Nu mă plângeți pe Mine!
Nu mă plângeți pe Mine femeilor
Ocrotiți-vă pieptul și nu-l bateți cu pumnii
Salvați ce mai puteți din lacrimi
Iar de-au căzut nu le ștergeți
Poatenverzește iară coaja uscată a pomilor voștrii.
Nu mă plangeți pe Mine!
Strângeți-vă tare pruncii la piept
Pe ei hrăniții cu lacrimile voastre
Ajutații pe ei să crească verzi, drept
Mirați-vă mai bine de grozăvia uscatelor voastre tulpine
Nu mă plângeți pe Mine!
Căci dacă pomul verde e tăiat
Și-l gustă securea cât are încă sevă
Și-l gustă rugina din cuie și fier
Ce se va face atunci celui uscat?
Tânguiți-vă și bociți-vă mult,
Îndepărtați lacrimile și priviți-mă bine
Uitați-vă adânc la lăuntru din voi,
Loviți-vă, bateți-vă, bociți-vă,
Însă nu mă plângeți pe Mine!
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre copaci
- poezii despre salvare
- poezii despre plâns
- poezii despre fier
- poezii despre femei
- poezii despre creștere
- poezii despre copilărie
- poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.