Clipele sfinte; îngenunchem singuri, dăruim
Nimicul cerşit din cerşirea-ncercată
Metaforei sufletului nespus de-apetisantă:

Eşti poza ochiului postată-n al inimii clişeu
Pus în soluţii acide, diluate, disimulate mereu
În săruturi fierbinţi, intempestiv marcate,
Cu vorbe seci şi vorbe frumos colorate.

Eşti hrana iubirii sacre acutizată-n noi.
Ştim să ne păzim oricând de fulgere şi ploi
Şi mai ştim să ne ferim de lume şi păcate
Când minunată-i, Doamne, iubirea pe furate!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUNT FEMEIE ŞI RĂZBOINIC

Fluturi gri cad din tablouri şi-mi întunecă odaia,
Plâng cu mine visători, ce-mi iubeau ieri poezia.
Ii ucid, şi-mi plâng de milă, ce femeie-am devenit,
Strivesc fluturi în lumină, şi-nrobesc un alt iubit.

Nu mai vreau să-mi fi aproape, însă depărtarea asta,
Mi-a ucis sub tălpi povestea, şi m-a dus din lumea mea,
Pe tărâmuri îngheţate unde nu-nfloresc salcâmii,
Iar luminii, îi cresc aripi, înălţate în regrete.

Am în mână o spadă grea şi pe piele doar săruturi,
Ce mi le-ai uitat în lumea, unde încă zburau fluturi.
Am ucis ca un războinic toată amintirea mov,
Unde tu m-ai prins de mijloc, şi ţi-am tremurat uşor!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maladia cuvintelor

nu se tratează

e o boală autoimună
cu rădăcini în suflet

ele cuvintele
cresc din mine
cu frunze albastre
pe ramuri violet

am devenit indefinit
nu mai ştiu unde încep
sau unde se termină încrengătura

nici oamenii nu mă mai văd
trec nepăsători dinspre nimic
către alt nimic

câte unul doar
mai puţin grăbit
mai sărac în duh
rupe uneori un cuvânt
şi cântă la el
sub un balcon julietic

arareori
copii cu inima indigo
şi ochi de cristal
îmi taie uscăturile din piept
şi picură puţină speranţă

numai tu iubito
ţi-ai făcut cuib în ochii mei
dar mă tem
că vei deveni nevăzută
iar aripile
îţi vor rămâne cuvinte
indescifrabile

zboară...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocile păsărilor din Hiroshima

- "Unde, unde-s?"
- "Cine?"
- "Unde, unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Unde-s?"
- "Cine, cine?"
- "Oamenii..."
- "Nu ştiu. Uite fulgi de cenuşă...
Au burat toţi..."
- "Unde, unde?"
- "Nu ştiu. Să ne facem cuibul."
- "Unde,
unde,
unde,
unde,
unde?..."

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde cad anii când se duc?

Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început să–mi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi şifonate.
Poate vor ieşi din chenar, dar cu siguranţă îmi vor umple gândurile.
Mari şi năstruşnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu ştiu unde se duc când toate rămân departe, aşa cum sunt, până ziua întâlneşte moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care s–au contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Şi totuşi, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

În care mac

Unde să te caut, începând de mâine
În ce ochi de apă s-a cufundat cerul
Lăsând coasta verii frântă pe coline
Şi rănind în albe aripi porumbelul?

Unde să te caut, începând de mâine
În ce basm fantastic s-a ascuns cuvântul
Lăsând vag să latre-n gânduri, ca un câine,
Ba tăcerea castă, ba haotic, vântul?

Unde să te caut, începând de mâine
Pe ce plai divin tălpile-ţi apasă,
Lăsând fuga vremii între două şine,
Sub un ultim tren ce n-ajunge-acasă?

Unde să te caut, începând de mâine
Cântul cărei mierle glasul îţi ascunde,
Lăsând depărtarea nopţilor s-anine
De baiera sorţii nedrepte osânde?

Unde să te caut, începând de mâine
În ce legi nescrise firea ta s-a-nchis,
Lăsând de mâncare, nu un miez de pâine,
Ci un lan de stele dospind înadins?

Unde să te caut, începând de mâine?
Pe mirişti de torţe-n care mac te-ai stins?

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea când...

Unde te ascunzi
de unde să te chem să-mi răspunzi
din oceane din viroage din stânci,
din tăcerile mele adânci,
de unde să-ţi dau formă lumească,
te aştept cu ochii ruguri de iască,
câteodată la răspântia unei ore neclare
te-am bănuit ca o plantă umbritoare
dar când am întins mâna ai dispărut
în ce licoare stranie te-am băut,

de unde-ţi ştiu cuvintele, răspunde,
de unde te ştiu, că nu te găsesc niciunde?

poezie clasică de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic pierdut

Parcă veşnic pierdut prin ţinuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veşnic peisaj:
Unde nori coloraţi îmi cântă despre tine,
Folosindu-ţi surâsul pe post de mixaj...

Unde soarele veşnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbeşti s-ajungi în viitor...

Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...

Unde eu sunt acelea ce îţi urmează paşii,
Când păşim împreună pe aceeaşi cărare!
Unde timpul, nebunu', nu îşi păstrează aşii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...

Unde lumea şi pacea se-nţeleg de minune,
Unde nimeni nu ştie să trăiască-n trecut,
Unde tu şi cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veşnic pierdut...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

pune-mi aripi de mătase
şi ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,

unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
un ochi limpede de-azur,

unde îşi înfig cocorii
ciocurile ascuţite
despicând soarele-n două
părţi egale... aripi sfinte.

poezie de Dana Ene (13 februarie 2017)
Adăugat de Dana Ene
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

pune-mi aripi de mătase
şi ridică-mă-ntr-o doară
unde vremea toarce-n caier
aerul de primăvară,

unde luna se ascunde
după nouri ca un fur,
unde orizontul cască
limpede un ochi de-azur,

unde îşi înfig cocorii
ciocurile ascuţite
despicând soarele-n două
părţi egale... aripi sfinte.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind Reginele de Alb

Colind şi rog Reginele de Alb
Ce îşi sorbesc cafeaua din cristaluri,
Să-mprăştie parfum suav de nalb
Furat poetului din recitaluri!

Colind copacii în veşminte noi,
Femeilor le pun în poale dorul
Şi firul roşu-al iţei din razboi
Şi-alean în cânt de adormit odorul!

Colind sub clopotul de-aramă vechi,
Să bată-n noaptea de Ajun, să ningă,
Să-mi fac cercei din fulgi, albi, la urechi
Şi focul buzelor ce-mi ard, să stingă!

Colind cu vorbe din bătrâni, un deal,
Acolo unde sângele-şi vărsară
Şi-n taina vrăjilor din boareal,
Cer bobului de grâu ca să rasară.

Colind apoi la poarta-nchisă ieri...
De-ar veni tata ca să o deschidă
Ar înflori grădinile cu meri
Şi un buchet i-aş cere-n păr să-mi prindă!

Colind, colind Reginele de Alb,
Colind sub scările de fum, coşarii,
Colind şi-aprind lumini sub pomul dalb
Şi mă colind... şi îmi aştept lăstarii!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început de lume

Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.

Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălţa,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruţi şi lacrimile
Atunci când eu plâng.

Îmi hrăneşti cu gura ta
Lungile tăceri
Şi-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Eşti ca un înger.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

cântec interpretat de Simona Florescu şi Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Ţara Nimănui

Doamne,
cred că ştiu
unde ne-am dus
sufletele,
în Ţara Nimănui,
unde-i doar
întuneric,
unde fiecare
se loveşte
de fiecare,
unde lacrimile
s-au făcut râu
şi înghit
toţi pescarii...
Aici ne-am adus
pe noi
şi i-am înecat
pe ceilalţi...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă, vântule

Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde dorul n-a apus,
Pe orbita de la Lună,
Unde ochii ţi-ai ascuns.

Ia-mă, vântule cu tine,
Unde praful de nisip
Ştiu că, de aleargă bine,
Tot te opreşte un pic.

Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde sărutul pictează
La inimă câte o cărare,
Apoi se resemnează.

Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde roţile de tren
Râd când le convine
Şi, apoi, lacrimi îşi cer.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

Azi ştim tot. Ştim de unde ai venit
ştim unde te-ai dus,
ştim şi de ce.
Ştim şi ce trebuie sa facem.
Dar facem?

Am mîncat din trupul Tau,
am băut din sîngele Tau,
şi ni s-a umplut gură
de o plăcere fara seamăn pe pamînt.
Dar ce am păstrat în noi,
în celulele trupului nostru
din proteinele divine?!

Duhul Tau pluteşte împrejur,
neîncetat ce e bine şi ce e rău ne învaţă.
Ochii ni-i deschide cu blîndeţe,
ne dojeneşte numai ca pe nişte copii dragi.
Ce este somnul acesta de plumb
ce să-i închidem la loc ne-ademeneşte?

Ştim tot, avem tot, te cunoaştem.
De ce ne e teamă totuşi sa păşim pe apă?!

poezie de Dina Calin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Undeva departe, unde-i veşnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde şi nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc şi poezie,
Unde ochiul vede numai frumuseţe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandreţe,
Unde noi miresme nasul ţi-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simţi cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire şi-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.

poezie de Octavian Cocoş (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cer cad îngeri

lumea e aşezată strat peste strat
învelişul e zgâlţâit
aerul ninge cu virusuri
dezinfectantele sar de pe raft
străzile lungi n-au capăt
mă aud trecând prin nelinişte
sentimentul fricii strigă după mine

iubirea se descompune în particule
unele mai lente
altele mai iuţi
formând un conglomerat uneori confuz
pereţii sunt mâzgâliţi cu iluzii
unde lumina joacă printre umbre
ducem cu noi dragostea dincolo de suprafaţă
lipind-o ca un magnet de tâmple

stăm aţipiţi mutând mereu secundele
din aerul plecat către moarte
ne facem că avem răbdare
că ne adaptăm unei stări de nisip
într-un timp aberant
convulsiv
din cer cad îngeri veniţi să ne salveze de eşec

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţional

Gândesc.
Ar fi bine să-mi fii
De unde nu mi-e.
Să-mi aduni de unde scad
Şi să-mi aprinzi din zbor
Ce sting...
Gândesc.
Aduc.
Ar fi simplu să-ţi dau
De unde n-am.
Să-ţi cânt de unde n-aud
Şi să-ţi strâng din suflet
Ce nu poţi...
Aduc.

Simt.
Ar fi frumos să vii
De unde nu mergi.
Să poţi de unde nu vrei
Şi să iubeşti din mine
Ce nu am.
Simt.

Chem.
Ar fi tu să strigi,
De unde nu vin,
Ar fi eu să strâng de unde nu eşti
Şi să iau din tine
Ce nu sunt.
Chem.

poezie de Gabriela Chişcari (21 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poate dezvolta, în mod misterios, o sensibilitate ce-i permite să intre într-o dimensiune unde gândul nu este ales, unde invizibilul se depozitează în întunericul teatrului nostru interior, unde cuvintele adevărului pot ilumina şi, poate, pot vindeca sufletul nostru.

Lillo Baglio în E i matti dove li mettiamo (noiembrie 2015)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!