Trecuse vremea primulelor. Spre marginea pădurii, unde se răreau copacii şi terenul se înclina către un gard părăginit şi către şanţul plin cu rugi de mure de dincolo de el, se mai arătau doar câteva petice veştede, de un galben-şters, printre buruienile-câineşti şi rădăcinile de stejari.

începutul de la Watership Down de Richard Adams (1972), traducere de Dana-Ligia Ilin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângându-l pe Yin Yao

Te urmăm acasă pe Munte.
Mergem iarăşi printre stejari şi pini verzi.
Tu sălăşuieşti pururi dincolo de Norii Albi.
Doar acest pârâiaş curge către Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste câteva minute vizitiul opri în faţa unei vilişoare drăguţe, de cărămidă roşie, cu streşinile joase, de la marginea drumului. La o oarecare distanţă, dincolo de o peluză de gazon, se afla o clădire lungă, cu acoperişul de ţiglă cenuşie. În toate celelalte direcţii se întindeau până la marginea zării curbele domoale ale bărăganului, căruia ferigile veştede îi dădeau culoarea bronzului; zarea era întreruptă doar de turlele din Tavistock şi de un grup de case, aflate departe, spre apus – grajdurile Capleton.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea seculară

Mai regăsesc şi-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o umbră de sărut.

Doar calea până-acolo-mi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceşii înfloriţi,
întinşi pe gard, mai încărcaţi ca niciodată,
când seara spre poiană ne-ndreptam grăbiţi.

Privind printre stejari deodată mi se pare
că prin zăvoi zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

Adie vântul printre crengi, ca altădată,
mi-arunc prin vreme ochii minţii înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.

Către apus mă-ntind pe iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
şi-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe necuprinsul karmei sfinte-a unui dor.

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marginea pădurii pare să fie acoperită cu un voal verde şi unele locuri din partea de sus a copacilor sunt colorate de o umbră verzuie. Lacul este plin până la marginea pădurii, malurile verzi formând o coroană de vegetaţie în jurul ei.

Lesia Ukrainka în Cântecul pădurii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mult te bucuri de Madrid la pas, găsindu-ţi drumul printre străzile înguste care duc mereu către câteva parcuri intrigante, către pieţe, tapas baruri sau artişti de stradă. În fiecare noapte părăseam hotelul către o nouă aventură în Madrid şi în nouă dăţi din zece mergeam prin Plaza Mayor.

citat din Emilio Estevez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şanţul feudal

În context contemporan
Şanţul feudal e locul
Unde mi se scaldă blocul
Treisprezece luni pe an.

epigramă de Gheorghe Buliga (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂND URCI POTECI DE MUNTE PRINTRE BRAZI CĂTRE LUMINĂ
Când urci poteci de munte printre brazi către lumină
Ascultă muzica pădurii ce sub vânt se-nclină,
Lăsând vederii tale ochiul cerului albastru
Să şimţi natura care te-nconjoară că-i divină.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

petice de cer
printre copacii uscaţi –
primii toporaşi

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marină

Care de-argint şi aramă,
Prove de-oţel şi argint,
Sfărâmă spuma,
Putrezi buşteni ridicând.

Stepa curgătoare,
Şi făgaşul imens al refluxului,
Se mişcă în cercuri spre răsărit,
Către coloanele pădurii
Către trunchiurile înmugurind,
Al căror frunziş de puhoiul luminii este lovit.

poezie clasică de Arthur Rimbaud, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crângul părăginit

În crângul părăginit
Pică frunza spulberată,
Vântu-n taină mi-a stârnit
Amintirea de-altădată.

Stejarul îmbătrânit,
Mândru, falnic se arată,
În crângul părăginit
Pică frunza spulberată.

Luna-n pâcla-ntunecată
Multe gânduri a urzit,
Chiar de pare dezolată
Drumul nu şi-a rătăcit
În crângul părăginit.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă

Azvârli în colţ ghiozdanul supărată
Că azi ai căpătat o notă rea.
Lepezi rochiţa ta numerotată
Şi-mbraci o iie proaspătă, de nea,
Îmi faci un semn, ne furişăm desculţi
Spre câmpul plin de mure şi de rugi,
De sprinten ţârâit de greieri mulţi
Şi iepuri ce-ţi arată cum să fugi.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Poeme simple (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Sunt sătulă de acele seringilor,
Sunt sătulă de cearceafurile din cauciuc şi de tuburi.
Sunt sătulă de feţe pe care nu le cunosc –
şi cred că de-aici şi acum începe moartea.
Moartea începe ca un vis
plin de obiecte şi de râsul surorii mele.
Eram tinere şi ne plimbam,
şi culegem mure
de-a lungul drumului către Damariscotta.
O, Susan, a ţipat ea,
ţi-ai pătat bluza cea nouă.
Gust dulce –
am gura plină cu mure
şi zeama albastră şi dulce se prelinge
tot drumul spre Damariscotta.
Ce faci? Lasă-mă în pace!
Nu vezi că visez?
În vis nu ai niciodată opzeci de ani.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petice de nori în amurgul vişiniu (fragment)

Petice de nori în amurgul vişiniu – pe lacul de vest este plăcut.
Flori pe mal, lintiţă pe nisip,
Patruzeci de hectare de vălurele molcome,
Nici un om pe malul înverzit – se aude doar clipocitul unei bărci.

Spre sud-vest, de partea cealaltă-a lunii, plutesc zdrenţe de nori.
Se lasă răcoare la marginea lizierei,
Parfumul florilor de lotus devine aproape vizibil;
Ascultând vântul care susură pe faţa apei, faţa vinului devine gravă.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jelindu-l pe Yin Yao

Te însoţim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari şi pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea seculară

Mai regăsesc şi-acum pădurea seculară,
stejarii sunt la fel de falnici ca-n trecut,
rămân uimit privindu-i ca întâia oară,
când ne iubeam sub ei pe-o margine de lut.

Doar calea până-aici îmi pare mai schimbată,
urcând din greu printre măceşii înfloriţi,
ce dau prin gard, mai încărcaţi ca niciodată,
când seara, din pădure, revemim grăbiţi.

Ajuns între stejari deodată mi se pare
că împrejur zăresc trecând pe cineva –
este doar umbra ta care-n văzduh dispare
lăsând doar amintiri confuze-n mintea mea.

Privesc cu nostalgie locul de-altădată –
mi-arunc prin vreme ochii minţii înapoi,
revăd în apa râului, curgând netulburată,
cum alergam sub razele de lună goi.

Către apus mă-ntind în iarba mătăsoasă,
las gândurile să alerge-n voia lor,
şi-adorm cu amintirea ta încă rămasă
pe aripa fără sfârşit a unui dor.

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaturile sunt puse îm mişcare de către Iubire, Iubirea de către Eternitatea cea fără de-nceput; după cum vântul dansează graţie sferelor cereşti, iar copacii graţie vântului.

Rumi în Meditaţii şi parabole
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul şi din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo

în fiecare dimineaţă
scormonesc prin memorie
am senzaţia că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuţinat trupul
şi de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
şi-mi zgâlţâie privirea
sunt înghesuit într-un colţ
de întuneric şi lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea îşi leagănă tăcută umbra
şi din când în când
îmi ciuguleşte din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalţă ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese

la singura poartă din zid
mi s-a aşezat umbra şi cerşeşte
puţină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele se fabrică

Către toate fibrele lemnoase care visau,
Luntre pe Dunăre, să ajungă la Brăiliţa,
dar au fost acostate la Turnu Severin! Către
toate caravelele care-şi căutau port de refugiu
la Corabia, dar Mazilescu a cârnit-o spre
Dâmboviţa, mai propice micului trafic de
poezie! Către toate focurile stinse de izbucurile
de vin vechi! De pe malurile dezbinate, doar
visele, pe poduri de gheaţă, se mai pot uni...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilie Iuga se îndepărtă, legănând biciul, o clipă mai târziu, căruţa zdrăngăni prin oraş, ieşi din oraş, trecu mai departe, sub perdeaua nopţii, ducând într-un sicriu beţişoare de aceeaşi lungime, cu spiritul decedatului in ham, printre copacii grei de corbi, pe drumul prăfos, către marele gol fără coordonate şi limită unde stăpâneşte Nisipul-Timp şi Uitarea-Sepie.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski, "Urlet"
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestre spre marginea lumii

Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul şi din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineaţă
scormonesc prin memorie
am senzaţia că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuţinat trupul
şi de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
şi-mi zgâlţâie privirea
sunt înghesuit într-un colţ
de întuneric şi lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea îşi leagănă tăcută umbra
şi din când în când
îmi ciuguleşte din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalţă ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a aşezat umbra şi cerşeşte
puţină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu

poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iaşi, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!