Nu căutați iubirea prea departe...
Am cunoscut iubirea când nu știam s-o strig,
În mâna sfânt-a mamei ce mă-nvelea de frig.
În ochi-i plini de lacrimi, în grijile-i tăcute,
Când sufletu-mi de înger știa să o asculte.
Am cunoscut-o apoi în cântul ciocârliei,
În floarea de alun... și-n foșnetul câmpiei
În strigătul de frate și grija de bunic,
În primul fir de iarbă și-n greierul cel mic.
În picături de ploaie, în roua de pe flori,
În geana răsărită a soarelui din zori.
Iubirea stă să cadă pe stelele din cer
Și este-acolo, sus, și-n zori când ele pier.
Câtă iubire, Doamne, ai pus pe lângă noi!
Dar orbi cum suntem azi și-n suflete prea goi,
Împovărați de griji, sau gând de-navutire,
Nu ne mai pasă Doamne... călcăm peste iubire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre flori
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre prezent
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.