Paşi în oglindă

La primul cântat de cocoşi,
Mama ne umplea buzunarul cu rouă,
Noi plecam uzi până-n cer, radioşi,
Când tata tăia întunericu-n două.

Cupola discretă ne-mproşca cu catran
Dar simţeam cum ne mângâie briza...
Paşii pe cer îi făceam simultan
Plin de jderi, lunecând cu banchiza.

Ne cădea alburii, picături de pe frunte,
Nişte perle rotunde, acolo pe glod,
Dar topeam în ozonul de munte mereu
Duhuri turbate vuind lângă pod

Se rupea întunericu-n palme,
Frământat de mânerul samarului greu,
Stelele reci zornăiau zori mai calme,
Între pas şi-ntre suflet mereu.

Într-un cer de rotiri aburoase
Ţinta fierbea ca cenuşa-n nălucă
Steaşina minţii tăia pân-la oase,
Jariştea lumii cu fum de ulucă!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod la cer

Nu mai cred şi nu mai sper,
C-ar putea fi ctitorit,
De vre-un demon iscusit,
Pod de piatră pân-la cer...

Nu mai vânt şi nu furtună,
C-ar putea, o zburătoare,
Viscol a lega cu boare,
Pod de aer pân-la lună...

Nu mai of şi nu mai vai,
Că vreun faur oarecare,
Ar tivi din râu şi mare,
Pod de apă pân-la rai...

Nu mai vis şi nu mai cânt,
Că destinul se răsfaţă,
Noapte cununând cu gheaţă,
Pod de rece, sub pământ...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa între cer şi pământ e o linie matematică infinit de subţire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi aceşti mici paşi este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică şi în morală.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Dragul meu, tu ştii de ce stelele rămân mereu agăţate de cer? Fiecare credinţă trebuie să-şi găsească aripi până la cer, dar are nevoie când şi când să poposească în alte lumi. Stelele sunt sufletele noastre, iar uneori când vrem să lăsăm iubirii răgaz, ne pierdem cu privirea în cerul înstelat!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec femeiesc

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Mamă! Alfabetul vieţii mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viaţă.
Şi ne creşti, cum doar tu ştii,
Cu iubire şi dulceaţă!
Tu îmi eşti iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu eşti cartea vieţii mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Şi acum tu, unde eşti?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuţă,
Ca şi la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinţi şi casa părintească!
Viaţa ni-i scurtă şi ştiu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Şi mai ştiu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Aşa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ şi-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Şi nutrim speranţa regăsirii ce ne întinereşte,
Că vom rămâne etern împreună.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord şi celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Şi nu ştiu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veşnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Şi noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobeşte între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeaşi plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a aşternut parcă o vrajă
Şi tot nisipul lumii ce ne-a despărţit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de iubire

Picături de iubire au plouat din cer peste mine,
cum soarele sărută noaptea-n asfinţit...
Picături de veselie inima mi-au cuprins în ciorchine,
zâmbetul pe buze mi-a fost zămislit...
Picături de eternitate sunt clipele de miere ce culeg
cu iubirea de tine, de el sau de ea, eu converg
spre centrul lumii viaţa-n iubire cu voi să-nţeleg...
Picături de tăcere sunt privirile tale ce respiraţia-mi taie,
ca un pui de vultur pregătit a-şi deschide aripile pălălaie...
Lămpi de pasiune izvorăsc din inima-mi fierbinte
când Îngerii mă mângâie cu dulci şi înţelepte cuvinte...
Picături de cerneală sunt cele ce-au umplut coala albă a vieţii mele,
decorând-o cu virgine emoţii ce delicat le tatuez pe a mea piele...
Picături de tine, de mine, de noi, sunt tot ce văd în fiecare fotografie...
Picături de sentimente cad peste noi, scriind cea mai frumoasă biografie.
Picături de iubire au căzut din cer peste mine,
sunt făcută din şi cu iubire,
zâmbete mi-a fost sortit să răspândesc peste omenire,
deşi uneori inima-mi plânge de crudă dezamăgire...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

O petală de iubire

Salciile blânde
Din margine bălţii
Scaldă oglinda nopţii
Cu lacrimi de rouă.
Iubito!... Noi ne iubim
Dar... ce păcat
Afară nu mai plouă.
Privim împreună stelele pe cer
Luna se bucură şi ea.
Sălciile se arcuiesc asupra noastră
Iar tu, în frăgezimi de foc,
Îmi dai, fără să-ţi cer,
O dulce sărutare,
Împreună vom sorbi nectarul nopţii
Ascultând cum cântă sălciile
Acolo... în marginea bălţii,
Dar... noaptea e dulce cu noi
Iar eu îţi voi da
O petală de iubire.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer pe Pământ

Ai fost vreodată-n Cer,
acolo ai fost
să numeri ani
şi clipe fără rost?
Ai fost vreodată-n Cer
pe lângă serafimi,
chiar lângă curcubeul
ce-aprinde-n cer lumini?

N-am fost şi nici nu vreau
să merg curând!
Am cerul meu aproape
aici chiar pe Pământ.
Adorm cu el în braţe
în fiecare seară
şi mă trezesc în zori
cu el în călimară.

poezie de Gheorghe A. Stroia (26 septembrie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii au suflet de înger

Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce şi uşor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoşi şi pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o ştim,
Mai ales când ne cer iubirea şi noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerşesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate şi îngerii au suflet de copii.
Cine ştie asta, poate tu, Doamne, ştii?

poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt

Da, Ţi-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsufleţit
Să te-nsoţesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.

Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele şi în flori,
Când îmi zâmbeşti mereu cu Soarele în zori.

Mi-ai dat să-mi fie-aici şi Crucea un alint,
Mi-arăţi Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,

Îmi este-n suflet chin şi, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoţesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu mă vede

Pe un braţ de verde crud
Am rămas ca să aud
Sufletu-mi cum tace.
Lacrimi de mesteceni cad
Şi le-adun într-un răsad
Să-ncolţească pace.
Stelele mi s-au oprit
Lângă geamul aburit
De durere multă.
Mă dezleagă de pământ
Mă preschimbă-ntr-un cuvânt
Stau şi mă ascultă.

Plâng cu palmele spre cer
Aş veni ca să-Ţi mai cer
Dar mi-e frică tare.
Mă înconjoară făclii
De mesteceni colilii
Ca să-mi cer iertare.

Pe un braţ de verde crud
Am tăcut ca să aud
Inima cum crede.
Şi mă duc să ostenesc
Şi păşesc sub cer domnesc
Dumnezeu mă vede...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ce-mi mai spui

hei, inima mea,
tu ce-mi mai spui despre mine?
mă mai învie nopţi albe?
îmi mai sorb nectarul albine?

dar tu, inimă a lui,
pe unde-ţi mai umblă paşii
care cer străveziu
îşi îneacă pântec în tine?

tu ce-mi mai spui inimă nouă?
- mac sărutându-i aurie -
luceafăr rupt de azur să-mi plouă
senină noaptea praful de păpădie

ţi se vor tăia, inimo, aripile
şi-mi vei cădea în iarbă
îşi vor creşte pruncii în noi, luminile,
inimă, oarbo

volbură sub ie

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te cer...

De ce te-aş iubi, de ce te-aş iubi,
de ce-aş suferi, de ce-aş suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinţei e de nedescris?

De ce-aş mângâia din priviri, faţa ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?

De ce ţi-aş ieşi în cale mereu
cu ochii-nlăcrimaţi, cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aş perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...

Ştiu că ai suflet bun şi poarta deschisă,
nu-ţi pun întrebări dar oftezi mereu
după iubirea stelară, promisă
şi implorată lui Dumnezeu!

De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin şi să-ţi spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
să te cer de la lună, să te dai cu înscris!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a stins un înger

Azi s-a mai stins un înger drag
Şi pe acest pământ, pribeag,
Cu sufletul nemângâiat,
Multă durere a lăsat.
S-a dus acolo,-n Paradis,
Să cânte-n cer FATA DIN VIS.
El ne-a rămas în amintire
De ani şi ani şi ani de zile...

Un înger drag, de boală-ngenunchiat,
Ca un martir, la Ceruri a plecat.
Dar ne-a lăsat tezaur de lacrimă şi vers,
Dragi melodii de suflet şi vieţii un nou sens.
Noi rokerii în doliu mereu te vom iubi,
Tu, suflet bun şi cald, plecat dintre cei vii.

Când Domnu-n Cer a vrut ca să te cheme,
Noi, lacrimă, ne-am luat la revedere.
Azi ai acolo, printre îngeri, loc,
Cinstind pământul cântecelor rock.

(cu lacrimi în suflet, la înălţarea la Cer a sufletului regretatului Leo Iorga, seful formaţiei Kompact)

poezie de Livia Mătuşa din Poezia, pansamentul sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu căutaţi iubirea prea departe...

Am cunoscut iubirea când nu ştiam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger ştia să o asculte.

Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... şi-n foşnetul câmpiei
În strigătul de frate şi grija de bunic,
În primul fir de iarbă şi-n greierul cel mic.

În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Şi este-acolo, sus, şi-n zori când ele pier.

Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi şi-n suflete prea goi,
Împovăraţi de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două trenuri

Între două trenuri o cafea amară
Între tu şi eu, noi cu Dumnezeu
Între ieri şi azi dulcea-ţi nepovară
Ce mi-ai dăruit-o când mi-a fost mai greu

Printre ploi cu soare nori-mi risipiţi
Calde anotimpuri roadele-ale iubirii
Pe-un duet de gânduri noi doi rătăciţi
Sărutaţi de-o soartă-n valurile firii

Între-un cer şi altul stele mii şi mii
Buzele-ţi fierbinţi dezlegându-mi gura
Palmele-ţi odihnă-n tâmple argintii
Noaptea când femeia şi-a uitat scriptura

Între zi şi noapte amiezi cuminţi
Duioşii scăldate-n boabele-ţi de rouă
În amurg decentul ce ne-a scos din minţi
Ţi-a iscat tumultul: Uită-te cum plouă!

Între două palme chipul tău mereu
Pe un cer-speranţă ultimu-ţi tribut
Vei rămâne valsul sufletului meu
Port pe sânu-mi stâng tatuat sărut

Între frig şi viaţă simfonii compuse
La răscruci de dor gându-mi călător
Ard sclipiri de gheaţă-n mistuiri apuse
Moare doar secunda-n fapt neviitor

Între gust şi timbru i-o plutire-adâncă
Sentiment prea nobil veşnic grăitor
Marca desfătării-n urma ei profundă
Scrie la adresă: Timp nepieritor

Între-un an şi altul cumpăna pe-o clipă
Două cupe scurse-n şoapta-ţi: Te iubesc
Foc de artificii din priviri risipă
Paşii culeşi în urma celor ce-am ales

Printre dezminţiri doi genunchi plecaţi
Ochi-ţi stăruinţă implorându-mi greu
Mi-am închis sub pleoape ochi întunecaţi
Că-ntre tu şi eu scris-a Dumnezeu

Între alb şi negru o cafea amară
Între două trenuri fum şi-ndepărtări
Nimeni n-o să ştie cum de într-o seară
Mi-am iubit iubirea-n lacrimi-renunţări

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea albă de Crăciun

... În seara sfântă de Ajun,
Ne aşezam, tăcuţi, la masă...
Era plăcut şi cald acasă,
În noaptea albă de Crăciun.
Şi mama,-n vatra cu tăciuni,
Trăgea sub pirostie focul,
Scânteile duceau norocul
Pe coşul casei plin de lumi.
C-o stea din el, plecam şi eu,
Cum pleacă-n cer o rugăciune,
Sperând la clipa de minune,
Ce-înseamnă-n viaţă Dumnezeu...
În zori de zi, o luam, de zor,
Cu steaua mea din jar culeasă,
S-ajung, prin sat, din nou, acasă,
Precum un mag pe-un drum de dor.
Credeam că vin din cer, de sus,
Să spun că steaua-n zori răsare,
Să duc prin case-o veste mare
Că s-a născut în noi Isus...
Mergeam prin zori ca un cuvânt
Ce se năştea din casă-n casă,
Cu steaua magică culeasă
Din cer, cu focul din pământ.
... Priveam în jar, cu ochi de gând,
Mă minunam la ce-o să fie,
Când vom ieşi din pribegie
Şi ne-om întoarce pe pământ...
... Dar steaua mea era doar semn,
Cules din vatra cu corlată,
Din lumea noastră, aşezată
În case vechi, cu porţi de lemn...
... Însă-a venit de-atunci un nor
Iar cerul nu mai arde-n stele,
Azi, sunt cu toate-ntre zăbrele
Şi tot pământ-i orb de zbor...
... În noaptea sfântă de Crăciun,
Ajung din nou la noi acasă,
M-aşez, târziu, pe-un strop de masă,
Prin ce-a fost ieri, cu ce-i acum...
.........................................
... Era tot ziua de Crăciun...,
Dar mama mea, demult murise,
Iar coşul casei, plin de vise,
Era acum morman de fum...
... Am să pornesc din nou la drum,
Dar casa noastră din răscruce,
S-a dus şi numai poate duce
La ce-a fost ieri, prin ce-i acum...
... Mă pregătesc să plec din sat,
Când voi zări, în ochi, lumină,
Şi când cocoşul, din grădină,
Va fi la primul lui mimat.
Am doar pe gând, din cer, o stea,
Cu mări de foc şi flori de gheaţă,
Şi-am s-o aştept, ca-n dimineaţă,
Să-apară iar în viaţa mea...
Dar, acea stea din timp s-a dus
Şi-n zori de zi n-o să apară,
Să ducă-n lume-o veste rară...,
Căci a murit, în noi, Isus.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul se mişcă

Totul se mişcă, oscilează mereu,
E un pendul în balanţă, ateu,
Capul mi-e greu, ca ghiuleaua de tun,
Ochiul meu drept e mai mic, plin de fum.

Lumea se-nvârte şi-o pierd, pas cu pas,
Când întind mâna spre nor i-un balans.
Ca un copac rugător urc spre cer,
Calea privirii Lactee-o visez şi o sper

Totul se mişcă şi nicicând nu va sta,
Fâlfâie-odată cu aripa din inima mea.
Poate că mâine când tu, mângâind,
Vei lăcrima, spaima nopţii zdrobind,
Poate atunci va-nceta valsul greu
Şi voi dormi pe o stea ca un zeu.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!