Frumusețe lichidă...
mă trezesc cu același gând
pe partea dinspre răsărit
doar timpul sare
din noapte în zi
și-n spațiul acela
doar eu
o viață reconstituită
din carne și os
ca o mărturisire a frumuseții
de mai târziu
simt căldura sângelui
cum urcă prin trup
fiecare prelingere devine
o respirație pentru
un alt răsărit...
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre noapte
- poezii despre gânduri
- poezii despre devenire
Citate similare
Virgula dintre viață și moarte
timpul meu e un autovehicul
cu motor pe lacrimi
din când în când
îi verific vâscozitatea
între degete
precum
nisipul gâtul clepsidrei
ca să-mi pot căra umbra
uneori trecem unul prin celălalt
până la dizolvare
lichidul nu are vâscozitatea zilei
și nu permite nicio trecere înspre mâine
știu doar că
ultima picătură
îmi va contura chipul
pe nisipul dinspre răsărit
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Teodor Dume despre timp
- poezii despre viitor
- citate de Teodor Dume despre viață
- poezii despre nisip
- poezii despre motoare
- poezii despre moarte
- citate de Teodor Dume despre moarte
- poezii despre degete
Ca un tablou, viața
privit din stânga pare rotund
dinspre răsărit
puțin alungit
și din toate cele patru puncte
pare la fel
o dimensiune
una singură
doar umbra crește și descrește
până la un punct...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre descreștere sau poezii despre creștere
Romanța unui nou răsărit al iubirii
În orizontul imaginar
Al vieții
Va fi mereu
Un nou răsărit,
Va fi mereu
În suflet
Un cântec să-l amintească.
Din fiecare zi ce trece
Din nou se naște alta,
Deci să începem
Să trăim(dragostea)viața
cu fiecare rasarit de soare.
Îm apus de soare
Și-n fiecare zori,
Privighetorile cântă,
Crini înfloresc,
Cerul e albastru
Și limpede izvorul.
Tandră și strălucitoare este luna
Într-o noapte de iarnă,
Confudându-se cu ochii tăi
Când se uită-n depărtare
Și cu stelele
Ca lumina ochilor tăi
În fiecare rasarit de soare.
Păreau doi luceferi
Coborâți din ceruri
Care vin să aibă
Dragostea ce-o simt pentru tine
Femeie uimitoare.
Într-o noapte de iarnă,
Intr-un nou răsărit de soare.
Acesta este noul răsărit
Splendoarea trecută
A vieții
Cr lasă prieteni...
Și dragostea să plece.
Este ca o reîntoarcere
Spre început
Ce se simte ca briza uscată
Pe drumurile
Sufletului meu singuratic
Ai plecat femeie uimitoare.
Acesta-i noul răsărit de soare
În zilele noastre
Ca doi luceferi
Coborâți din ceruri.
Care vin să vadă
Iubirea ce-o simt pentru tine,
Femeie uimitoare
În fiecare răsărit de soare.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre suflet, poezii despre ochi, poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre început, poezii despre zile sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Timpul infernului din mine
Timpul meu s-a scurs într-un mic infern:
prin copacii
care plâng trăirii dezrădăcinarea pădurii visării
ramurilor, frunzelor și florilor iubirii
dar și amintirea anilor din inelele vieții.
prin oceanele nașterii din miazănoapte
ce sărută fiecare răsărit viu de vis
sorbind cu nesaț fiecare picătură de viață
din amontele râurilor nordice.
prin iarba violet a luncii durerii
aciuată pe umbra tălpilor tale
din izvorul ruinelor secate
de liniștea neagră a uitării și strigătul sângelui meu.
prin hamadele lunii
dezgolite de gravitația întrupatei iubiri
rămânându-i doar neagra seceră
într-o infernală așteptare.
atunci nu-mi păsa că timpul trecea
agale prin florile albe din infernul lui Dante
dar, probabil!
a picta adevărul timpului infernului din mine
e cu neputință....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre iad, poezii despre visare, poezii despre negru, poezii despre flori sau poezii despre uitare
Casa de la răsărit
am să-ți dau din mine câte o zi
doar una
suficient cât
să-ți clădești o casă
cu ferestrele înspre răsărit
de unde
seară de seară o
să mă vezi trecând
să nu mă strigi
lasă noaptea să respire din mine
ca-n tăcerea ei să-mi pot
înveli chipul
pentru o altă zi
schijele de lună îmi intră în ochi
și frigul din oase
îmi subțiază tăcerea
mă retrag în deșertul din mine
și aștept
primul său semn
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre seară sau poezii despre deșert
Oare, de ce?
în fiecare zi există o altă zi
și-n fiecare din noi
există o zi
în care se moare
nimeni și nimic
nu o poate ocoli
nici oamenii fără gânduri
nici însuși Dumnezeu
e un spațiu rezervat și nu insist
traversez singurătăți și învăț
cum se moare
în înțelesul meu
un răsărit fără margini
și fără intersecții
oare de ce se moare fără ca timpul
să-ți îngăduie
să te cunoști pe tine însuți?
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre singurătate, poezii despre existență sau poezii despre cunoaștere
Cetatea din suflet
singurătățile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare își ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par niște caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit
și totuși
în cele din urmă
un singur supraviețuitor
va ieși din cetate
ca o zi de primăvară
poezie de Teodor Dume (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supraviețuire, citate de Teodor Dume despre suflet, citate de Teodor Dume despre singurătate, poezii despre primăvară sau poezii despre ezitare
Cetatea din suflet
singurătățile au o cetate
una singură
vin de oriunde
fără nicio ezitare
fiecare își ocupă locul
stabilit instantaneu
pe urmă vin întrebările
cu multe sensuri
par niște caravane cu merinde
pornite dinspre răsărit
și totuși
în cele din urmă
un singur supraviețuitor
va ieși din cetate
ca o zi de primăvară.
poezie de Teodor Dume (2021)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești cel mai mare dar
În stele, în noapte tu ești partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Ești ceva bun pentru sufletul meu,
Ești gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Ești liniștea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârșit într-un amurg din strună.
Ești etenul răsărit, când viața m-a înfrânt
Și mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ți mulțumesc
Și nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria și o simt din plin,
Că din ninsoare și vânt eu văd doar senin.
Văd așa cum ești, ca cel mai mare dar
Și vreau să nu fie viața în zadar.
poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre înfrângere, poezii despre vânt, poezii despre superlative sau poezii despre stele
Stare de independență
la două priviri distanță de orice urmă
ce ar putea trece prin mine
respir sângele care
a pătruns lutul
în drum
spre rădăcina facerii
dinspre răsărit se eliberează lumina
ca o jertfă...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lut, poezii despre jertfă sau poezii despre independență
Statuile albastre
Statuile albastre, în parcul prins de ceață,
Prin lacrimile lunei fantastic strălucesc....
Și singur printre ele doar eu mai rătăcesc
Și-n farmecul de noapte privirea lor mă-ngheață.
Aleile deșarte, ca brațe iubitoare,
Molatec le alintă, le-adorm în dezmierdări...
Și ca un suflu tainic al stinsei depărtări
Le-nvăluie zefirul cu-arome-adormitoare.
Viorile din crânguri suspină-o melodie.
Orchestrele din lacuri le-ngână aiurit;
Sub cercul cu flori de-aur, pictat de-un răsărit,
Răsună ca din basme a nopței simfonie.
Statuile veghează și-ascultă-n parc cum cântă
Când luna arde-n aer nespusele splendori,
Povestea repetată din noapte până-n zori,
Ce spune de-o viață și de-o iubire sfântă.
... Mereu lumina ninge; aleile sihastre
Se pierd alene-n patul de iarbă-mbălsămat
Și-n noaptea gânditoare, prin parcul fermecat,
Doar luna lung sărută statuile albastre.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Sub cupole de vis (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre vioară, poezii despre sărut sau poezii despre sfinți
Sensuri
umbra nu cunoaște sensul
rotirii pământului
răsăritul devine
apus și apusul
răsărit
echilibrul
se ține în zbaterea clipei
dintre noi și zi
totul este asemeni morții
prin care ne privim
pentru a da naștere
altei vieți
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, citate de Teodor Dume despre naștere sau citate de Teodor Dume despre devenire
- viață
- Viața este doar un abur al sângelui, o respirație din aer.
definiție celebră de Marc Aureliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Marc Aureliu despre viață, citate despre sânge, citate despre aer sau citate despre abur
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție, poezii despre foc sau poezii despre dorințe
Te-am căutat
Te-am căutat prin paturi ademenitoare
Crezând c-am să te pot uita ușor
Dar cum să poată un altul, oarecare
Să îmi aline nesfârșitul dor?
Te-am căutat în alții câteodată
Crezând c-am să te pot înlocui
Dar nu pot toți bărbații laolaltă
Să mă iubească, cum doar tu mă poți iubi!
Te-am căutat în fiecare noapte
Și-apoi în fiecare răsărit...
Te-am căutat în strigăte și-n șoapte
Dar nicăieri și-n nimeni nu te-am mai găsit!
poezie de Irina Binder din Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Irina Binder despre iubire, poezii despre dor sau poezii despre bărbați
Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo
deși știu că viața începe de aici și
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere
era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare
toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică
iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine
dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea
prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc
orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu
în toată graba asta doar eu și Ana
geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă
s-au epuizat toate argumentele
nimeni și nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aș fi vrut să fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu
cafeaua a dat în foc
jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre cafea, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri sau poezii despre toamnă
Puținul din adolescentul din mine a rămas acolo
deși știu că viața începe de aici și
se agită să iasă ca lumina din
felinarele uitate-n ferestre
toamna
sunt trist și incompatibil cu
secunda în care am iubit pe
jumătate de bancă
în seara aceea târzie
cafeaua mi s-a părut
cel mai firesc gest
pe care l-am făcut
când am cunoscut-o pe Ana
în cafe-barul din gară
întâmplător sau nu ne-am privit
era dragoste la prima vedere
era înnebunitor de fermecătoare
în jurul gâtului șerpuia
un șal tricotat
nu era frig
cuceritor și irezistibil zâmbetu-i
explodat de sub priviri îmi încătușa vederea
simțeam un fel de căldură tăioasă până la os
atunci mi-am dat seama că ceva doare
toate aceste lucruri erau lângă mine
și Ana era lângă mine
o văd printre amintiri însă această iubire doare
mă simt închis pe dinăuntru și mi-e frică
iubesc locul acela și toate aromele de cafea
care se pierd în mine
dimineața mă trezesc mai devreme
pun apa în ibric și aprind aragazul
în scobitura din gând
doar eu și imaginea aceea
prin fisura de la geam
intră lumina aud zgomote
mă ridic pe vârfuri și privesc
orașul pare un ghemotoc de ziare vechi
țin pumnii strânși și încerc să
nu mă mai gândesc la nimic
începe să plouă aerul devine greu
din ce în ce mai greu
în toată graba asta doar eu și Ana
geamul începe să trepideze
în același timp se închid ușile
și trenul pleacă
în fiecare dimineață pleacă
s-au epuizat toate argumentele
nimeni și nimic nu mă poate face
să uit locul acela
aș fi vrut să fiu acolo
dar în sfârșit e mult
prea târziu
cafeaua a dat în foc
jumătatea rămasă m-am gândit
să o păstrez pentru Ana
poezie de Teodor Dume din Moartea, un fluture alb (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Același răsărit
pictez răsăritul
pe muzică rock
balada cocoșilor
trezesc natura
prin aripi de plumb
decibelii muzicii
îmi vibrează în articulații
ziua metalică
accelerează pulsul
gustul hameiului
dezgroapă amintirile îmbălsămate
îmbrac haina
fluturilor cenușii
cu atitudinea negativă
a sunetului de chitară
dintr-un funerar
al unei iubiri vinovate
rezemat într-o notă de vers
dintr-o baladă
pusă pe repeat
la fiecare răsărit de soare.
poezie de Tudor Rareș
Adăugat de Domino
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viteză, poezii despre vinovăție, poezii despre vestimentație, poezii despre versuri, poezii despre sunet, poezii despre rock, poezii despre puls sau poezii despre poezie
Noaptea e metafizica zilei. Uneori simt că vrea să urmeze un răsărit lipsit de zi.. un răsărit închis în sine.. un răsărit singular.
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre timp, aforisme despre noapte sau aforisme despre metafizică
În infinitul infinitului cu umbre, doar eu
norii apasă verdele din iarbă cum
rotunjimea copacilor
umbra
nu știu câtă tristețe poate fi
în firea lucrurilor însă știu că
am nevoie de liniște
puțină durere
maturitate
și crez
ce simplă pare existența
mi-ar plăcea să mă prefac
într-o respirație
și
din când în când să mă
reîntorc în mine
ca o ispită
fără promisiuni și jurăminți
unde iubirea e doar o iluzie
și nimic mai mult
la urma urmei orice suferință
e un început de viață
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre verde, poezii despre suferință, poezii despre promisiuni, poezii despre nori sau poezii despre maturitate