Cheile Altarului

Ochii vopsesc Piatra Altarului
Cu lacrimi de aştri.
Sângele neamului meu
Între hotare se zbate,
Cheile Altarului zumzăie legate
De gâtul lui Dumnezeu.

Desăvârşim istoria
În vatra cu pâine din Piatră,
Munţii se-nchid în rugăciuni,
Sângele neamului în mine înoată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crucea de ciozvârte

La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ştergem visul greu
Şi ne-necăm în lacrimi şi-n ruină.

Ne-au mângâiat cu verbul linguşirii,
Ne-au mirosit şi măduva din oase,
Ne-au ţepuit şi sângele iubirii,
Ne-au pârjolit câmpiile mănoase.

Nici munţii nu respiră-n univers,
Nici marea nu-şi mai potriveşte valul,
Coloana existenţei e pusă pe invers
Şi convertit în rugi e idealul.

Ţara-n haturi e miros de moarte,
Clopotul de-otravă o poartă peste vreme,
Oare ne-am născut s-avem păcate
Alăptând nelegiuiri extreme?

Curajul se închide sub lespedea tăcerii,
Ne ascundem în mormânt durerea,
Sudorile sunt roadele plăcerii,
Sărăcia ţării ni-i avere?

La crucea de ciozvârte a neamului meu
Dumnezeu din ceruri se închină,
Noi am purces să ştergem visul greu
Şi înflorim cu lacrimi din ruină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra şi apa

Piatra şi-a uscat inima din interior spre exterior,
Apa i-a furat sângele şi l-a ascuns în câmpiile mănoase,
Peştii zurlii se agaţă în undiţa fulgerului plutitor,
Munţii fumegă depărtări cu dinţii din albitele oase.

Dulce în zbor frumuseţea s-ascunde frenetic în noi,
Nenăscute sunete, calm, se articulează tomnatic,
Vestitorii iubirii aduc găleţi parfumate cu ploi,
Ne scăldăm în laptele arcului voltaic electrostatic.

Piatra şi apa zidesc urme între spaţii din muguri pustii.
Nădejdi, deznădejdi, sapă apocalipsa din clipă,
Ferăstrăul necunoscut depozitează lacrimi argintii
Când bucăţi din piatră, în apă, de prefacere ţipă.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul dacic şi Stăpânul lumii

Piatra sfântă stă în gură cu istoria,
Lupul dacic urlă pe Columna romană,
Lumea se adună printre flori
Şi sângele la rădăcini îl toarnă.

Fiecare pâine are eroul ei,
Inima pulsează izvoare de lumină,
În biblie s-azvârle cu scântei
Şi istoria devine mai senină.

Iarăşi urlă lupul pe columnă,
Timpul s-a zvântat în trupul său,
Din Ceahlău aude o chemare,
Îl cheamă-n nemurire Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADN-ul neamului

Sinceritatea mea
Face boltă de lumină
Peste funinginea luminării
Care sortează
Sicriele neamului.

Sub sfânta icoană,
O felie de aer
M-apropie de creanga
Timpului
Imortalizat
În propriile
Relicve
Unde încă
Respir!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele visului

Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii şi încercărilor.

Bem o cafea cu ochii cât zaţul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceaşca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spaţiul timpului, sângelui meu.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au căzut în genunchi

şi cei care-şi pierdeau greu cumpătul
de pe pereţi se scurgea sânge
focul înconjurase clădirea
nimeni nu înţelege nimic
căldura devenise insuportabilă
vântul purta mii de scântei
oriunde priveau cei din biserică
vedeau numai sângele cum picura
din ce în ce mai tare
stropii au început să cadă
pe lumânările aprinse în sfeşnicele
de aramă sau plumb
din faţa altarului sau pe cele din stânga
sau dreapta altarului
pereţii erau prinşi de hemoragie
sângele a picurat peste icoane
iar sfinţii păreau vampiri
afară a început o ploaie violentă
sirenele pompierilor se auzeau clar
printre două trăsnete
toată lumea era prăbuşită-n genunchi
nici intrarea pompierilor nu i-a mişcat
toţi erau conştienţi că le-a sunat ceasul
sângele mirosea a diluant
dar nimeni nu s-a gândit la asta
focul a fost stins în exterior
fumul intrase în biserică
şi sufoca enoriaşul îngenuncheat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi bolnav

Aş fi bolnav să cred în vise,
În sângele vuind înalt,
În tot ce e ştiinţă pură,
În fanteziile lui Kant.

Aş fi bolnav de ecuaţii
Nedesluşite-n rădăcini
Văzându-te în forme crude
Intrând furiş pe la vecini.

Mi-i scâncet neputinţa vieţii
Că n-am nisipuri, nici tipare,
Nici marmură a la Carara
Să-ţi fac statui între fecioare.

Eşti mângâierea unic pusă
În ochiul meu de Dumnezeu,
Din mine a făcut mulajul,
Din tine chiar sufletul Său!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de retina oarbă

Vinovat bântui retina copilăriei,
Am spălat văzduhul cu ploile suferinţei,
Am rotunjit urmele durerii cu palmele mamei,
Am învăţat necunoscutul cu sângele fiinţei.

Drumului pus între două puncte
Aflate în candela spaţiului tridimensional
Am adus ecou chemarea Domnului
Din trinitrotoluenul încercat de-al omenirii val.

În neliniştea mută ce poartă coroana
Luminii în zborul păsărilor otrăvitoare
Hălcile orânduirilor descompusei dreptăţi
Urcă sfera nelegiuirilor în ceruri fără soare.

La întâmpinarea paşnică a pădurilor de cruci
Contribuie încă hienele cu dinţii ştirbiţi
În cuiele bătute în sufletul neamului meu
Vinovat că au retina oarbă preacuvioşii sfinţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Nu vreau flaute.
Vreau îngeri
Pentru sângele cutremurării.
Cer naşterea cântecului
Prin apropierea
De tine.
Viaţa umblă pe oase
Nepăsătoare,
Iubirea ta rămâne
Binecuvântare?...

Să fiu piatră?
Să fiu potop?
O, inima mea
Lângă tine
Învie revelaţia
Din gâtlejul
Timpului.

Vino,
Seninul tăcerii
Se zbate
În ardere!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorul (de ziua sfinţirii altarului Cotroceni)

Ceruse de la Dumnezeu o derogare,
Să-i facă ziua, cu pricina, mai mare,
Ca lumea să se-nghesuie-n altare,
Numărând, în gând, cam câte voturi are.

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

istorie

Învăţată în cărţile de şcoală, istoria era o apoteoză a vitejiei neamului. Gândită dincolo de şcoală, istoria oamenilor măsura durata absenţei lui Dumnezeu.

definiţie celebră de Ionel Teodoreanu în Secretul Anei Florentin (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi despre limba română este ca o spovedanie a sufletului la Altarului Patriei, pentru a mărturisi atitudinea faţă de truditorii care au cultivat pe ogorul neamului, dragostea de graiul românesc.
Maria Filipoiu / citate despre limba maternă

Maria Filipoiu în Citate despre limba maternă (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii presupusei devorări

Ochii mei sunt desenaţi
Pe degetul tău arătător,
Cuiul lui Pepelea
A scrijelit pedepsele tainei
Dispersând orbirea cuvintelor.

Sângele albeşte promisiuni jurate,
Paşii pierduţi în iertare
Pansează ochii plecaţi
În libertatea supusă încercărilor.

Blestemaţi,
Ochii devin jertfa
Propriei devorări!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria a fost, este şi va fi memoria conştiinţei naţionale.
Nicio faptă istorică sau socială, care nu este consemnată în istorie, nu este viabilă, pentru că istoria este viţa neamului, înrădăcinată în ogorul patriei şi udată cu sângele eroilor şi cu lacrimile străbunilor ce-au stăruit în vremuri de suferinţă, plătind tribut jertfelnic.
Maria Filipoiu

citat din Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cruciuliţe

Fiecare viaţă este fir
Însăilat în cruciuliţe
Pe giulgiul omenirii.

Firul meu poartă
Sângele stelelor
În oceanul universului
Unde Dumnezeu
Îşi finisează poezia!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Targa de spital

Zodia cu rouă fără rod
Îşi târâie picioru-n iarba crudă,
Clopotul îi sună dintr-un melc,
Semnul ei e rudă-paparudă.

S-a scăldat în sângele de piatră,
A fluturat cu nurii peste tot,
Dracii sug din laptele-i untos
Făcând din cimitire doar imensul tort.

Nimeni nu adoarme cu oasele sub cap,
Nimeni nu mai gustă din sângele de cal,
Doar viermele parşiv muşcă din trupul
Poporului pe targa de spital.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununa iubirii

În spumele gândurilor devin tigru mutat între valuri,
Îmi aştern surâsul secundelor pe-ntinsele fregate,
Tremurândele mele mâini te ating ca pe o acvilă
Pe buze, cu o floare, întronând o minunată carte.

Sunt egalul tău cu mine în egal, cerul de peste munţii
Scăldaţi în marea de rune, de semne-mbujorate de iubire,
Sunt păzitorul rachetelor înaripate în fiecare toamnă,
Mă recunosc pe căi necunoscute ca dulce amintire.

Pasăre cu buze de foc, suflet pus în templul de cuvinte,
Scutur crinii din roua lacrimilor în sânul altarului
Din care zeii beau fericirea tainei cosită din dorinţe,
Fulgere de flori trec prin unica viziune a pândarului.

Văd cununa iubirii încoronând lumina sufletului meu,
Cu ea şlefuiesc rime şi epitete, în poezie prelinse,
Aşez cuvintele pe buzele tale, îţi stropesc inima cu mir,
Cu ea mă dezlipesc de pământ şi mă ung cu aripi de vise.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria noastră

În piatră este scrisă istoria noastră
În piatră peste piatră
De Ziditorul puse la-nceput
Ca să ne facă existenţei vatră
În piatră cioplită din stînca Sinaiului
Pentru tablele Legii
În piatra templului
În alte-atîtea minunate pietre
Strînse toate în piatra Golgotei
– Piatra rămînerii –
Rămînerii rostului meu, rostului tău
Hotar între bine şi rău
Prin ape ne-a trecut istoria noastră
După ce Dumnezeu despărţi
Apele de sus de cele de jos
Prin apele Potopului, apele Mării Roşii
Şi-nvolburatele ape ale Iordanului
Prin apele durerilor din Rama
Prefăcute-n lacrimi
Valuri peste valuri
Pînă ce toate s-au strîns
Într-un singur pahar
"Tată, dacă este cu putinţă,
Îndepărtează-l,
E prea amar".

Prin foc ne-a trecut istoria noastră
Ca să cunoaştem focul rugului
Ce ne mistuie
Focul rugilor ce ne mistuiau
Pînă ce cunoscurăm adevăratul foc
Focul iubirii, focul jertfei
Strîns tot într-un singur strigăt
"Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac"
Luminînd de pe cruce spre mine
Spre oricine
Aceasta este istoria noastră
Filă cu filă o citim
O ştim pe dinafară
Ne-o şoptim în taină iară şi iară
O luăm de la capăt
Fără scapăt
Aceasta este istoria noastră
Drumul de jertfă
De-aici spre lumină
Fiecare suntem fărîmă din ea
Ca-n istoria lumilor de sus
Stea lîngă stea

poezie de Benone Burtescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A vorbi despre crucea neamului românesc, a vorbi despre jertfele înaintaşilor noştri şi a nu-ţi asuma şi tu crucea şi cuiele, ai putea să rămâi doar o umbră în istoria neamului tău.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculpturile păsări ale lui Brâncuşi reprezintă ţipătul de libertate al neamului românesc, din munte până-n în mare, din hotar spre alte hotare.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!