Fântâna lui Panait
Între sat și cimitir
a fost o fântână
fântâna lui Panait
săpată de acest om
pe care nimeni nu l-a văzut niciodată
nimeni nu-și amintește cine a fost
se știe doar că a săpat
o fântână
să își spele păcatul
sugrumat de durere
că și-a omorât fratele
a săpat fântâna
la marginea drumului
și pentru vii
și pentru morți
ca dar de împăcare
răcorind trupurile oamenilor
însetați de oboseală
și lăsau închinăciuni
pe buza fântânii
în numele lui
morții veneau numai noaptea
și beau apă
însetați de uitare
sub povara lutului
acum fântâna nu mai este
în locul ei a crescut o salcie
ce-și apleacă ramurile
spre pământ
cu lacrimi pe frunze
poezie de Ion Șerban Drincea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre uitare
- poezii despre sat
- poezii despre noapte
- poezii despre lut
- poezii despre frunze
- poezii despre durere
- poezii despre creștere
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.