Mama
Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre suflet
- poezii despre mamă
- poezii despre creștere
- poezii despre alfabet
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Scrisoare mamei
Unde ești, Tu, mamă dragă?!
De nu vrei să ne vorbești,
Vei pleca-n curând în ceruri,
De-acolo să ne iubești.
Mi-ai dat viață, mi-ai pus nume,
Ai avut grijă de mine.
Sfaturi bune tu mi-ai dat,
Iar eu ți-am făcut pe plac.
În tristețea mea și-n gând
Te am mamă... Stau și plâng!
Mamă dragă, unde ești?
Să spui la nepoți povești...
Amândoi m-ați condamnat,
Faceți la nepoți pe plac.
Nu mai sunt copilul vostru?!
Acum voi mă vedeți monstru!
Mamă, sunt acum om mare,
Nu mă jucați în picioare!
Eu sunt rupt din trupul vostru,
Iar voi mă vedeți un monstru!
Rana voastră... e și-a mea
Mă veți căuta cândva?!
Mamă, chipul tău îl port,
De tristețea ta... sunt mort.
Vei muri! Eu, voi uita,
Toată bătrânețea ta.
Dacă mori, mamă, de mâine,
Cine te plânge pe tine?!
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre plâns
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre sfaturi
- poezii despre scrisori
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Când ești lângă mine, mamă
Când ești lângă mine, mamă,
Norii de pe cer dispar.
De nimic nu-mi mai e teamă,
Suntem împreună iar.
Când îmi treci mâna pe frunte
Simt o caldă mângâiere.
Îmi alină doruri multe,
Tristețea din suflet piere.
Iar când mă săruți pe frunte
Simt din plin a ta iubire.
Uit de grijile mărunte,
Radiez de fericire.
În curgerea vieții mele
În inimă te voi purta.
Și când vei pleca la stele
N-am să uit iubirea ta.
poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre nori sau poezii despre mâini
Adio
Pe un norișor tu, mamă dragă, te-ai înălțat
Spre un ținut necunoscut, îndepărtat,
La îngeri și la stele tu ești acum
Plecând din astă viață pe ultimul tău drum.
Mama mea, la mine-n suflet ai rămas
Chiar de nu-ți mai aud al tău glas,
Și nu-ți mai văd al tău chip frumos și luminos,
O amintire vie pentru mine vei rămâne și vei fi,
Cât și eu în astă lume voi trăi.
Rămas bun iubită mamă ți-ai luat,
De la a ta familie, de la casa ta și de la oamenii din sat,
Te rog însă să iei aminte și să știi,
Că ai avut dragoste de la nepoți, copii.
Te-am iubit, te-am respectat ca pe o regină,
Viața cu sentimente alese să-ți fie plină.
Drum bun în lumină, iubită mamă
Și de acolo de sus unde ești, eu voi ști,
Că tu vei fi cu mine și alături de-ai tăi copii,
Și de rude dragi, prieteni și cunoscuți
Și vei veghea neîncetat și vei păzi, feri
Pe toți pentru care aveai un cuvânt bun de spus.
De tine mă despart cu greu și-mi va fi tare dor
De a ta îmbrățișare caldă, iubitoare,
Și de cuvintele de îmbărbătare și binecuvântare,
Pe care pregătite le aveai tot timpul la plecare.
Voi aștepta semne neîncetat de la tine
Și-aș vrea să știu, că, acolo sus, îți este bine
Și-n acea lume străină în care te-ai dus
De noi, pământenii, de nepătruns,
Este ceva divin și cu totul mai presus,
Decât putem noi visa sau spera.
Adio, iubită mamă, și îți mai spun
Că-n grădinița cu flori de la tine eu voi sădi
Și un trandafir roșu ce l-am primit ca amintire
Și-mi doresc ca acestă minunată și catifelată floare
Să dăinuie, să-nflorească, niciodată să nu piară
Și să-mi amintească n fiece primăvară,
Că dragostea de mamă este nemuritoare.
O rugă voi înălța și un pios gând voi avea
Pentru memoria și veșnicia ta,
Sărut mâna încă odată îți spun acum
Când îți iei de la cei dragi rămas bun
Și pleci pentru totdeauna pe al tău lung drum.
poezie de Georgeta Ganea (16 martie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre cuvinte, poezii despre visare, poezii despre trandafiri sau poezii despre timp
Tu ai plecat, iubită mamă...
Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viață dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veșnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poți că să nu știi!
Așa s-a întâmplat, tu însăși să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!
Curaj aveai, cât pentru o armată
Și ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ți era doar un covrig,
Că noi să creștem mari și să nu știm de frig!
Așa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă!
Iertare cerem, de-am greșit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar știi că fiul ți-a plecat în cer,
Că tata să nu fie mult stingher!
Acum și tu te-ai supărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!
În inimă ți-ai dus durerea
Deși era amară ca și fierea!
Tu ți-ai ales cărarea către cer
Și ai avut voință că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Ne-ai învățat pe toți să nu cedăm la greu,
Că dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când ești pe ultimul tău drum ;
Nu poți în lume să mai stai,
Curaj în viață dacă n-ai!
În lumea unde veșnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu știi,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Și nu vei în stare, să scoți nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!
Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viață dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Și ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveți teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!
poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre durere, poezii despre înălțime, poezii despre învățătură sau poezii despre vamă
Dor de mamă
Ți-ar închina poeți, poeme, mii și sute...
Dar sufletu-ți de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-așteaptă!"
Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Ești înger vieții mele!
Se-nalță din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...
Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenței,
E dulce mângâiere, e roua dimineții...
Oh, cât ești de frumoasă, măicuța mea, ști bine!
Ninsori s-au prins în păru-ți bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ți spun cât te-am iubit!
Rămâi să-ți sprijini pașii spre diincolo,-n tăcere,
De brațul meu... și-n pașii-ți, n-ai să mai simți durere...
Mi-aplec genunchii mamă și simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... și crudă-i omenirea!
Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Și vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.
În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ți-am spus, măicuță, vreodată, că mi-ești dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul și vreau să-mi cer iertare...
Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranță în suflet se mai vede...
Un licăr de speranță... Nu-ți alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre voce
De când ai plecat, mamă
De când ai plecat mamă, multă vreme a trecut
și tare-mi este teamă, că în lume te-ai pierdut.
O veșnicie-i timpul, de când nu te-am văzut,
îți caut chipul mamă și noaptea-n așternut.
Te vreau alături mamă, să simt căldura ta,
să nu-mi mai fie teamă, de lumea asta rea.
Cu o îmbrățișare, să-mi dai iubirea ta,
să nu mai simt în palmă, strivită lacrima.
Târziu, pe prispa casei, stau noaptea și te-aștept,
inima-mi te cheamă, gata să sară din piept.
Eu încă mai cred mamă, că mâine vei veni
și știu prea scumpă mamă, că mult mă vei iubi.
poezie de Dumitru Delcă (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre iubire, citate de Dumitru Delcă despre viitor, poezii despre trecut, citate de Dumitru Delcă despre trecut, citate de Dumitru Delcă despre timp, poezii despre noapte, citate de Dumitru Delcă despre noapte, citate de Dumitru Delcă despre mamă, poezii despre frică sau citate de Dumitru Delcă despre frică
Dor de casă
La muncă în străinătate...
Am plecat de-acasă eu și tinerețea,
La fel ca voi!
Și am lăsat acasă gândul, că măvoi întoarce.
Venim aici crezând că vom deveni nu mai bogați,
Dar totusi ne mână dorința de a ne îmbunătăți puțin traiul.
Al celor de acasă, căci al nostru...
Nicidecum nu poate fi numit trai,
Ci mai degrabă exploatare, prin munca forțată,
Să nu-i zicem sclavie... căci suntem plătiți!
Prietenă îți este decât noaptea...
Cu ea tu te trezești,
Cu ea tu mergi acasă.
Am plecat gândind la o viață mai bună.
Mergem să muncim pământul altor țări...
Și pe al nostru Îl muncesc oameni cu chip Și brațe de tractoare!
A construi case în timp ce ale noastre se dărâmă...
Să avem grijă de copii și părinții altora,
Cei pe care suntem obligați să îi iubim doar pentru bani!
Dar de ai noștrii părinți și copii,
Cine are pivirea ațintită spre ei?
Cine are grijă?!
Este adevarat că tu sau eu, aici, purtăm o altă haină.
Un alt tip de mașină,
O casă cu etaj sau chiar grădină
Dar toate astea nu le poți avea în țara ta.
Tu, eu, peste ani vom purta în drumul spre sărăcie, doar amintiri.
Zic asta pentru ca doar tinerețea este bogăție...!
Un chip mai vechi, o față suferindă, o mașină, câțiva bani...
Copii tăi vor fi atât de mari ca nici nu te vor mai recunoaște,
Curioși și necunoscători, te vor întreba doar:
Ne-ai adus " bani "dătători de fericire?
Bunicii tăi demult s-au dus,
Iar cei ce sunt mai norocoși și încă au părinți... ce le vor zice?
Mamă, tată, cu banii ce eu v-am trimis
ce-ați făcut?!
Căci casa e la fel....
Iar ei te vor lua de mână și-ți arata un loc de veci la cimitir.
Uite mamă banii tăi și casa unde ne vei căuta.
Căci dacă vei mai întârzia în goana ta aici ne vei găsi.
Deci vino acasă!
Acolo unde te-am născut și ude te-ai jucat cu -ai tăi prieteni,
Unde ai sărutat pământul, învățând să mergi
Și unde-ai dat primul sărut unui băiat sau unei fete,
ori ai zâmbit vreunui bătrân.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muncă, poezii despre țări, poezii despre prietenie, poezii despre bogăție, poezii despre bani sau poezii despre vestimentație
Mama
Ești în vârstă de acum,
Draga mea, scumpă mămică.
Nu te-nghizui la lung drum,
Doar prin sat, pe cale mică.
Părul tău, frumos însă bălai,
Mâinile atât de obosite,
Câte lacrimi ai putut să dai,
Câte nopți n-au fost dormite...
Și acum mă încălzești
Cu a inimii blândețe.
Pentru mine sfântă ești,
Dragostea și mila vieții.
Mă aștepți mereu să vin,
Sa-ți răspund că totu-i bine.
Pentru mamă e un chin
Când odorul nu-i mai vine.
Să trăiești mereu, o, mamă,
Să ne mângâi cu iubire,
Glasul tău mereu ne cheamă,
E izvor de fericire.
Doar cu zâmbetul pe față
Iți dorim mereu sa fii.
Cât mai ești măicuță, în viață,
Mai suntem și noi copii.
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre sat
Scrisoare către cel ce așteaptă, păcatul moștenit, iubirea
Diseară așteaptă-mă!
E tot ce mi-am dorit...
Căci o să vin cu flori și șampanie...
Mă voi aduce și pe mine.
Vom fi doar noi.
Dar dacă nu ești de acord, să mă suni.
Anunță-mă negreșit!
Voi trimite doar gândul să te însoțească.
Aștept să-mi scrii...
Și de vei vrea, doar pregătește-te pe tine!
Nu vreau să te rujezi, sau să pomadezi exagerat fața
Căci nu vreau să ieșim undeva.
Nu in seara asta!
În seara asta eu te vreau așa cum ești,
Așa cum noi ne-am cunoscut odată
Nu vreau să mături casa, nici să pregătești mâncăruri.....
Căci eu, în astă seară mă voi hrăni cu tine noaptea toată.
Dar hai să nu fiu rău
Și să-ți dau voie și ție să faci ceva ce-ți place.
Mă poți privi cum te sărut și te desmierd,
Înainte de a mă înfrupta din tine...
Vei fi deliciul casei.
De nu mă-nșel,
(Parcă ți-am mai spus, de atâtea ori, nu?!)
Ți-aȘ mai aduce flori să fiu galant,
Dar nu le-am cumpărat,
Nici nu le rup din cuibul lor, iubind natura...
Ți-aș aduce, de-ai dori, flori ce-au încolți la mine-n suflet,
Crescând doar din iubire
Și înrădăcinându-se pentru o veșnicie în noi.
De aceea te-am primit pe tine, în casa sufletului meu,
Călcând pe petale de roze...
Sunt flori ce chiar prin viața lor ar fi putut da nastere sau moarte primaverii...
Așteaptă-mă, așteaptă-mă,
Căci voi veni purtând iubirea-n suflet!
Sau aș putea să înot prin lumea mea de basm,
Călărind pe-un nor din dragoste făcut
S-ajung mai repede la tine.
Dar până atunci,
Deschide doar fereastra să intre dorul meu
De-acuma transformat în strofe de iubire...
Doar pentru tine, femeie!
Așteaptă-mă căci voi purta
Chiar și păcatul moștenit de noi - "iubirea",
Păcatul dragostei
Și sentimentul de tată
Pe care pruncii mi l-au tatuat
În sufletul rănit de așteptări.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre dorințe, poezii despre înot, poezii despre șampanie sau poezii despre tată
Mamă scumpă, unde ești?
Mamă scumpă, unde ești
de nu vii ca să mă crești?
Mamă, când m-ai părăsit,
la mine nu te-ai gândit?
Oare nu-ți mai este dor
de-al tău frumos puișor?
De-acolo de unde ești,
din cer dacă mă privești,
Roagă-te să-mi fie bine
în această mare lume.
Tata a plecat de-acasă.
Bunica-în curând ne lasă.
Ce mă fac eu fără voi?
Îndur foame, îndur ploi.
Mamă, eu vreau să trăiesc.
Nu vreau să mă prăpădesc.
Vreau să trăiesc vremuri bune,
să-mi croiesc un rost în lume.
Cu mine să te mândrești.
Mamă scumpă, unde ești?
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre mândrie sau poezii despre frumusețe
Te aștept, iubire!
Când tu vei vrea să fii cu mine
Voi fi mereu aici.
În orice depărtare te-ai afla
Te voi aduce lângă mine.
În fiecare zi eu voi trăi doar pentru tine
Și voi îngenunchea în fața ta
Și-ți voi cânta decât poeme de iubire.
Și când tu vei fi pregătită
Și vei vrea iubire,
Voi fi mereu aici și te voi aștepta
Cu sufletul în palmă.
Voi aștepta venirea ta, iubită doamnă!
Iubirea de mult așteptată.
Te vreau să-mi fi tu zâmbetul ce îmi alină inima.
Din vise adânci, iubirea noastră a zămislit.
Iar tu vorbindu-mi fără un subiect anume
Lăsându-mă decât pe mine să vorbesc despre iubire
Trăind în lumea mea de vis, un basm de nedescris ai să adormi.
Și am jurat pe-a mea iubire
Că voi păstra ăi visul, dar și dragostea.
Te-aștept sa vii!
Te-aștept să faci și tu un pas spre mine,
Că doar așa vom dobândi ce-am căutat
Iar eu promit că îți voi dărui iubirea
Ce vreau să îți aducă fericirea,
La care ai visat și altădat.
Mereu de mână să fim amândoi.
În zile albe, nesfârșite.
Să nu-mi mai fie noaptea zi
Și visul sec în zorii dimineții,
Să fim doi purtători de viață
Pe cerul timpului să-nflorim,
Să fim în doi la bine și la rău, mereu îndrăgostiți
Și să ne dăruim decât iubire.
Mereu stângaci ca-n prima zi,
Pierduți în nopți cu lună plină
Cuminți, sub dulci îmbrățișări
Sorbind lumină din iubire
Să ne cunoaștem fiecare of și dor
Doar tu și eu pierduți în noi ca-n Paradis.
Și să uităm de astă lume...
Dă-mi mâna când vei vrea să fii iubită!
Să-ți pun pe deget un inel de vise.
Cunună-te cu mine!
Luminile sunt stinse...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri sau poezii despre zile
Plecare
Privesc sclipirea neagră ascunsă-n ochii tăi
Și plouă azi cu lacrimi de jar și de argint,
Durerea-i sfărâmată cât veghe-ți suntem noi.
Tu ai să duci cu tine tristețe,-n infinit.
Sunt nori pe cerul vieții și-n suflet este noapte,
Furtuna strânsă-n suflet se zbuciumă, vibrează,
Comunică cu lumea... Departe, mai departe,
Cei care-s duși din lume, prin timpu-ți recreează.
M-ascund sub umbre stranii... Tăcere, suferință...
Aștepți eliberarea... Sunt aripi fâlfâind,
Iisus, cu ochii-n lacrimi, te-așteaptă-ntru căință,
Iar noi, măicuță scumpă... noi te vedem murind.
E pleoapa grea de lacrimi... Tu, lacrimă de ceară,
Cerându-ți drept la viață eternă, vei pleca...
Te așteptăm în vise căci dulce,-o să apară,
Decât acolo, mamă, înfățișarea ta.
Și gândurile zboară, târziul va erupe
Și stele-n semn de doliu pe cer or să se stingă,
Această clipă. mamă, de lacrimă ne umple...
Tu vei veni - un înger, pe umeri să ne-atingă...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre suferință sau poezii despre prezent
Tu... Mamă
Departe ești dar... Un înger păzitor,
Tu! Îmi alini atâtea răni ce dor.
Departe ești, dar... printre pământene,
Un suflet nepereche, un vis de... "Sânziene."
Mereu te simt, și... mai mult, te ador,
Tu mi-ai dat aripi, m-ai învățat să zbor,
Mereu te simt, m-ai ajutat să sper,
Să-nving cu bărbăție, năstrușnicul mister.
Oriunde sunt, oriunde mă voi duce,
Am să păstrez, în sânu-mi a ta cruce,
Ce-i un semnal, mereu spre biruință,
Fii liniștită mamă! Respect a ta credință.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (21 mai 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre semnale sau poezii despre respect
Amintire pentru mama
Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...
Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.
Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.
Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.
Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai știu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuță,
Căci de-acum, în vis te vom avea.
Ică ți-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porți în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.
Ți-a adus în dar o nepoțică
O iubeai, ca și pe noi, măicuță,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuță, mama mea cea plânsă!
Magda, soața lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...
Cătălin și Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana și Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,
Ți-ai dorit ca el să-ți cânte! Iată,
O dorință ți s-a împlinit...
Au și ei, da, au și ei o fată,
Mamă... și pe tine te-au iubit!
Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe brațe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!
Fiica mea, Alexa, îți deschide
Poarta vieții-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus să stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.
I-ai spus, mamă, că îți este bine,
Și să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.
Ca-ntr-un stup, albinele, măicuță,
Pruncii-ai strâns, nepoți, prieteni, frați,
Sufletul ți-e, luminând iubire,
Dar cu toții suntem înlăcrămați...
Mamă, ai fi vrut să-mi joci la nuntă,
Când credeam și eu în fericire...
Dar măicuță, viața ți-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...
Plâng și eu, deasupra plânge cerul!
Te desparți de noi și pleci ușor.
Azi te-nalți, te-nalți spre mântuire,
Mamă! Și pe noi ne lași cu dor...
Te-ai născut un fluture de-o clipă
Și ți-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet triști și goi...
Căci ești același înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a așezat...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere
Mama mea-i nemuritoare
Te privesc; din zi în zi
Cum te schimbi, îmbătrânești
Într-o zi, tu, vei muri
Și văzută nu mai ești.
Însă tu, nu vei muri
Vei trăi mereu în mine,
Pentru că, te voi iubi
Și voi fi mereu: cu tine!
poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare
Cine ești?
De te vei rupe dintr-o altă lume
Și vei pătrunde, înfruntând stihii,
În taina unor gânduri fără nume,
Mă vei găsi, te-aștept, speram să vii.
Mi te închipui răsărit de soare,
Îmi ești atât de-aproape, uneori,
Și-n gândul meu apari strălucitoare,
Mă-mbrățișezi cu dragoste și... dori.
Îmi ești o stea în nopțile cu lună,
Învăluită-n neguri de mister,
Îmi ești suavul cântec ce-mi răsună
În visul ce mă-mbată, efemer.
Mi-ai apărut de-atâtea ori, dar nu știu
De unde vii spre mine, cum pășești,
Cum intri-n suflet, cum îl lași pustiu,
Și mă întreb, adesea: cine ești?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre Soare
Dorul de mamă
Mi-e dor de tine, mamă, mi-este dor
De tot ce am trăit și-a fost odată,
De cum ieșeai adesea în pridvor,
Și îmi vorbeai frumoasă și-nțeleaptă.
Mi-e dor de bunătatea-ți nesfârșită,
De inima ta scoasă la mezat,
Iubirea ta a fost nemărginită,
Prin frunze și prin flori tu ai plecat.
Ai luat cu tine viață și lumină,
Și sufletul mi l-ai lăsat pustiu,
Ai fost și vei rămâne o divină,
Să te iubesc din drum e prea târziu.
Mi-e dor de tine și-mi va fi mereu,
Sunt singur pe pământ fără de tine,
Dar știu că mă ajută Dumnezeu,
La amândoi ca să ne fie bine.
Eu te sărut cu-n ultim tainic dor,
Și îți doresc să te mândrești cu mine,
Dacă mai cred sau nu în viitor,
Cu mine nu-ți va fi nicicând rușine!
poezie de Felicia Feldiorean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre rușine sau poezii despre religie
Glossă pentru vremuri triste
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai să te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.
S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.
Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
Să mergi să te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate că aș fi suferit și eu.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.
Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție
La mulți ani, mamă!
Îmi aduc cu drag aminte,
De clipele din satul meu,
Când iarna grea din ulițe,
Mă făcea să vreau mereu,
Să fiu acasă lângă foc,
Să mă-ncălzesc, să nu răcesc,
Dar anii au trecut cu tot,
Mă uit în spate și privesc.
Timpul nu se-ntoarce,
Anii trec în zbor,
Acum cu toții sunt departe,
Dar poate-n viitor,
Vom fi cu toții împreună
Să ne sprijinim necazul,
Să ne scoatem din furtună
Și să ne întoarcem hazul.
Poate nu azi sau mâine,
Dar azi e mai urgent,
Deși nu suntem lângă tine,
Mamă dragă, crin etern,
Îți urăm, deși suntem departe,
Viață lungă, multe zile,
Fericire, sănătate,
Inimi plini de iubire.
Ți-aș dori tot ce se poate,
Dar știu că tot ce îți dorești,
Nu e pentru tine mamă,
Ci pentru ai tăi copii, ce îi iubești.
Azi e despre tine, mamă,
E ziua ta, deși mereu,
Ne ești în inimă icoană,
Și un înger trimis de Dumnezeu.
La mulți ani iubită mamă!
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 februarie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un mare om care nu mai este printre noi (Constantin Mihoc)
1. Și s-a mai stins un suflet
În cruntă amintire
Ca să se-aprindă-n ceruri
Din ani în nemurire...
2. Și-a mai pălit un zâmbet
Îmbătrânit de plâns,
Ridat în deznădejde,
Uitat de zbor, învins...
3. Și s-au lăsat iar norii
Pe umerii de mamă,
Cu greutatea serii
Și urme-n ploi de toamnă...
4. Și iar veni-va timpul
Când vom uita grăbit
De jalea și de veghea
Copilului iubit...
5. Și va porni speranța
Cu avânt spre file noi
Lărgind portița vieții
Spre rânduri mai de... "soi"...
6. Dar nu vom lăsa zborul,
Iubite suflet drag,
S-acopere cu totul
Al amintirii prag...
7. Vei dăinui-n povești
Și-n rugi de mântuire
Vom țintui-n imagini
Privirea-ți de iubire!...
poezie de Gabriela Chișcari (4 august 2009)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri sau poezii despre toamnă