Cuvânt căzut în umbră

Întunericul îşi încordează culoarea,
Vânătorul organic mormăie-n el,
Cuvintele gânguresc în nuanţe,
Semnificaţia vibrează în piele de miel.

O pasăre-şi pune delicateţea pe masă,
Foşnetul soarelui aruncă la preţ
Pelerina de raze fierbinţi –
Providenţa face din nimic precupeţi.

Gestul întunericului eşti tu,
Lumina din tine tălăzuieşte
Existenţa contrastului apus
În coroana regelui care lipseşte.

Muzical norii împing tunete noi,
Vânătorul iese-n peisaje din vis,
Priveşte, cuvântul ce cade în umbră
Şi-nvăluie sângele de scursură atins.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul ghinionist

Că-i mare vânător ştiu toţi vecinii
O ştiu şi eu, vă jur nu-i păcăleală
Dar nu ştiu cum se face, din greşeală
Împuşcă numai capre-n fuste mini.

epigramă de Ana Zegrean din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis plutitor. Viaţa

Viaţa este culoarea din ochii tăi şi-ai mei,
bate într-un timp, pur şi simplu,
îndepărtate sentimente
răsună
deodată şi peste tot,
aşteaptă, la rând, să fie simţite,
apoi vorbite,
ţesute din lacrima durerii
răspândesc lumina
în aşteptare,
în noaptea întunericului.
Prin teatrul de umbre
şi aripile de mătase,
cuvântul întrupat
pulsează
prin sângele inimilor
pentru-a da naştere
zorilor
unei noi dimineţi
care să strălucească.
Viaţa, contopită în infinit,
creşte prin dragoste,
ca stelele care
luminează cerul nopţii
cu dorinţele noastre
brodate
în bezna universului.
O lume vie, sunet şi culoare,
mişcare
prin timp şi trupuri,
oglinzile
din ochii noştri,
un labirint de ferestre
atunci când privim din afară.
Ce-i viaţa? Un vis plutitor,
concomitent,
în toate direcţiile,
dezvelind
ochiul albastru
şi flacăra
portocalie a soarelui.
A fost, este şi va fi...

poezie de Irina Lucia Mihalca (17 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmă de vis

Într-o urmă de vis
Se adună lumina.
Viaţa scaldă
Sufletul
În copaia iubirii.
Sângele accentuează
Zvâcnirile inimii.
Cerul adulmecă
Nisipul veşniciei
Din aceeaşi urmă
De vis!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide-te, închide-te în tine...

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte. Pune punct.
Întră în pădurile de vise
Sub aripile clipei din amurg.

O buturugă te poate înălţa
La frunza fragedă de dor,
Prinde-o cu inima-ntr-o frază
Şi urcă ne-ncetat în zbor.

Ascultă-te şi-ncă ascultă
Cum molecule rebele,
În foşnetul tăcerii tale,
Aşteaptă sângele din stele.

Deschide-te, închide-te în tine,
Gândeşte, regândeşte, cu prinos,
Intră în pădurile de vise,
Aleargă în amurg, iubind frumos!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Primele Ore
În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se aşterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieţii miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează oraşul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
îşi tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul, sub nori de fum

Copacul singur stă în zare
Pe culmea unde luna urcă
Şi razele fierbinţi de soare
Presimt că viaţa se usucă.

Din oasele prinse cu sânge
Desprinse-s frunzele pe rând,
Coaja striată jalnic plânge
Când vârful cade la pământ.

Îşi face crucea din vârtejuri,
Din trăsnetele fără drum,
Zarea-l ascunde printre franjuri,
Adoarme dus, sub nori de fum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul

Stă pitit, în ambuscadă,
Vrând ca nimeni să nu-l vadă,
Nu c-ar aştepta vre-o pradă
Ci ca şeful său să cadă. .

epigramă de Florin Ţăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul Minciunel

Vânătorul Minciunel
A tras cu puşca-n adevăr.
Glonţul ricoşează-n el
Şi îl lasă fără păr.

epigramă de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu schimbăm în esenţă umanitatea, terorismul va deveni din ce în ce mai normal, doar un lucru de rutină. Se va petrece în avioane, în autobuze. Va începe să se petreacă în maşini. Cineva va da buzna peste tine şi te va împuşca – nu pentru că i-ai fi făcut ceva, ci doar pentru că vânătorul s-a întors. Vânătorul era satisfăcut de război. Acum războiul s-a oprit şi poate nu mai există vreo posibilitate să revină.

citat celebru din Osho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotăm pe-o umbră de barcă săracă

Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosiţele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinţi cad în palma mea –
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.

Ochii limpezesc din profunzime şi marea, şi cerul,
În ei îşi ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viaţă
Pun pecete de flori peste îndrăgostiţii din piaţă.

Dinţii tăi ar muşca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îţi lasă gâtul şi umerii rumeni şi goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.

Între cosiţele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nucul îmi aduce aminte

Nucul şi-a făcut căciuli din albine,
Bâzâie cerul în frunzele verzi,
Soarele pune în ochi raze senine,
Să-l prind într-o clipă visez.

Miere albastră curge-n cuvinte,
Tremură vântul în sângele meu,
Aducându-mi de tine aminte –
De dragostea ta dăruită mereu.

Albinele vin la roiniţa prinsă
Pe-o creangă din curcubeul întins,
De inima ta se lasă cuprinsă
Partitura reginei cântată în vis.

Polen de lumină adun, amintire,
Pentru cupa inimii dusă la vraci
Să tămăduiască vechea iubire
Din cuvintele spuse când taci.

Trăsneşte şi focul se-ntinde,
Nucu-i lumânare aprinsă în noapte,
Braţul Cenuşăresei mă cuprinde,
Am rămas văduv de a ta dreptate.

Miere albastră curge-n cuvinte,
Timpul se răneşte-n nisip,
Roiul din nuc îmi aduce aminte:
Iubirea e jertfă în propriul ei chip!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii de amfore

Negustorii de amfore
Vând antichităţi de piatră,
Se-nvârt în jurul tău
Cu probe din vată.

Le spun că ai rouă în vene,
Că eşti cerul sub care iubeşti,
Ei vin cu dălţi şi topoare,
Tu din privire-i topeşti.

În depărtări şoimii atacă
Zborul porumbeilor făr' umbră,
Negustorii intră în amfore,
Într-o tăcere sumbră.

Lumina surâde-n tăiş de topor,
Miresma timpului aduce visare,
Toamna din noi devine magie,
Iubirea apusă cărare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad fulgi ca într-un vis...

Dincolo de fereastra toamnei
cad fulgi ca într-un vis
iar soarele se pierde printre nori,
ca un visător ce trece,
prin oglinzile timpului
steluţe albe
se aştern peste pământul umed
vântul cu atingerea sa rece şi uşoară
priveşte spre mine din neant
ridicând braţele spre cer
poartă parfumul dimineţii
pictând razele soarelui
pe pragul zilei
rătăcesc visele iernii
cu delicateţea sa magică
şi îmbrăţişarea calmă
în lumina lunii se aprinde depărtarea
sub întunericul senin al nopţii
din marginea pădurii
se aude glasul cristalin al unui cerb
cu ochii pătrunzători şi luminoşi
de o frumuseţe neobişnuită
ecoul răsună ca un clopot al iubirii
pe cărare zăpada se aşterne
ca un covor alb şi nou.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiresc de dureros

Se zbate cuvântul,
Îşi cere dreptul la existenţă.
Întrebarea a fost rostită,
Răspunsul face slalomuri
Între creier şi porţile gurii.

Răspunsul în cuvânt
Îşi cere dreptul la existenţă.
Existenţa noastră depinde de el,
Nu de noi.
Oh, Doamne!
Eşti nefiresc de dureros.

Nefericită poezie,
N-ai fost niciodată citită,
Nici în gând şi nici altfel,
Doar răsfoită.
Durerosul te poate citi,
În timp ce pe tine te doare
Cuvântul din tine, dintre tine şi el.

Din întrebare sau răspuns,
Nefericit cuvânt
Mai poţi aştepta,
Să ştii, durerosule,
Dar poezia, nu cred să mai vrea.

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti precum un vis

Frumoasă eşti precum un vis,
Un mac superb în lan de grâu
Din care îngerii şi-au prins
Culorile în zbor, la brâu.

Frumoasă eşti ca o baladă,
O dulce notă de vioară,
La care dragostea s-arată
Ţinută-atent la inimioară.

Frumoasă eşti! Şi munţi şi mare
Se zbuciumă să te cuprindă
Cu formele fermecătoare
Din cerul nalt pus în oglindă.

Frumoasă eşti precum un vis
Puternic nins cu fericire,
Un curcubeu care-a cuprins
Poetu-n zâmbet de iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam (citeşte): "Anul îşi lapădă coroana..."
Lupoi (luminat brusc): Hait! Aici m-am prins! Vrea să spună că la sfârşitul anului 1947, noi, adică muncitorii şi ţăranii, călăuziţi de Steaua Roşie de la Răsărit, am lepădat coroana regelui... Pardon! Vreau să spun, coroana transfugului Mihai...
Adam (compătimitor): Eşti un dobitoc incurabil!

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noaptea...

Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg,

De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus -
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.

Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.

Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din miile de oameni

Din miile de oameni
Pe tine te-am ales
Din miile de stele
Iubire am cules

Cununa împletită
Din razele de soare
Şi flori multicolore
Iubirea mea cea mare

Eşti îngerul din vis
Ce-n noapte îmi apare
Eşti universul meu
Lumina călătoare

O zâmbetul tău blând
Mereu e-n a mea minte
Şi sufletul vibrează
Din nou fară cuvinte

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monarhia este lumina care face coroana regelui să strălucească.

aforism de Alex Dospian (mai 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!