Marginea pădurii pare să fie acoperită cu un voal verde şi unele locuri din partea de sus a copacilor sunt colorate de o umbră verzuie. Lacul este plin până la marginea pădurii, malurile verzi formând o coroană de vegetaţie în jurul ei.

Lesia Ukrainka în Cântecul pădurii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce motiv

... nu ştiu, copiii îmi fac cu mâna
de la balcoanele acelea colorate,
mă strigă, poate că dacă voi merge drept
pe direcţia mesteacănului aceluia singur
la marginea pădurii de pini
voi ajunge să prind în pumn râsul tău,
dacă voi privi insistent mesteacănul acela
tu acolo, departe, la marginea continentului
vei roşi din senin, te vei mira.

poezie de Mihai Amaradia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea gonită

Drumul ce duce la pădure
este mai lung.
Cândva era la doi paşi.

Nici nu ştiam
când ajungeam
la inima copacilor
ascultându-i tic-tacul
sevei ce pulsa în trup.

Acum maşina ce goneşte
mă poartă
spre marginea pădurii.
Oraşul a gonit
pădurea
din mine.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul păcat

De la marginea ta până la marginea mea
e o aruncătură de mormânt
cu o coroană din pietre de greieri
sărind
cu lapţi de nori vorbitori
cu chei şoşotind
cu miresme de flori dogorite
visând
povestind...
De la marginea ta
un pământ întreg nu ne acoperă
ultima privire.
Întoarce-te să te îmbrăţişez
cu neştiinţă
nu cu iubire
fiindcă de ea m-au scăpat
graurii la ultimul păcat

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul rece
din marginea pădurii -
adapă ciuta.

haiku de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

aromă de fragi
la marginea pădurii -
copilărie

haiku de Mariana Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

câmp de brânduşe
la marginea pădurii -
urme pierdute

haiku de Mariana Cornoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsurători

am descoperit am
des...
coperit, abia acum îmi dau seama: un
teodolit
la marginea pădurii verzi – cum ai privi
spre ghiroda – acolo
stă în grădina lucrată naşul meu de căsătorie (?!) mistreţ al
primei îndrăgostiri de-o femeie
cu aripi atât de prăfoase de cartier
la
milimetru foarte
verde şi viu
am
descoperit o unealtă de măsurat
fericirea arbor cu arbor
cu
toate insectele bine
ştiute din inventare cu pat
de polistiren

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârste

Cercurile
La marginea pădurii
Aşteptând să intre în copaci.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

seara de Rusalii -
la marginea pădurii
dansul ielelor

haiku de Doina-Maria Tudor (6 iunie 2020)
Adăugat de Doina-Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

roi de albine -
la marginea pădurii
coliba goală

haiku de Felicia Liliana Axentoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub poala pădurii

Fata dulce de lăptar,
Ce cu firea nu se pierde,
Paşte vaca-n iarbă verde
Scoţând unt din... pădurar.

epigramă de Ion Romanescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtarea nu e spaţiu, ci e stare.

citat din Lesia Ukrainka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drepturile fără obligaţii înseamnă anarhie.

Lesia Ukrainka în Stăpânul de piatră
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul soldat

îţi caută gura cu nebunia
unui adolescent ce numără
stelele aruncate pe cer
te gustă numai noaptea
cu tandreţea lipsită de ruşine
trece pragul cu dorul de ea
ochii scoşi din raniţa plină
cu praf de stele presurat
mângâie corpul până la glezne

bătrânul soldat moare sorbind
cu nesaţ esenţialul uitat
la marginea patului de vegetaţie
fugind pe asfaltul ud şi plin
de tacâmuri de pui de lebădă

bătrânul soldat te priveşte
cu ochii puri hăituiţi de un muncitor
forestier în haine verzi în lumina
electrică şi inumană până la capăt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuse vremea primulelor. Spre marginea pădurii, unde se răreau copacii şi terenul se înclina către un gard părăginit şi către şanţul plin cu rugi de mure de dincolo de el, se mai arătau doar câteva petice veştede, de un galben-şters, printre buruienile-câineşti şi rădăcinile de stejari.

începutul de la Watership Down de Richard Adams (1972), traducere de Dana-Ligia Ilin
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi găsi plăcere în împuşcarea din adăpost a unor biete fiinţe care pasc la marginea pădurii, lipsite de apărare şi nevinovate? Este pur şi simplu o crimă. Natura este minunat de frumoasă şi fiecare animal are dreptul să trăiască.

Heinrich Himmler în interogatoriu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcătură

Un gândăcel, în marginea pădurii,
Iubea frenetic o floare de cicoare:
- Ce facem noi încalcă legea firii!
- Şezi blând, e doar polenizare.

fabulă epigramatică de Cornel Maican (15 iulie 2013)
Adăugat de Cornel Maican
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pădurii

Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Şi-ncrederea, demult verificată.

De linişte, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumuseţe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristeţe.

Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep şi... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.

Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neştiute în afară.

Ajung la un izvor şi mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un şipot.

Privesc în jur, e totul ca un vis
Puţin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzaţia de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte

Prin care pot pătrunde, dac-aş vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi desluşesc trăiri imaginare

Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susţine,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi şuieră acordurile fine

Pe care îmi aşez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deşi nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.

Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafaţă
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele vieţii tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)

Ramuri verzi aşa să-ţi pună.
(zâna îi aşează o coroniţă pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ţi dorească
viaţa ta să înverzească.
S-o trăieşti într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Şi mereu să străjuieşti
tot ce-n viaţa ta iubeşti.
Pe căldura cea mai mare
să-ţi fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzeşti
toată viaţa să iubeşti.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când eşti la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ţi vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuieşte,
sunt zâna ce te iubeşte.
Mereu să ai fraga gurii,
ţi-o dau eu, Zâna Pădurii.
(zâna sărută pe obraz persoana pe care a binecuvântat-o)

poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!