Dupamiezi liceene
Nu se topea asfaltul, doar balțile vibrau
Aveam în spate școala și geanta cu caiete
În dupamiezi de toamnă în suflet leneveam
Sub mângâieri de raze pe băncile cochete.
Lăsam atunci ca norii să treacă peste mine
Ca niște oglindiri a sufletului meu
Bucățile de ceasuri goneau un tren pe șine
Ce mă purta spre casă în anii de liceu.
Garansemna o poartă iar parcul o alee
Ce șerpuia întinsă prin flori de giuvaier
Sclipirea de ochi negrii trecând pe lângă mine
Se revărsa prin picuri precum un curcubeu.
Pe trunchiul tăiat proaspăt
Cu sevă încă-n vine
Se învârteau în cercuri
Șapteșpe coli atunci
Puneam cartea sub ceafă
Purtam în ochi suspine,
Visând să cresc năvalnic
Ca pomul printre lunci.
Și m-așezam pe iarbă luând în spate banca
Fizând cu ochii minții coroana unui pom
Sau mâzgăleam pe foaie frânturi din psalmul unu
Cercând cum poate pomul a fi precum un om.
De-aș fi putut atuncea să decupez în forme
Tocitul lemn de bancă ca jilț împărătesc
A vremii trainic sceptru sau iarba prea înaltă
Și-a pomilor coroană deplin s-o însușesc.
Să fiu ca lui asemeni indiferent de vreme
Lăuntrice mlădițe ascunse în adânc
Să le-nrădăcineze a trecerilor vreme
Amiază de licee în suflet și în gând.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre liceu
- poezii despre copaci
- poezii despre suflet
- poezii despre coroană
- poezii despre înălțime
- poezii despre școală
- poezii despre trenuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
Citate similare
Uneori
uneori cobor pe trepte de mine
săpate în trunchiul sufletului meu
uneori caut cu greu cuvinte
ca să pot pansa ce răni am eu
uneori mă simt o carte veche
cu file galbene încruntate
mă dor cuvintele ce le duc mereu
căci nu sunt nici atunci
nici acum... departe
uneori poate sunt lumină... sunet... învățare
cu clipe de suflet ce trec pe lângă ale mele amintiri
văzduhul pomul cerul aripa de soare
trec toate încolonate și eu aștept mereu
străin cu mine prin tine am ajuns uneori
și acum cobor cu capul în sus spre mine
iar treptele nu se mai termină-n jos
în spate rămânând doar o vagă amintire
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre amintiri
- poezii despre învățătură
- poezii despre sunet
- poezii despre lumină
- poezii despre galben
- poezii despre dor
- poezii despre cărți
O poartă coroana
"Neliniștit e capul care poartă coroana" -
Așa au zis cei care-au stat prin preajmă,
Lângă'mpărați
Lângă regine.
Fără odihnă sufletul tresaltă
Pe frunte picuri mari se văd să vină
Ca undele în lacul de pe baltă.
Ce să aibă în sine bucata de aur?
În cercuri pe creștet
Tot cercuri o lume.
O poartă acolo cu rele și bune
Coroana-i o poartă de neliniști în spume
Acelui ce-o poartă
Înlăuntru o poartă.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vinovăție, poezii despre odihnă, poezii despre monarhie sau poezii despre aur
Nu mă plângeți pe Mine!
Nu mă plângeți pe Mine femeilor
Ocrotiți-vă pieptul și nu-l bateți cu pumnii
Salvați ce mai puteți din lacrimi
Iar de-au căzut nu le ștergeți
Poatenverzește iară coaja uscată a pomilor voștrii.
Nu mă plangeți pe Mine!
Strângeți-vă tare pruncii la piept
Pe ei hrăniții cu lacrimile voastre
Ajutații pe ei să crească verzi, drept
Mirați-vă mai bine de grozăvia uscatelor voastre tulpine
Nu mă plângeți pe Mine!
Căci dacă pomul verde e tăiat
Și-l gustă securea cât are încă sevă
Și-l gustă rugina din cuie și fier
Ce se va face atunci celui uscat?
Tânguiți-vă și bociți-vă mult,
Îndepărtați lacrimile și priviți-mă bine
Uitați-vă adânc la lăuntru din voi,
Loviți-vă, bateți-vă, bociți-vă,
Însă nu mă plângeți pe Mine!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre salvare, poezii despre plâns, poezii despre fier, poezii despre femei, poezii despre creștere, poezii despre copilărie sau poezii despre bebeluși
Sufletul cu ochi
În suflet îmi cresc frunze și flori
Acestea sunt daruri cerești
Chemarea nu este de ieri
Dar, poți, dacă înca mai speri!!
În suflet îmi cresc ochi și amintiri
Ce au fost cândva lângă mine
Sufletele ce astăzi îmi arată
Calea spre veșnicie.
Împodobește coroana că spinii
Au uscat și crescut alte flori
Și mâine e unirea cu vii
Iar morții deschid ochii și ei.
poezie de Nicoleta Petre (29 noiembrie 2018)
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre unire, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre moarte, poezii despre frunze sau poezii despre flori
Plângeau viorile-n grădină
Plângeau viorile prin crânguri
Spunând doar lunii-n glas șoptit
Că timpul arde-n ample ruguri
Pătruns de dor la foc mocnit.
Prin faldurile de maramă
Simțeam suflarea lui arzând
Și parcă fără nici o teamă
Pășeam prin el ca într-un gând.
Plângeau viorile-n grădină
Și băncile încă plângeau
Se scuturau în rădăcină
Sau poate-n timpul ce erau.
Iar printre sute de suspine
Ce au rămas în urma mea
O clipă poate aș reține
Să o zidesc lângă o stea.
Plângeau viorile prin gânduri
Precum la moartea unui veac
Iar slove se strângeau în rânduri
Să fie peste timpuri leac.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre vioară, poezii despre frică sau poezii despre foc
Gând de toamnă...
(ludic)
Poem simplu, de dragoste
E felul în care răsare soarele undeva lângă peretele casei
a izbit nucul și îl umple cu raze
și din copac ies păsări, proaspăt trezite,
mă chemi cu alt nume
razele s-au topit, deja, la tine în păr
și mi-ai uitat
fața de lună
chipului
și atunci, numai atunci, îmi vine să mă joc cu degetele tale
cu mâna, printre degetele tale,
nu mă satur
ca și cum am străpunge sunete de chitară
îmi place cum îți așezi părul
și brațele
ești poate mai frumos decât mine și mai păcătos
cel mai drăguț
atunci când pisica Nera ți se încâlcește în picioare
și toarce
ți se cațără pe perechea de blugi și te sperie
te-am primit, deja, la mine în palmă
e răcoros în
filigoria păcatului
cu pisica.
în mașină, s-au topit toate razele
pe afară, pe vopseaua roșie, și în vreme,
tu te răzgâiești, acum, prin fotografiile mele
și surâzi...
strugurii din mâinile tale sunt mai dulci, în toamna aceasta,
țin, pesemne, în pulpă, aproape tot soarele molcom
îmi răsare, acum, ca un gălbenuș proaspăt, lângă peretele casei...
razele, de câteva luni,
te-au uitat -
contele vremii de mult nu mai răzbate prin anotimpuri
și prin razele, de doar câteva luni,
c-ai plecat.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre mâini, poezii despre struguri, poezii despre sperieturi, poezii despre roșu, poezii despre păsări sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dar vine o vreme
În tăcere, pomul
către cer se-înalță.
Să trăiască, omul,
de la pom învață.
Învață cum să crească,
învață să muncească.
În lumină se răsfață
și către cer se înalță.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzește.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrânește.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.
poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tăcere sau poezii despre răsfăț
Nebunilor
Nebunii au avut izbândă
Proscriși în ochi scânteietori
Din bănci de lemn și din altare
În cercul lor de cuci închiși
Și dupa stelelor schimbare
Pe toți ai lumii i-au proscris.
Cusute laolaltă cu fire verzi de iarbă
Câmpiile întinse iar se smeresc sub pași
Grăbite continente înoată prin oceane
Cu mine în spinare,
Ca mersurile-n pas.
În raza dimineții văd linia de pornire
Și-n gardul închisorii văd găuri disperând;
Nebunii de pe stânga se chinuie să intre
În logica absurdă
A plânsului râzând...
Se uită unii-ntralții
Și văd doar găuri negre
Ce devorează sorii din cuibul minții lor
Când prima linie fi-va ca ultima
În spate,
Dreptatea se va-mparte nebunilor,
Doar lor.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre înot, poezii despre stele, poezii despre schimbare, poezii despre ocean, poezii despre negru sau poezii despre logică
Suntem...
Înmărmurim pietrele
Înfrunzim iarba
Mișcăm mișcările din inimia roților
Țiganilor le-au crescut zâmbete
Din mâinile moților.
Viitoare vremi leagănă pe brațe primăvara
viitorului ce trece pe acum și moare.
Înmărmurim marmura treptelor
Însuflețim perechile suflet
Înviorm arcușul viorilor
Cântăm cuvinte cântului
Suntem pământului suflet
Și sare pământului.
Înmărmurim lumina pe raze
Șio ducem în suflet și-n case
Prin flori și prin vaze
Înmărmurim soarelen raze.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre primăvară sau poezii despre muzică
Plimbă-te prin mine!
Cerești calești se plimbă prin mine,
În suflet am stele legate în horă.
Tăcerea le mișcă ceasornicul mut,
Din oră în oră.
Mă pierd printre ele furat de un val.
Izvorul de noapte din ochii tăi negri,
Se varsă în mine de dă peste mal.
Iar vremea se cerne prin ițe de nouri,
Și-n pleatea mea neagră apune în alb.
Focul din părul tău vântul nu-l poate stinge,
Adie în privirea-mi de patimă aprinsă
Flăcări de foc ard parcă în poarta ce-o deschide,
Sub gene, lunge gratii, dorință, așteptare,
De patima-ți aprinsă.
Patima ta mă doare!
Cu mâinile amândouă,
Cunună-ți fac din stele pierdute prin amiezi.
Caleștile din astre menite ne sunt nouă,
Prin suflet tu colindă-mi
Și fă-te că te pierzi!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre plimbare
Ninge într-o vreme
Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.
Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.
Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.
poezie de Mihail Mataringa (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate de Mihail Mataringa despre timp, citate de Mihail Mataringa despre moarte, poezii despre ploaie, poezii despre ninsoare sau poezii despre ciori
Oglindiri
Prin gândul tău, mai trec acele seri,
îmbujorate-n frumusețea lor
de gândul meu, de tine doritor,
ce-ți provoca prin suflet adieri?
Îți amintești plimbările de zi
pe străzi ce ne păreau atunci pustii,
căci redusesem lumea celor vii
la tu și eu, dorindu-ne-a ne fi?
Dar parcul nostru, masa de cafea,
priviri ce risipeau adânc de cer
spre trupul ce se ascundea-n mister
nedeslușit de cel ce îl dorea?
Îți amintești, desigur! Prea mulți pași
s-ar fi pierdut prin colțuri de-amintiri
și n-ar porni spre suflet oglindiri
a ce nu poți în urma ta să lași.
Mai văd ades, în gândurile-mi vii,
o seară-a unei toamne, un trotuar
și mâna ce-o strângeam în buzunar,
de frigul ce-ncepea, a o feri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre seară, poezii despre parcuri sau poezii despre frumusețe
Mulțumire
Din Prahova, într-un poștalion,
Era cadoul lui Vanghele Ion
Și ca prin vis, mirajul lui se lasă
La mine-n suflet și la mine-n casă.
Eram un prunc... din nou aveam emoții...
Cadoul l-am privit cu drag, cu toții.
Îmi renăștea-n adânc copilaria
Când tremurând, am desfăcut hârtia.
Ploieștiu-mi pare-atâta de departe...
Dar moșul a venit cu-n dar în spate
Și dăruindu-mi "Ochi(ul) de lumină"
Deschide-ntâia pagină divină.
În "Simbioze lirice" găsi
O lume de ascunse poezii.
Atâtea-ncap în sufletul rămas
Stingher, uitat, cu lacrimi pe obraz.
Și căutând în daruri, mai departe,
Eu am găsit cafea și ciocolate,
Bomboane pentru pomul de Crăciun...
Stau și privesc la darul meu acum...
Crăciunul, casa-mi binecuvântează!
Această clipa-atâta-i de frumoasă!
Ca va ramane prinsă-ntre icoane,
Cu pace și lumină-n suflet, Doamne.
Cutreierând cărările lumești,
Căci moșul vine tocmai din Ploiești,
Mi-a pus în dar mănuși și cipicei...
Și știți că mi-e atât de drag de ei?!
Și pentru-a nu fi geru-atât de mare
Moșul mi-a pus sosete în dotare...
Oh, dar frumos, ce mare bucurie
Mi-ai picurat în suflet, astăzi, mie!
Și pentru-a nu se pierde un poet,
Mi-a dat cel mai precoce instrument
Pixuri "My-Tech", cu mina 0,7,
Să scriu literatură mai departe.
Acum mă rog la bunul Dumnezeu
Să binecuvânteze darul meu,
De la Craiova, să v-aducă-n dar,
Sărutul meu cuminte și fugar.
S-aveți lumină, pace, sănătate,
Suflet bogat și mese-mbelșugate!
Iar anul care va veni-n curând
S-aducă pace-n suflet și în gând.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre poezie, poezii despre Crăciun, poezii despre visare, poezii despre uitare sau poezii despre sărut
Poem scris pe șină
După ce ai plecat am șezut și am plâns
Între șine de tren ce prin mine treceau,
Călători cenușii cu dispreț mă priveau,
Ceru-ntreg în apus, îmi părea cupru-ncins.
Îngeri albi, impiegați, defilau permanent,
Cineva anunța un alt tren peste-un veac,
Între șine de tren muribund fără leac
De ai tăi ochi căprui mă simțeam dependent.
Călători cenușii mă priveau cu ochi goi,
Printre lacrimi păreau obosite năluci,
Lumea-ntreagă era o pădure de cruci
Intersecții punând între noi amândoi.
Navetist fără loc între Iad si Eden
Încă stau și aștept pe o bancă de jar
Să te-ntorci cu-n rapid, ori să vin cu-n marfar,
Mituind, îngeri albi printre șine de tren...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viteză, poezii despre religie, poezii despre rai sau poezii despre păduri
Mai spre casă
Tăunul acesta a venit țintă
spre mine...
Avea un zar
dintr-o boltă cerească
și m-a întrebat
Zi sau noapte?
Iar eu am zis la repezeală...
zi!
Atunci e stângul!
Și a intrat în ochiul meu stâng
mai repede decât noaptea
atras de floarea cenușie
din spatele ochiului meu.
Tăunul acesta
se lovea de tâmple
împrăștiind lumina minții.
Cu aripa lui stângă
prin nara mea dreaptă
cu aripa lui dreaptă
prin talpa mea stângă
zbura
în defileul inimii
aruncând din burta lui largă
larve
de zbor!
Eu cu trenul în spate
cu trenul în față
cu Dunărea în brațe
și cu șinele stelei marfar
la picioare
mă prefăceam
în larvă
de tăun
pe dealul din spatele casei
printre crengile de prun
într-o prună de cătun...
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre ochi, poezii despre noapte, poezii despre zaruri, poezii despre picioare sau poezii despre inimă
Chiar dacă anii se adună
Chiar dacă anii se adună mulți,
nu voi uita cât am iubit odată,
voi regăsi întotdeauna punți
să retrăiesc minunea căutată.
Chiar și copil voi fi, din când în când,
și-n visul meu, călătorind prin vreme,
te voi zări prin pajiști alergând,
iar dorul meu, vibrând, o să te cheme.
Voi sta cu părul răscolit de vânt,
privind de-a lungul vremii înapoi
și pe poteca strâmtă, alergând,
ne-om întâlni, căzând în iarbă goi.
Îmbrățișați vom luneca la vale,
prin văile umplute de țărână,
nimic n-o să ne poată sta în cale,
cât timpul ne va ține împreună.
Eu am rămas același, neschimbat,
doar ochii triști mai obosiți îmi par,
pe chipul parcă mai îngândurat,
când în trecut te caut în zadar,
sau când apari, dar nu așa de clară
precum aevea te știam cândva,
iar umbra ta începe să mă doară,
când visul meu n-o poate contura.
Fă, Doamne, o minune pentru noi,
cum ai făcut, atunci, întâia oară
din viață noastră dă-ne înapoi
doar amintiri care să nu ne doară!
poezie de Corneliu Neagu din Fata morgana (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre tristețe sau poezii despre iubire
Cocorul
aici sunt ape zbuciumate
aici plâng norii si cocorii
aici curg lacrimi în cetate
amurgul în triste lumini se scaldă
o lacrimă se scurge în sânge
stau rezemat de mine
afară e frig și e vânt
sorb din clipa amară a unui gând
în ochi doar întristare și timpuri amputate
sunt beat sau visez
pe jos cad petale de flori
sunt lacrimi ce curg dintr-un trup
ce arde pe un rug
ma cațăr către soare
în mână a mai rămas o pană ruptă și un dor
îmi ceri să scriu de centenar
nu vezi cum oamenii în jur, mai mor
azi unul, mâine altul
uciși de demonul unui trecut barbar
privesc cum triste raze
se frâng într-un pahar
sau poate în altă zare
spre stele îl arunc
se sfarmă în cioburi mii
aici pe ăst pământ
odată pur și sfânt
sunt biet suflet plăpând, rătăcit într-un gând
pierdut pe aici, nu știu când
sufletul
sufletul, un trup însângerat
pe treptele murdare ale vieții
a rămas tăcut
de nimeni văzut, necunoscut
nu sunt singur
lângă mine zac
lumina și întunericul, în tăcere
mă dor lanțurile vieții
sânge pe dalele timpului
m-au înfășurat în tristețea cotidiană
singur, pas lent incoerent
bere fără alcool
beții cu ecou
căderi în gol
scuze fără răspuns
în timp ascuns
căutări sterile, toate inutile
ale unui timp pierdut demult
ce să mai caut
doar ascult
cum picură tăcerea
prin geamul spart
al unei vieți
fără sens
într-un deplin consens
singur cu tăcerea timpului
am obosit
au trecut anii
împrăștiați
de mine, de viață
păsări călătoare țipă în zbor
zbor călător
pleacă, mor
a mai rămas
doar un cocor în zbor
pe cerul ăsta trecător
stau la mansarda timpului
trecut, prezent sau viitor
aștept să zbor
un singur zbor
spre infinitul clipei trecător
mă înalț la cer
munții înalți să îi dobor
cu hohotul meu, un râs homeric
ha-ha-ha
cad, ceara a curs peste sufletul meu
pe asfaltul murdar
a rămas un trup zdrobit de întrebări
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge
Araucaria araucana
puiuț de pin chilian
cu frunze solzi înghimpați
e pomul meu de crăciun
n-ai cum să-l mângâi
nu miroase-a rășină
pentru mine fără de seamăn
purtător de iubire
dar făcut de ai mei
ca amintire din țară străină
e lângă mine pe masa de scris
sub el foi albe ca imaginară zăpadă
și tot imaginar în vârf luminează o stea
dăruită de-un suflet duios
fără beteală globuri și alte nimicuri
pomul meu de crăciun e cel mai frumos
vrajă trezindu-mi în ochii iar de copil...
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație, poezii despre zăpadă sau poezii despre superlative
Etern copil
Copil,
renasc din îmbrățișarea ta
iar pieptul tău mă- mbracă în căldură,
privirea ta mă poartă peste timp,
buzele-ți desprinse din sărut
șoptesc suav urechii mele
că iubirea noastră-i o poveste
cu timp ce nu mai are
putere de.... măsură!
Iubirea ta îmi pune flori pe suflet
toamna-n mine înmugurește viața,
mă faci să râd, să plâng...
iar frunza galbenă ce cade
să simt că înflorește-n mine
precum răsare-n noi în fiecare zi... speranța!
Renasc în fiecare zi cu ea,
și o privesc cu gingășia a doi ochi
o inima ce bate ritmul iubirii tale
așezându-mi peste chip
puritatea unui suflet de
copil!
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre râs sau poezii despre ritm
Ecou de toamnă
Cerul sufletului plouă cu lacrimi reci,
mă inundă un potop de vagi sentimente,
s-au depus în mine precum sedimentele,
mă duc în valea cu suspine și tristeți.
Amintirile tale sunt frunze îngălbenite,
desprinse parcă din pomul timpului perfid;
S-au așternut în mine sterpe dorințe,
aud ecoul toamnei...
poezie de Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe