Sângele visului
Sângele meu doarme în vertebrele visurilor tale,
Cuiele Coloanei Infinite privesc din palmele învierilor,
Izvorul Tămăduirii adună la Cina de Taină culorile
Pentru clipa supusă dumnezeirii și încercărilor.
Bem o cafea cu ochii cât zațul de soare în hubloul din noi,
Aburul tăcerii, ceașca totemurilor se sparge-n curcubeu,
Răsună orizontul în trecerea din vertebră în vertebră
Prin zborul îngerilor ce au spațiul timpului, sângelui meu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
Citate similare
Încântare
Floarea sufletului, trifoi cu patru foi,
Iese din rubinul lacrimii sângelui din noi,
Adună aripi, le pune în zborul spre stele
S-aducă culori brodate în ochi cu picățele.
Rouă aduce pe buzele tale, pline de grai,
Uimirea umblă desculță prin iarba din rai,
Mușc adânc din plăcere, cu inima plină,
Prind luna în mâini să-i bem din lumină.
Râzi cu stelele-aprinse pe dinți, râzi cât poți,
Fericirea ne-aduce cândva, din veșnicie, nepoți,
Împrejur statuăm petale-n buchet de lumină,
Pan din syrinx ne-ncântă cu melodia-i divină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre râs, poezii despre rouă, poezii despre religie sau poezii despre rai
Cafeluța descântată
Într-un ibric, pe-o lopată,
Sub o cușcă dărâmată,
Fierbe-o cafea descântată
Pentru omul de zăpadă.
Aburi ies, se-nalță-n zare,
Aripi lungi de călătoare
Aduc razele de soare
Și florile pe ponoare.
Tu te plimbi prin aburi vii
Cu verdeață pe câmpii,
Îmi pătrunzi în poezii
Înger cu ochii căprui.
Te oprești să bei cafea
Din ceașca, inima mea,
Care-i dulce și ar vrea
Să fii zaț de stea în ea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre poezie, poezii despre plimbare, poezii despre ochi căprui, poezii despre inimă, poezii despre flori sau poezii despre cafea
Ochii presupusei devorări
Ochii mei sunt desenați
Pe degetul tău arătător,
Cuiul lui Pepelea
A scrijelit pedepsele tainei
Dispersând orbirea cuvintelor.
Sângele albește promisiuni jurate,
Pașii pierduți în iertare
Pansează ochii plecați
În libertatea supusă încercărilor.
Blestemați,
Ochii devin jertfa
Propriei devorări!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre libertate, poezii despre jertfă, poezii despre iertare, poezii despre devenire, poezii despre desen sau poezii despre degete
Vinovat de retina oarbă
Vinovat bântui retina copilăriei,
Am spălat văzduhul cu ploile suferinței,
Am rotunjit urmele durerii cu palmele mamei,
Am învățat necunoscutul cu sângele ființei.
Drumului pus între două puncte
Aflate în candela spațiului tridimensional
Am adus ecou chemarea Domnului
Din trinitrotoluenul încercat de-al omenirii val.
În neliniștea mută ce poartă coroana
Luminii în zborul păsărilor otrăvitoare
Hălcile orânduirilor descompusei dreptăți
Urcă sfera nelegiuirilor în ceruri fără soare.
La întâmpinarea pașnică a pădurilor de cruci
Contribuie încă hienele cu dinții știrbiți
În cuiele bătute în sufletul neamului meu
Vinovat că au retina oarbă preacuvioșii sfinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre suferință, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre păsări
Punct final
Zarea ține orizontul
Pe oase nevăzute.
Dealuri călătoare
Prin ochiul meu trec.
Tu porți cobilița
La fântâna trăiniciei
Din care curcubeul
Își soarbe culorile.
La cascada inimii
Orizontul se întreabă
Până unde ține
Imaginația mea
Definită ca un
Punct final
Sprijinit
Pe oase nevăzute!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre imaginație, poezii despre curcubeu sau poezii despre culori
Clipa tăcerii
Prin clipa tăcerii
răzbate
glasul timpului
în tic-tac-ul
ireversibil al orologiului
și mă dor clipele
ce-și plâng trecerea,
îmi frâng inima,
le simt cum
îmbătrânesc,
iar eu, odată cu ele.
Le aud tânguirea...
tic-tac
tic-tac...
plânsul lor,
plânsul meu
își picură lacrima
pe-a timpului cruce,
tăcerea clipei
printre rânduri
se duce!
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre dor sau poezii despre cruce
Spațiul uitat
Visul meu a murit intr-o inimă neagră,
Înmormântat e în ascunsa-i desagă,
Au plâns ochii tăciunele stins
La capăt de tristețe și de paradis.
Raiul este negru și-i din negre lalele,
Îngerii brodează vopsitele stele,
În luna mai mintea e sumbră,
Lupta cu iubirea rămâne o umbră.
Trupul meu a murit sub o inimă neagră,
Propria-nmormântare crucea aleargă,
Ochii nu plâng, sufletul știe
Gestu-i o pasăre închisă-n colivie.
Am colindat cu tine peisaje, verdeață,
Ziua era rouă, noaptea era viață,
Pata timpului vrea să ne vadă
Din spațiul uitat, iubirea colorată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Efemere
Universul învârte roata timpului
Pe inelarul străpuns de lumină,
Pasul meu fierbinte sare din mers,
Din pielea îngerilor curge rugină.
Fiecare ins radiază în fața oricui,
Chiar și moartea prin moarte călcând,
Firul de iarbă pe buzele vântului
Crește ciocârliei note noi de cânt.
Flutură hainele hăului peste-nălțimi,
Pegașii nechează prin caii putere,
Ghețarii sufletului se scaldă-n câtimea
Veștilor ce se nasc în drum efemere.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre moarte, poezii despre cai, poezii despre vânt, poezii despre prăpăstii sau poezii despre naștere
Izvorul de viață cu rădăcina sfântă
O pasăre își croiește din oale de lut
Aripi arse de dorul zborului,
Sângele fierbinte vine din trecut,
Din izvorul vertebrelor poporului.
Clepsidra istoriei așează elemente
Sufletului înspre cer, spre Dumnezeu;
Trupul în îngenuncheri discrete
Așează-n jurul mesei veacul meu.
Se închină marea munților înalți
Și munții fac mătănii către ape,
Clavicula existenței aduce-n bărbați
Gravitația femeii mereu mai aproape.
Rememorez lanuri de săbii și cai
Ducându-l pe Marele Ștefan la Putna,
La Prut Podul de Flori vine din Rai,
Din Raiul românilor unde rodește luna.
Fragedul ecou caută în sămânță
Crăpături din zidul unde-o năzdrăvană
A meșterit mănăstiri de-naltă voință
De-a nu purta în suflet urmașii nici o rană
Cresc păsări în ouă rotunde de lut,
Spicele de grâu spre soare s-avântă,
Vertebrele istoriei sapă-n pământ
După izvorul de viață cu rădăcina sfântă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre înălțime
Zbor rătăcitor
Un pui de pasăre
Doarme sub aripa iernii,
Zăpada îl hrănește cu vise,
Vântul cu speranțe.
Gerul suflă în gheruțele
Gândurilor
Rătăcite-n uitare.
Iubita mea pictează
Pe-o coajă de pâine
O rază de soare
Scăldată în ceașca
Oceanului planetar.
Mai târziu orizontul
Se va curba
Sub aripile zborului.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre aripi
Aripi pentru iubire
În cerul viselor înalte
Mi-am încastrat aripi în spate
Și am zburat s-aduc lumină
Pe țarna plină de rugină.
Tu șlefuiai o lumânare
Din mare răsărit de soare
Și te rugai îngenuncheată
La Maica Domnului Curată
Să-ți pună și ție în spate
Un curcubeu până la moarte,
Cu el să urci și să cobori
Copiii îngeri printre flori.
Zâmbind pe urme de zăpadă,
Să le șoptești ca le sunt tată,
Că-n zborul viselor înalte
Iubirile-s adevărate...
Că știm să trecem peste munți
Și marea-n ochii celor mulți,
Că știm ce-i pâinea în iubire
Și Sfânta Cruce-n mănăstire.
De-aceea spun că-n visul meu
Tu porți culori din curcubeu,
Eu aripi pentru dorul sfânt
De-a fi iubire pe pământ.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre pâine
Cafeluța la ieșirea din noapte
Am ieșit din noapte râzând, cu tine în gând,
Răsuceai razele lunii pe ghemul sufletului meu,
Ai pregătit cafeluța, ne așezăm în balansoarul
Curcubeului, să meargă aroma pe geam, la Tezeu.
Așa migălim electrizantele gânduri frunzoase,
Gânduri lansate în tangaj în fiece dimineață,
Întrebările curg în față cu ceasornicul întors
În continuarea sinusoidală a trecerii prin viață,
Pe aceeași ușa ai ieșit râzând, cu mine în gând,
Eu scriam numele tău pe corole de dor,
Tu erai în zațul cafelei, hematiile sângelui meu,
Ghicit și trăit în iubire, frumos, nemuritor.
Am ieșit din noapte râzând, cu tine în gând,
Cafeluța fierbe în zâmbetul tău pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre zâmbet, poezii despre noapte, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
Lacrimi în palme crăpate
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate,
Din ele cresc cuvinte cu vertebre sparte...
Bazaltul albastru din munți se cerne-n nisip,
Dorul de mamă se vinde-n icoane, ca chip...
Sfinții din noi mor departe de țară, departe,
Tricolorul rămâne în suflet, în pagini de carte...
În sângele fierbinte cresc doruri făr' măsură,
Se-ntoarce orizontul pe-a munților curbură...
La concertul durerii asist cu vertebrele sparte,
Mama sădește lacrimi în palmele-i crăpate...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre nisip sau poezii despre icoane
Oftând în ochiul meu de fericire
Ochii florilor privesc ochii mei
Răsăriți în piept de porumbei,
Ochii tăi în oase de mister
Citesc zborul rostuit în cer.
În hohote luminile s-ascund
În zăpada prundului de fund,
Unde rubine roase de altare
Îneacă scoicile în val de mare.
La urechi sunt drumuri de inele
Unde vorbele agață stele,
M-așez la umbra lor să îmi sărut
În plecare ultimul cuvânt.
Încărunțit de vraja înecării
Luminii în petala încercării,
Pun foamea doar în sânul tău
Trecând-o pe-o buză de leu.
Rânjesc la ochii ce privesc
Din ochiul tău dumnezeiesc
Apoi intru oftând de fericire
În ochiul meu plin de iubire!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre păr cărunt sau poezii despre porumbei
Înnobilând iubirea
Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în brațele Domnului.
Tu îmi privești inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.
Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorții din coji de pământ?
Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.
Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptați de o floare.
Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre glezne sau poezii despre fluturi
Urnire
Apocaliptic vița de vie îmi intră în casă,
Se-ntinde în suflet, s-așează la masă,
ÎMI BEA SÂNGELE ȘI-I BEAU LICOAREA
Străbunul din oale îmi soarbe răbdarea.
Tu, înger, cu aripi de piatră și lut,
Magistru-n lumina din ochiul pierdut,
Mai spune-mi de clipa adâncă, brăzdată,
Cu plete de vie, cu sânge de fată.
Alunec în mine prin calul troian,
Albirea cu brumă devine noian
Și-n ruga adâncă, în clipele noi,
Sunt lacrima viei depusă-n butoi.
Timpul mă fură, fărâme de vis -
Privesc orizontul de semne cuprins,
Mirificul zbor prin clipe trăiesc,
Pun statorniciei aripi s-o urnesc!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură
Lacrima fulger
Sângele tremură pe buza
Dorului redesenat de moaște
Și în spuza clipei își ia zborul
Poezia care-n ceruri naște.
Sincer am vorbit în sinea mea
Hematiilor ce mi te știu vecină,
Trupul plin de rouă-n sentimente
Curge în izvorul tainic din retină.
Stau ochii ațintiți spre generații,
Nimicitori din umbra frământării
Și cerul tot devine puf albastru
Și lacrima un fulger, încercării!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre vecini sau poezii despre sinceritate
Revelație
Nu vreau flaute.
Vreau îngeri
Pentru sângele cutremurării.
Cer nașterea cântecului
Prin apropierea
De tine.
Viața umblă pe oase
Nepăsătoare,
Iubirea ta rămâne
Binecuvântare?...
Să fiu piatră?
Să fiu potop?
O, inima mea
Lângă tine
Învie revelația
Din gâtlejul
Timpului.
Vino,
Seninul tăcerii
Se zbate
În ardere!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică
Ești curcubeul sufletului meu
Din povești cu un final duios
Mi-am ales culorile iubirii,
Un curcubeu cu sufletul frumos
Ce vopsește ceru-ntineririi.
Îl port la gât și îl mângâi în vis,
Îi sărut fundalul dintre nori,
Închipuindu-mi că tu ești în dânsul
Și mă ridici prin ploaie uneori.
Blândețea lui este blândețea ta
În clipele astrale dintre nopți,
Mă plimbi în cer cu Caru-i Mare
Ungându-i cu iubire spițele la roți.
Ești curcubeul sufletului meu,
Sămânța-i ce zvâcnește-n univers,
Seamăn-o să prindă nemurire
Chiar prin sărutul dăruit ca vers!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre ploaie
Timpul infernului din mine
Timpul meu s-a scurs într-un mic infern:
prin copacii
care plâng trăirii dezrădăcinarea pădurii visării
ramurilor, frunzelor și florilor iubirii
dar și amintirea anilor din inelele vieții.
prin oceanele nașterii din miazănoapte
ce sărută fiecare răsărit viu de vis
sorbind cu nesaț fiecare picătură de viață
din amontele râurilor nordice.
prin iarba violet a luncii durerii
aciuată pe umbra tălpilor tale
din izvorul ruinelor secate
de liniștea neagră a uitării și strigătul sângelui meu.
prin hamadele lunii
dezgolite de gravitația întrupatei iubiri
rămânându-i doar neagra seceră
într-o infernală așteptare.
atunci nu-mi păsa că timpul trecea
agale prin florile albe din infernul lui Dante
dar, probabil!
a picta adevărul timpului infernului din mine
e cu neputință....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad