Margarete
Doar margarete înfloresc în curte.
Și-au întins florile până la scări.
Ca să ajungă până aici au urcat dealul.
Așa puternice sunt grădinile noastre.
Și marele castan se pleacă adânc,
Crengile uscate și le-a acoperit cu flori.
Cu frunzele sărută margaretele și iarba.
Că nu-ți vine să crezi că e așa bătrân.
Cu ramurile sale atinge iarba,
Baldachinu-i acoperă rotundul pământului.
E-atât de mare și se pleacă adânc.
Trebuie să vezi pentru a putea crede.
Iar fântâna aceasta, care cândva dădea
Apă celor însetați, atâția-ani la rând
Oameni au băut din ea, animale și păsări.
Ba chiar și florile, în anotimpul uscat
Au supt rouă înainte.
Când merg acolo, iar oamenii îmi spun:
"Nu mai e nimeni, au plecat cu toții",
Știu că-i așa, și totuși nu cred întru totul.
Au rămas încă fântâna, castanul,
Și aceste margarete.
poezie de Zofia Walas, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre crengi
- poezii despre zoologie
- poezii despre sărut
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre frunze
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre apă
Citate similare
Oameni și flori
Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni și... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc și mor
Atât cât le este dat să trăiască..
Cunosc oameni ca florile perene;
Aceștia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i țin aproape
Așa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.
Alții sunt ca niște buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Iși trag puterea din seva pământului
Și mor fără regretul celor din jur.
Unii sunt precum bujorii infloriți
Îi simți arzînd mereu pentru alții.
Dăruiesc dragoste, pace și liniște;
Aceștia sunt adevărații OAMENI.
poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre promisiuni
- poezii despre primăvară
- poezii despre prietenie
- poezii despre pace
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lucian: Hmm... Și crezi că e bine să continui cu aceste lecții, cu Sid?
Lia: Evident. De ce nu?
Lucian: Și ce-ai să faci dacă el se va îndrăgosti de tine?
Lia: Cine?! Sid?!
Lucian: Da, el. De ce te miri?! Crezi că n-ar fi posibil?
Lia: Nu știu. Însă nu cred că el ar comite o asemenea imprudență.
Lucian: Să presupunem că totuși o va face. Cum te vei descurca în această situație?
Lia: Nu știu. Chiar nu m-am gândit la această posibilitate.
Lucian: Dar ea există! Așa că gândește-te mai bine, înainte ca acest lucru să se întâmple. Nu va aduce nimic bun, pentru că el n-are nici o șansă cu tine!
Lia: De unde știi tu că nu are?! De ce ești atât de convins?
Lucian: E simplu: El e de aici, iar tu ești de pe Terra. Nu cred că tu vei dori să rămâi aici, iar el nu te va putea însoți pe Terra, în nici un caz, niciodată!
Lia: De ce nu?! Nick ne va însoți!
Lucian: Nick e diferit. Cu el e cu totul altceva.
Lia: Nu s-ar zice. Amândoi sunt de aici.
Lucian: Te rog... Doar nu vrei să mă convingi că ar fi așa. Și sper că nu crezi cu adevărat acest lucru. Dar i-am promis domnului Kuny că n-am să insist asupra acestui subiect delicat, legat de originea membrilor familiei sale.
Lia: I-ai promis?!
Lucian: Da, pentru că dânsul m-a rugat insistent și nu vreau să-l supăr. E un om deosebit. Totuși, asta nu înseamnă că aș crede altceva. În fine! Nu mai vorbesc despre asta, doar așa am promis... Era însă vorba despre Sid. Și ar fi mai indicat să renunți la aceste lecții, ca să eviți eventualele probleme, ce s-ar putea ivi.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre posibilitate, citate despre vorbire, citate despre supărare, citate despre promisiuni, citate despre nuntă, citate despre lecții, citate despre iubire, citate despre familie, citate despre existență sau lecții de engleză
Fântâna pisicii negre
Pisica neagră trecea prin iarbă. Era noapte și parcă
Avea o vargă. Pe sub streașină bătea vântul.
Pâș, pâș se strecura. Îl ascultam cum calcă.
Iarba se înfiora când trecea pisica neagră.
Era o fântână plină până în gură cu apă. Plouase mult.
Apa nu era bună. Se stricase, iar fântâna-și pierduse
Rostul de a adăpa. Nimeni nu mai vine setea din buza ei
Să și-o stingă. I-a apus soarele. Nu mai are lumini.
În mintea mea târziul se opintea cu pisica neagră.
Îmi era frică să mă mai duc la fântâna plină cu apă.
Pâș, pâș se strecura apusul peste noi dinspre răsărit.
Fântâna umplută cu apă s-a înecat și apoi a murit.
poezie de Mircea Lucian Nincu
Adăugat de Mircea Lucian Nincu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre pisici, poezii despre negru, poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre noapte, poezii despre lumină, poezii despre gură, poezii despre frică sau poezii despre Soare
Fântâna lui Panait
Între sat și cimitir
a fost o fântână
fântâna lui Panait
săpată de acest om
pe care nimeni nu l-a văzut niciodată
nimeni nu-și amintește cine a fost
se știe doar că a săpat
o fântână
să își spele păcatul
sugrumat de durere
că și-a omorât fratele
a săpat fântâna
la marginea drumului
și pentru vii
și pentru morți
ca dar de împăcare
răcorind trupurile oamenilor
însetați de oboseală
și lăsau închinăciuni
pe buza fântânii
în numele lui
morții veneau numai noaptea
și beau apă
însetați de uitare
sub povara lutului
acum fântâna nu mai este
în locul ei a crescut o salcie
ce-și apleacă ramurile
spre pământ
cu lacrimi pe frunze
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre sat, poezii despre lut, poezii despre durere sau poezii despre creștere
Toți cireșii înfloriți sunt perfecți
ca și cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deși între două războaie pierdute
câștigătoare este doar pacea
poate și fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniștea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile
fericirea că în sfârșit nu mă mai doare nimic
precum și sentimentul că între doi pași de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naște rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
și cele care vin și cele care pleacă
trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre război, poezii despre religie, poezii despre perfecțiune sau poezii despre naștere
Ninsori pe incandescența vieții
Ninge iar pe aleea cu castani ce-am pastrat-o in suflet.
Florile, lumânări incadenscente, se sting încet,
una câte una, atunci când fulgii mari și plini
de povara anilor ce am strâns în norii vieții,
încearcă să le sărute flacăra.
Florile de castan ridică întrebător petalale iernate,
nu se opun sărutului purificator și înghețat.
Pentru gingășia albului atrăgător de fulgi de nea,
plătesc nemurirea cu frigul îmbrățișării ucigașe.
Ninsoarea acoperă până la ultima frunză,
castanul falnic ce îmi străjuia copilăria.
Frigul mă cuprinde purtându-mă în împărăția uitării,
imobilitatea ghietii ascunde o inimă de castan.
Acea micuță inimă roșie, ce uneori se desface în două,
nu are putere să se opună sărutului alb al timpului.
Castana ce în copilărie îmi zâmbea
din inchisoarea incandescentă și țepoasă a vieții ce mă aștepta,
azi, s-a transformat în țintirimul anilor spulberați
de ninsoarea din destinul ce a infulgurat sufletul.
Doar un fulg mai așteaptă o ultimă petală a ultimei flori.
Constat fără să mă mir că iarna aceasta,
castanii sunt pe cale de dispariție.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre copilărie sau poezii despre alb
Un buchet de margarete
În urma ei iarba se cosea singură.
Avea sub braț scara pe care toți copii
au urcat în poduri
la fiecare braț avea o poartă
în fiecare poartă era o vedere
de la mare ori de la munte
pe care scria:
Pentru tine draga mea
strâng buchet de margarete
ca să ți-l așez în plete
atunci când ne-om mai vedea!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre poduri sau poezii despre munți
Poem de dragoste
am totul ca să mă prefac că știu ce e fericirea
mâinile / capul / lungile nopți de somn
cineva îmi tunde părul meu lung până ajung să
mă întrebi / ai cancer
iar eu îți răspund, da / e foamea aceasta de lucruri noi
știința abandonului ca un străin care mi se plimbă prin vene
e ziua în care nu am nimic
de pierdut / la fel ca în celelalte zile
nu mi-e frică de tine/ nu mi-e frică de nimic
doar ascult cum se dezvoltă programele spațiale ale nasa
//sunt un copil proiectat in vitro //
părinții mi i-am abandonat de mult / pe ecran începe să se scurgă scrisul
ca și cum ar fi o vopsea proaspăt întinsă
așa e inima mea în asistolă / în ea nu poate să intre nimeni / așa e cancerul
copiilor care au fost lăsați să moară pe treptele casei mele
pentru că da/ am o casă
o colivie pentru păsări
doi câini care se joacă până la ultima suflare
și asta cred că înseamnă fericirea/ fluturarea mâinilor pe geam atunci când un tren pleacă înspre
un tărâm al nimănui
degeaba flutur batista a la revedere / cancerul continuă sa crească și eu îi spun
fericire
//
când
cu mâinile îmi mângâi pieptul
capul mi-l rostogolesc până la poalele unui munte
în lungile nopți de somn / te visez pe tine.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre fericire, poezii despre știință, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre tuns, poezii despre trenuri sau poezii despre somn
Timpul și-a făcut culcuș în inima ta
ca un hoț înfigând ghearele
până în adâncul ființei
de aici vine teama de a nu încerca
să ieși din veșmântul care te acoperă zilnic
mi se pare normal să lupți cu mine
până la urmă cine sunt eu
nu-i așa
sunt doar o pasăre cu o aripă frântă
și când vreau
îmi rezerv dreptul să iubesc infinitul
cu toate brazdele lui aurii
frica și-a făcut loc în sângele tău
iar eu
de aici
din capătul acesta de lume
simt cum pe buzele arse
o rugăciune prinde contur
până la urmă cine sunt eu să te judec
nu-i așa
sunt doar o umbră
care își plânge pașii
pe nisipul vremii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre plâns, poezii despre nisip sau poezii despre inimă
Graham: Mai am un scenariu pentru tine.
Amanda: Ce bine.
Graham: Te iubesc. Îmi cer scuze pentru dezvăluirea foarte directă, dar oricât de complicat ar fi acest lucru, sunt îndrăgostit. De tine. Și nu simt asta doar pentru că pleci, și nici pentru că e un sentiment plăcut care, că veni vorba, chiar este, sau era înainte să te înfurii așa. Nu-mi pot da seama de logica acestui lucru, știu doar că te iubesc. Nu-mi vine să cred de câte ori spun asta. N-am crezut că voi mai simți asta vreodată, așa că e aproape incredibil. Dar îmi dau seama că vin cu o ofertă 3 la preț de 1. Și poate că la lumina zilei ambalajul meu nu este chiar așa de minunat, dar, în final, știu ce îmi doresc, iar asta e un miracol în sine. Și tu ești ceea ce îmi doresc.
Amanda: Nu mă așteptam la "te iubesc". Poți să nu mă mai privești așa? Încerc să găsesc cuvintele potrivite.
Graham: Cred că dacă răspunsul evident nu îți vine imediat în minte, atunci am putea vorbi despre altceva. Cum ar fi despre cât sunt eu de ridicol. Îmi aduc aminte faptul că mi-ai promis că nu te vei îndrăgosti de mine. Ar fi trebuit să fiu mai atent.
Amanda: Nu am mai întâlnit până acum un tip care să vorbească la fel de mult ca mine. Dar pentru moment, nu mai vorbi.
replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre timp, citate despre sfârșit, citate despre logică, citate despre dorințe sau citate despre cuvinte
Nimeni nu vrea să moară. Chiar și oamenii care vor să ajungă în rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Și totuși, moartea e destinația tuturor. Nimeni nu a scăpat de ea vreodată. Și așa și trebuie să fie, pentru că moartea este cea mai mare invenție a vieții. Agentul schimbării. Curăță vechiul pentru a face loc noului.
citat clasic din Steve Jobs
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre viață, citate despre superlative, citate despre schimbare, citate despre religie, citate despre rai, citate despre inventatori sau citate despre curățenie
Fântâna
Știu, Dumnezeu e dragoste
și cine-L are
este cuprins în ea
ca-n pântecul de mamă
acolo nu e teamă
nici judecată, disperare,
nici lacrimi
fiindca dragostea nu doare
și totuși, câteodată
unii iubesc cu-o dragoste curată
deși (încă) nu-L au pe Dumnezeu...
știi ce cred eu?
nu poți să scoți cu sila din fântână apă
când ea e seacă
și pe nimeni nu adapă
când ți-e fântâna sufletului plină
poți să iubești
să răspândești
lumină
și se pare
c-ai fost iubit cândva
de cineva
c-o dragoste divină
de ești în stare
să răspândești lumină
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre curățenie sau poezii despre Dumnezeu
Lumea florilor
Nu putem admira în același timp
luna, zăpada, pădurea și florile.
Stropii de ploaie, frații celor de rouă,
odihniți pe clopotele bisericii
și pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
și nu-mi vând diminețile niciodată.
Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereții,
iar o simplă floare de câmp e perfecțiunea.
Dacă vrei fructe, nu rupe florile!
Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îți șoptesc că te iubesc
ca să mă vezi că sunt lângă tine.
Este oare o ureche atât de fină
ca să audă suspinul florilor
care se ofilesc?
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urechi, poezii despre trandafiri, poezii despre tinerețe sau poezii despre seară
Viața noastră curge într-o direcție așa cum o apă curgătoare își face loc săpând adânc până ajunge la destinație, dar niciodată nu moare. Noi asemenea apei curgătoare acumulăm, mai dăm uneori și pe afară, dar într-un final apele tulburi se limpezesc, iar noi alunecăm lin pe firul destinului. Așa cum firul apei născut din pântecul pământului nu încetează să curgă așa cred că și viața noastră odată ce ne-a fost dată curge-n eter pentru eternitate.
Georgeta Ganea (26 ianuarie 2023)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre apă sau citate despre naștere
Intersecții de vorbe
Nu sunt atât de romantică, moșule, tâmplă albă, vecinule,
care nu știi cum duc zi de zi scrisorile dimineața la poștă,
cât plângeam pentru ele,
de fapt,
nu am mai modelat de mult timp pe oale din lut,
roata putredă e încă acolo,
știți,
am învățat pe de rost cum se ajunge cu mâinile,
cum se răscolește brazda, cu degetele, și lut era destul
făcut din pământ și din apă și încă din tot felul de rămășițe vegetale adunate în timp,
roata mă chemase pe nume,
știa cine sunt,
că împrumutasem numele Elisabetei,
niște păsări frumoase mi-au spus
și iubitul meu așa să fi zis:
Lisabeth,
poate pe-o roată s-a făcut mai ales dreptatea Domnului,
bărbatul și femeia, crescând de copilași din mâinile Lui de foarte departe
zbenguindu-se
doi
șiragurilor de ani
crescând așa
până la adolescență,
De asta să îi spun eu femeii mele iubite,
probabil Dumnezeu nu ne lasă niciodată din mână,
și toți ne întoarcem la El
mai e un fapt,
așa cum astăzi am uitat să îmi scot roata și luturile
se făcuse târziu,
așa
mi-am și spus,
privind pe femeia aceea tare iubită,
ea nu mai crede în Dumnezeu ci Îl caută departe, în Mantre, ori pe frunte de munte ea se clatină,
poate Dumnezeu nu există, își zice,
peste ea se deschide răul ca o ușă care nu se mai închide,
ori ce pasăre verde se lovește pe pomi,
ce să îi zic,
eu, bărbatul care întotdeauna i-am ghicit pașii/ picioarele/
ce să îi mai spun,
că totul e o mare iluzie, că e un mare lut, ce să-i spun?
Un câmp foarte moale
și
peste el
albăstrele
sunt mici și dulci le-ai pune pe limbă
să vezi cine le-a făcut, din dragoste/ din apă dulce/ și sare
punându-le cu gingășie acolo unde trebuie
ca să crească,
să vezi
unde e izvorul care le-a hrănit, și din care mi-am umplut cofele acelea, demult,
apa era foarte rece și era sigur iarnă,
ochii mei nu mai văd decât albăstrelele,
leagăn peste ele
albăstrelele se leagănă boarea le mângâie,
atâtea albăstrele, fosta mea dragoste, care te-ai dus, și te-ai dus,
apa
e acolo, turnată pe ele dinspre tot felul de nori drăguțași;
O să mă hrănesc cu mere din coșul acela și cu puțină pâine
până vii tu
m-a învățat o bătrână că merele cu pâine sunt hrană bună când ești supărat
până vii tu
oamenii au secrete, în petale de flori care se ating unele pe altele, pe hârtie
din care se fac multe cărți
din care se fac pomii
stelele
noaptea
din care se face marea și spuma de mare
în ele;
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre femei, poezii despre copaci, poezii despre albăstrele, poezii despre femei și bărbați sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Interacțiune
îmi aleg inima nu ce aud nu tot ce simt
s-ar putea să fie doar carnea
îmi aleg inima pentru că altfel ce-aș fi
o glumă proastă pentru că inima nu va merge niciodată
acolo unde merg să beau o bere sperând că pot uita tot ce nu am ales să mi se întâmple
și lucruri se întîmplă
așa cum cineva lovește tasta enter și se aude mesajul de eroare
ori de avertizare când tu abia mai respiri de departe
n-ai fost acolo și până la urmă nici nu mai contează
erai prabușit deja și când credeai că s-a terminat
până la urmă tot nu e chiar tot
urmează altceva și mai rău
așa că-mi aleg inima
e tot ce mai am să respir
și nu-i doar un exemplu de viață pentru cuvintele noastre.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre prostie, poezii despre greșeli, poezii despre cuvinte sau poezii despre bere
O întâlnire perfectă
3:00 dimineața
eu beat in mijlocul camerei
cu lumina aprinsă într-un dezastru perfect
mama intră peste mine
și mă găsește întins pe covor
"oh, doamne ce. i cu tine?"
"nu știu, nu știu, am răspuns"
ridică-te, iar ai băut!?
și m-am ridicat
m-am întins în pat și n-am mai scos niciun cuvânt
am rămas așa până dimineață
eram mahmur
am intrat la mama încameră să-mi cer scuze pentru ceea ce s-a întâmplat aseară
dar ea nu era acolo
știam că nu se va mai întoarce.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre alcoolism
Tristețe vorbită în șoapte
am săpat o fântână
la o răscruce de drumuri în satul natal
sat pierdut undeva la marginea câmpiei
și apa s-a nimerit să fie bună
îi ziceau fântâna lu' Petre al lui Nicuță
o știau toți trecătorii
nu știu de ce dar de fiecare dată când beam apă
vedeam în grajdul scund din chirpici
trei zei legați cu lanțuri
și ieslea le era plină cu flori și măceșe
ori cu frunze uscate de nuc
mirosea frumos în poiată
a transpirație de zeu și a iarbă crudă
la fântâna săpată de mine
veneau mulți orășeni și luau apă în peturi
alții și-au întins corturi în jurul fântânii
cei mai îndrăzneți săreau gardul în grădină
și își întindeau acolo cortul
sub nucul bătrân sădit de bunicul
în fiecare dimineață pe nemâncate
beam împreună câte o cană cu apă
spuneam Tatăl nostru cu ochii înfipți în pământ
apoi ridicam privirea la cer
să știam dacă va ploua curând sau dacă va ninge
și toți orășenii care au înnoptat la fântână
se așezau în fața grajdului în cerc
dezlegam zeii din lanțuri și ei se bucurau
își făceau culcuș în mințile noastre și se jucau
cu cele mai murdare dorințe
îngropate de fiecare cât mai adânc
și tresăream de plăcere gemeam pe furiș
când se făcea ora zece legam zeii de iesle
apoi adunam câteva brațe de știr sau de ștevie și urzici
și le făceam o fiertură pentru masa de prânz
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orășeni, poezii despre oraș, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe sau poezii despre plăcere
Bucureștiul îmi place că nu te presează nimeni aici, poți să treci și pe roșu dacă vrei și e ok. Și apoi, e frumos că oamenii se salută pe stradă, în fine sunt mărunțișuri. Știu că în România mulți oameni trăiesc în lipsuri, dar cu toate astea văd în parc cupluri tinere și în vârstă, stând pe bancă și îmbrățișându-se, îndrăgostiți, și oameni de 20 de ani, și de 60. N-am mai văzut asta în Europa. Să vezi așa ceva în Germania? Sau în Anglia, în Scoția, Suedia ori Austria? Nici vorbă! În aceste țări totul este atât de organizat, atât de predictibil! Or, în România totul pare intim, aerisit, neaglomerat - oamenii, ritmul vieții. Aici totul curge mai lent decât în alte țări, oamenii parcă nu se grăbesc, iar asta mi se pare încântător!
Eduard Kunz în Jurnalul Național (10 februarie 2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre vârstă, citate despre tinerețe, citate despre roșu, citate despre ritm sau citate despre parcuri
Pacey: Și ai de gând să te mai întâlnești cu tipul ăsta?
Joey: Nu știu. Ce rost ar avea? E mai mare decât mine și e mai inteligent. Și locuiește departe, o problemă greu de trecut cu vederea ținând cont de faptul că încă nu știu să conduc și... și cum aș putea să țin la el așa cum...
Pacey:... Așa cum ții la Dawson.
Joey: Nu. De fapt vroiam să spun cum am ținut la el.
Pacey: Hai să-ți spun ceva, Domnișoară Josephine Potter! Viața asta mai are multe surprize pentru tine. Adică te îndrăgostești, relația eșuează, crezi că nu o să te mai îndrăgostești niciodată, dar o să se mai întâmple asta, crede-mă. Chiar în cele mai neașteptate locuri. (Își pleacă ochii.)
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trecut, citate despre surprize, citate despre ochi, citate despre inteligență sau citate despre gânduri