Mi-e dor
într-un lemn caut cătodată formele cunoașterii
nu-i decât tocul ușii, căci patul a rămas prea vechi
și ce frumos scârțâia
l-am aruncat când au dispărut tapițerii
ăsta nou
nu-mi mai vorbește, este de fier și plastic
presat
nudul de pe el se uită la mine cu poftă
de multe ori îmi spun
că
copacul nu naște mâini decât când crengile lui se aplecă
copii culeg rodul dragostei din străzile cu asfalt
lutul este esența lucrurilor
nu mai am decât o vază care a scăpat nespartă
mi-e dor de cioburile de lut
în ele s-a născut tata, bunicul și
mâine poate eu
acum mă uit la ochii făcuți cu prea mult rimel
de pe patul de plastic și fier
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre naștere
- poezii despre lut
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre tată
- poezii despre poftă
- poezii despre ochi
- poezii despre nuditate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Într-un ocean de fum
e o liniște necunoscută
în care ziarele vechi se unesc
să-mi înlocuiască pielea.
undeva mai la dreapta de paharul de plastic
pe care l-am fi golit
pe rând
stă camera de gardă
între nevoia de aer
și durerea de a respira.
mi-e frică și sunt sătulă
de conceptul ăsta parșiv
de a fi tu însuți
că voi nu știți ce-nseamnă să nu
reprezinți decât
câteva kilograme de carne decolorată
așa că mă întind pe rugul șters
ulterior
cu buretele ademenitor al clasei
prăbușindu-mă
în ceea ce a mai rămas din mine
într-un ocean de fum.
poezie de Sorina Rîndașu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ocean
- poezii despre metrologie
- poezii despre jurnalism
- poezii despre greutate
- poezii despre fum
- poezii despre frică
- poezii despre durere
- poezii despre aer
Destin...
destinul a venit la ușă, și a bătut într-un târziu,
eram prea mic, cu o mătușă, surzită prea de timpuriu,
și cine să-i deschidă oare?... și a plecat îngândurat,
lăsându-mă ca pe o floare într-un deșert, mult prea uscat
crescut sub soarele fierbinte de-atunci, mă ard între nevoi,
degeaba am un cap și minte, degeaba om, degeaba voi,
degeaba înțeleg de toate, degeaba sfaturi le culeg,
rămas în negura de noapte, degeaba caut și le aleg
mult de-atunci, prea multe zile, prea multe veri am străbătut,
prea multe întrebări în mine, le caut în timp, răspuns tăcut,
răspunsuri care niciodată nu se termină cu un vers,
răsar în crengi pe altă față, rodesc mai multe, cu mult stres
destinul este și nu este... poate atunci când eram mic,
un altul a pătruns hoțește, îmbrățoșat cu tot cu dric,
și de atunci mă plimbă-n lume, în carul lui, fără de flori,
fumându-mi liniștea plăpândă și rest de fum în goii nori
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre flori, poezii despre zile, poezii despre versuri, poezii despre vară, poezii despre tăcere, poezii despre stres, poezii despre sfaturi sau poezii despre poezie
Lutul Sufletului
Am pus un zâmbet pe-o floare
Au trecut mulți ani, el s-a uscat
Astăzi sădesc semințe, nu ale mele
M-am înstrăinat, de mine
O căramidă roșie din trupul meu s-a dărâmat
I s-a furat lutul, înainte de-a arde
astăzi este fărâme
a rămas moartă-n mine
Știu numai de una, căci pe urmă am uitat
Oare câte mi s-au furat?
Așa am rămas fără trupul minții
Eu?
Suntem noi toți!
Mă uit la televizor
iar
copacul îl văd cu rădăcinile întoarse
Aerul este oare pământ?
Putem fi înmormântați direct în cer?
Mi-a fost omorât păcatul
Nu al meu! Ci al celor care nu tresar
nopțile când nu au vise
Da! Nu au vise, căci nu sunt ca mine
Cu cărămizi nearse, pentru că mi s-a furat
Lutul Sufletului
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre televiziune, poezii despre suflet, poezii despre roșu sau poezii despre prezent
Acasă
Fântânile de-a casă au secat
Casele mâncate de timp și cari cad
Pustiul strigă pe străzile din sat
Pentru că eu
Mi-am luat sacul în spate și-am plecat!
Mi-e dor de tine, țara mea
Mi-e dor de ulița pe care mă jucam
Copii mei nu știu, unde m-am născut
Iar eu acum ca să mă întorc
sunt prea bătrân!
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sat, poezii despre patrie, poezii despre mâncare, poezii despre dor, poezii despre bătrânețe sau poezii despre acasă
Alan: Dacă se întoarce? Poate ar trebui să plec.
Judith: Sau am putea să mergem sus, în pat.
Alan: În pat? În patul nostru cel vechi?
Judith: Patul meu cel nou.
Alan: Ce avea cel vechi?
Judith: Prea multe amintiri.
Alan: Cu ce? Cu tine prefăcându-te că dormi și cu mine prefăcându-mă că mă uit la Letterman?
replici din filmul serial Doi bărbați și jumătate
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn sau citate despre amintiri
Prețul fericirii - Nevoia de revoltă II
Cercul se strânge.
Dincoace de mine, se naște revolta.
Mă doare pieptul
Și ochii mă dor... glasul meu geme.
Cad lacrimi și suspine
Tâmplele-mi zvâcnesc a evadare
Iar lumea din mine
Este prea mică,
Prea spinoasă
Și mă doare!
Mi-e frică...
Cercul se tot adună
Ca o spirală de sârmă ghimpată
Din fier... sau din oțel
De parcă mai contează diferența
Când efectul este la fel.
Mă ustură palmele
De-atâta apăsare.
E o lume sferică
Încordată
Și tare doare!
Mi-e frică...
Cercul mă strivește
Precum o pecete îndesată cu putere
Să stea mărturie pe suflet
Ca o boală fără uitare și fără leac
Din care răzbate un urlet
Și multă neputință.
Inima-mi moare
Ermetică
Tristă
Și iar mă doare!
Mi-e frică...
Cercul mă taie
De-mi pătrunde rece sub coaste
Să-mi vestească destinul
Pe care nu am știut să-l înfrunt
Și așa s-a născut chinul.
Simt în mine blazare
E ironică
Sfidază
Strânge...
Tare mă doare!
Mi-e frică...
Cercul e în mine
Răscolindu-mă sens după sens.
Îmi pocnesc amintirile
În explozii de-mi trezește auzul
Și-mi spulberă amăgirile
În ochi mirarea apare
Și inima revine
Năvalnică
Eliberată
Mai puțin mă doare!
Mai puțin îmi e frică...
Cercul nu mai este!
S-a spulberat odată cu revolta
De mi-a înflorit sufletul
Dincoace de mine, e lumină
Și-a renăscut cuvântul
Totul se simplifică
E mult soare!
Și liniște
Iubire
E bine...
Nu mă mai doare!
Nu-mi mai e frică!
poezie de Gabriela Petcu (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre încordare, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre moarte, poezii despre medicină sau poezii despre lumină
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre sărut, poezii despre păsări sau poezii despre ploaie
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
am devenit statui, nici măcar din piatră
nu mai avem timp nici în închisorile noastre din suflet
grilajele lor ne-au fost sparte
orbecăie întunericul prin multe dintre ele
ne-a fost violat până și spațiul inimii
iar iubirea ne-a fost alungată
mâini lungi au intrat în noi și ne-au luat
cuvintele
am rămas muți, vorbesc doar ecranele
ferestrele ochilor ne-au fost acoperite, cu un alt soare
nu al nostru, ci a lor
noaptea luna nu ne mai cântă versuri, ci sângerează
zăpada este roșie de sângele celor care mor
legile nu mai funcționează
telefonul sună a întuneric, când plătești
creditul cu zilelor muncite pentru un cub, în care
ai doar ceasul și-o masă la care somnul te răpune
căci vine un alt mâine, la fel
copii stau pe net și afară ninge, degeaba
căci săniile pentru ei au devenit inutile
au devenit albinoși
soarele a dispărut din obrajii lor
bună dragă, soțul sau ea îți spune
tu nici nu tresari, ești tot acolo
parcă și după serviciu, șeful te întreabă
când e gata?
noaptea spațiul dintre noi s-a mărit
salteua și patul au fost prea scumpe
și trebuie să ne odihnim
dimineața plecăm fără cuvinte
de parcă nici nu ne-am fi cunoscut!
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre cuvinte, poezii despre Soare, poezii despre șefi sau poezii despre zăpadă
Rondelul unei rugi
Nu-mi da mai mult decât pot duce,
Dă-mi cât să fiu salvat de mine,
Cât să mă-ntorc din nou la Tine,
Când neputința mă seduce.
Nu tot ce cred că-nseamnă bine
Îmi poate face viața dulce...
Nu-mi da mai mult decât pot duce,
Dă-mi cât să fiu salvat de mine.
Nu mă lăsa s-ajung ruine,
Deja m-am pus singur pe cruce
Acum aștept să se termine...
Dă-mi cât să mă salvezi de mine,
Nu-mi da mai mult decât pot duce.
rondel de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre viață, citate de Evelin L. Ș. Andrei despre viață, poezii despre seducție, poezii despre crucificare sau poezii despre cruce
Oh Yes
sunt lucruri mai îngrozitoare decât
singurătatea
dar e nevoie de decenii
pentru a realiza asta
și de cele mai multe ori
când realizezi
este deja prea târziu
și nimic nu-i mai îngrozitor
decât acest
prea târziu.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate sau citate de Charles Bukowski despre singurătate
Filozofie părintească...
Mi-e atât de dor, de tata!
Și de adepții lui cei geniali...
Când sfaturi îmi dădeau pe îndelete,
Să-mi creioneze viitorul ideal.
El, tata, scriitor voia să ajungă,
Ca să deștepte lumea în jurul lui
Și știința lui cu toți neștiutorii s-o împartă;
Dar soarta capricioasă altfel a ales,
Când gândurile lui strigau, Progres!
Poate era prea mic în univers...
Mare, sigur este, pentru a lui fată.
- Prea bun, prea prost și prea cinstit
Sunt și am fost, îmi spunea tata,
Cu cine nici nu trebuia luat în seamă,
S-a profitat de bunătatea mea,
Și am răbdat ca Iov, în viața asta,
Cui am greșit? Naiv se întreba,
Căci am plătit dublu și-ndesat orice nimic,
De aceea vreau pe alții să-i deștept la timp,
Deși totul în viață e relativ.
- Știu multe, draga mea copilă,
Dar, foarte puține, în același ritm,
Să te învăț o viață întreagă
Și tot nimic eu nu te-am învățat,
Căci viața este o ecuație divină.
Ce suntem noi oamenii cu adevărat?
Poate aflăm, dar sus în ceruri.
- Atâtea întrebări mi-am pus în viață,
Îmi spuse tata, gânditor ca Buddha,
Arătându-mi o tâmplă obosită,
Și atâtea răspunsuri am încercat să-mi dau,
Cât marea frunzelor căzute toamna,
Și din enigmele vieții nimic nu am aflat,
- Ție, ce să-ți predau?
Decât ce am citit și experimentat,
Căci vieții încă nu-i cunoaștem taina.
Ce suntem noi oamenii în univers?
Furnici pe-un mușuroi balșoi,
,, A fi sau a nu fi"
Ne întrebăm, ca Hamlet,
Neputincioși în fața sorții,
De ce venim, de ce plecăm?
De ce iubim, de ce visăm?
Ce guri hrănim, în cer divin?
Când vom avea habar ce suntem
Și pentru ce ne înmulțim?
Enigme și iarăși enigme,
Zbateri aiurea, fără de rost,
Dar știu, îmi spuse tata foarte serios,
Că trebuie să fim mai buni,
decât am fost...
Ăsta e marele secret!
În rest, cum venim, așa plecăm,
Tot goi, tot proști.
,, Nimic nou sub soare"
poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre prostie, poezii despre inteligență, poezii despre știință sau poezii despre toamnă
Mă citesc prin tine
mă ascult pe mine
când cad frunze să-mi acopere pașii trecuți
când banca sufletului în verdele copacilor
ne păstrează șoaptele
soarele este pus la umbră
lacrima-mi umezește secundele
tramvaiul mă zgâlțâie iar geamul lui
îmi tremură fruntea a rece
mi-e frig în suflet, haine de iubire nu mai am
nu mai știu de-i toamnă sau primăvară
un geam de undeva se uită la mine
din dosul lui mă privește, poate viitorul
de unde să mă ia!
trecutul suspină cu mine
babuța se uită la mine speriată
am șireturile desfăcute a viață, nu piedică-mi sunt ele
chiar dacă am dat pentru ele doar doi lei
mă cos la mașina hazardului, vreau linie dreaptă
chiar dacă drumul îmi este strâmb
număr găurile cu secunde acoperite
să nu rămân dezbrăcat
tu ai scris vesuri cu mine pe singurul tău eu
de multe ori mă citesc prin tine
poezie de Viorel Muha (mai 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre vestimentație, poezii despre verde sau poezii despre tramvaie
Ideile de putere își au și ele sublimul lor. Dar puterea care amenință emoționează mai mult decât cea care apără. Taurul este mai frumos decât boul; taurul cornut care mugește, mai frumos decât taurul care se plimbă și paște; armăsarul lăsat liber a cărui coamă flutură în vânt, decât calul sub călărețul său; măgarul sălbatic, decât măgarul oarecare; tiranul, decât regele; crima, poate, decât virtutea; zeii plini de cruzime, decât zeii buni; iar sfinții legiuitori știau prea bine aceste lucruri.
Denis Diderot în Saloane (1767)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cai, citate despre vânt, citate despre tauri, citate despre sfinți, citate despre plimbare, citate despre măgari, citate despre monarhie, citate despre libertate sau citate despre idei
Zâmbetul tău de copilă
Zâmbetul buzelor tale
M-au fericit de multe ori.
Acum nu-mi mai ieși în cale.
Degeaba te aștept în zori.
Zâmbetul tău de copilă
Prea de vreme-a dispărut.
De mine n-ai avut milă,
Nu mi-ai dat niciun sărut.
Astăzi, rătăcind prin lume,
Multe fete îmi zâmbesc.
Dar mai mult decât pe tine,
Pe niciuna n-o iubesc.
Vraja zâmbetului tău
Ce m-a fericit cândva,
Acuma e chinul meu.
Fără tine, nu pot sta.
Te rog, vino lângă mine!
De-acolo, de unde ești.
Din nou să ne fie bine,
Din nou, fată, să-mi zâmbești.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire sau poezii despre fericire
Cele mai frumoase mâini
Cele mai frumoase mâini
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susținut
când ai făcut primii pași în viață.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat și care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrățișat
și care ți-au șters lacrimile pe tot
parcursul vieții tale
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viața pentru ține....
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre superlative, poezii despre mamă, poezii despre frumusețe sau poezii despre existență
De ce să-mi fie....
de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
și eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.
poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre strigoi, poezii despre somn, poezii despre păr blond sau poezii despre pace
Cu orice mijloace
Trece mai repede decât mine prin fiecare fantă
se umflă precum laptele la fiert
și se arde la mâini când i se lungesc prea mult.
Dorește să stea în fruntea celorlalți misiți
și ocolește formele de cădere de pe scară
ce poartă amprenta luptei unor emergenți.
Am rămas cu cărțile pe față
în fața tuturor oponenților
și nu le cer decât să-și respecte cărarea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre dorințe sau poezii despre cărți
Ce este ghinda decât stejarul care și-a pierdut crengile, frunzele, trunchiul și rădăcinile, adică toate organele, formele, particularitățile, dar care s-a concentrat în esența lui, în forma figurativă care poate recuceri totul?
Henri-Frederic Amiel în Fragmente dintr-un jurnal intim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stejari, citate despre frunze sau citate despre crengi