Actorul
Îmi place să simt cum simțeam mai demult,
Emoții, fiori și-al iubirii tumult,
E simplu, și-o fac: închid ochii și tac,
Sunt eu, sunt la fel, nu pot să mă prefac!
Eu spun ce gândesc, ce visez, ce doresc,
E greu să m-abțin să nu-ți spun "Te iubesc!"
Am ochii închiși, dar nu sunt într-un vis,
Tu poți să m-auzi, sunt real și deschis,
Îți scriu ce-am simțit, unde-am fost, mai apoi,
Mă zbat să scurtez depărtări dintre noi,
Îți caut surâsul și-un zâmbet, dar... of!
Tu te-ai îmbătat c-un poet filozof,
Începi cu reproșuri, mă cerți, apoi fugi
Te chinui c-un verb: "a pleca", să-l conjugi,
Te chem înapoi, în al nostru decor,
Dar tu, furioasă, îmi spui: "Ești actor!"
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre iubire
- poezii despre actorie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre verb
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre furie
- poezii despre filozofie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.