Florile trandafirului se scutură, dar spinii rămân.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să culegi florile dorite, merită să calci toţi spinii cu tălpile goale.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.

Antoine de Saint-Exupery în Micul prinţ
Adăugat de Karola Gulianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile sunt plăpânde. Şi neştiutoare. Se apără şi ele cum pot. Se cred nemaipomenite cu spinii lor.

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată vin colindători

Iată, vin colindători,
florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
florile dalbe.

Şi ei vin mere, mereu,
florile dalbe,
Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe.

Şi-L aduc pe Dumnezeu
florile dalbe,
Să vă vă mântuie de rău
florile dalbe.

Inima să întărrească,
florile dalbe,
Oamenii să înfrăţească,
florile dalbe.

Că pe cer s-a arătat
florile dalbe,
Un luceafăr minunat
florile dalbe.

Noi vă zicem să trăiţi,
florile dalbe,
Întru mulţi ani fericiţi,
florile dalbe.

Şi ca pomii să-nfloriţi,
florile dalbe,
Şi ca ei să-mbătrâniţi,
florile dalbe.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolia cu florile ninse

te-am căutat să-ţi spun
că a înflorit magnolia
şi florile ei parcă sunt ninse
de o iarnă târzie
că rândunelele-au venit
şi îşi scutură aripile
de prea mult soare
şi prea mult azur
că stelele ard mult mai aprinse
şi luna ne cheamă pe banca
acum pustie
căci tu ai plecat
lăsând în urmă primăvara
şi magnolia cu florile ninse
şi rândunelele...
pe toate singur eu să le-ndur
chiar şi fărâma aceea de bucurie...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam

voiam să rămân în aprilie
şi să ne iubim pe malul mării
sorbindu-ne săruturile
pe cenuşa poemelor arse

voiam să rămân în aprilie
şi să mă păcălesc de la început
că încă n-ai plecat
cu pletele negre-n şoapte

voiam să rămân în aprilie
pentru că în mai mă îndrăgostesc
de fiecare dată la primul zâmbet rujat
cu faţa ascunsă în florile de cireş

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nopţile reci

Îsi scutură nori acele albe
Cusute dantele cu fire subţiri
Însiră sfintele diafane salbe
Frunzele verzi rămân amintiri

Aici se ntalnesc prinţi si prinţese
In albul castelelor împletite
Fulgi de nea stă la mese
Coroana de gheaţă si ace înfrăţite

Se aud cântări se scutură cerul
Îngerii albi îsi scutură aripile
Fugii ce cad îi strânge gerul
În nopţile reci se nasc idile

Cum că a fost va fi si este
Iubiri rămase mereu în ger
Iubiri rămase de acum vestite
Iubiri eterne învăluite în mister

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de(-n)gheaţă

Nu sunt florile de gheaţă
Cum sunt florile de-ngheaţă;
Nu plâng florile de gheaţă
De cele ce iarna-ngheaţă,
Dar nici florile ce-ngheaţă,
De ele, când se dezgheaţă.

poezie de Marius Robu (5 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu eşti legătura cu rana
atunci când ne vorbim tăcerea
şi faci din viaţa mea
o ceremonie atât de pură

Vocea ta
e cea care plouă-n tăcerea febrei
tu-mi dezlegi ochii
şi te rog
să-mi vorbeşti mereu

Tu eşti adierea trandafirului
ce-şi flutură spinii
în tragedia vântului şi-a inimii
tu ai făcut din viaţa mea o poveste
în care cuvintele
sunt veştmintele
unor fascinante iluzii...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii se scutură de frunze. Timpul se scutură de oameni.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Estetica decadenţei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

somnul de iarnă -
toate florile rămân
în hibernare

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici, pe pământ

Aici, pe pământ toate florile de liliac mor,
Scurte sunt toate cântecele păsărilor,
În visul meu verile rămân
Mereu...

Aici, pe pământ buzele înfloresc
Fără atingerea diafană ce-o nutresc,

În visul meu săruturile rămân
Mereu...

Aici, pe pământ toţi se plâng,
Prieteniile şi iubirile se frâng,
În visul meu cuplurile rămân
Mereu...

poezie de Sully Prudhomme, traducere de Ramona Müller
Adăugat de Ramona Müller
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus

Ţi-am spus că te iubesc şi ţi-am dat drumul,
În înălţimi să zbori către un alt necunoscut
Şi am păstrat din umbra ta parfumul
Şi spinii trandafirului din inimi petrecut.

Ţi-am spus că te iubesc şi te-am eliberat,
Din straşnica închisoare a gândurilor mele,
Fără să-ţi spun că sufletu-mi rămâne de răni însângerat,
Asupra cărora am presărat, magnific praf de stele.

Ţi-am spus că te iubesc şi fără ca să ştii,
Ai preluat frumoasă, teribilă, ştafeta
Neîntâmplată, a unei mari iubiri târzii,
Cu care-am zdruncinat şi cerul şi planeta.

Ţi-am spus că te iubesc, fără nimic în schimb a cere,
Deşi de-a pururi, în veci, cerşind am să rămân,
Iubire închipuită, venin şi deopotrivă miere,
Fără să încerc vreodata asupra-ţi vreun asalt păgân!

Ţi-am spus că te iubesc şi ţi-am spus totul
Şi ce folos de totul, n-ai fi ştiut, de eu nu ţi-aş fi spus,
Şi daca-aş fi tăcut, la ce folos secretul?

Ţi-am spus că te iubesc. Ce dacă?
Naintea mea sau după, chiar zeci de guri ţi-au spus.

poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele rămân pe ramuri şi iarna

De când m-am născut
am pornit la luptă
fără armele necesare şi fără duşmănie,
încât m-am biruit şi am trecut mai departe.

Am suferit şi înfrângeri, dar mereu m-am refăcut,
am depăşit întotdeauna obişnuitelor obstacole
şi nu m-am depărtat de moştenirea rămasă.
Până azi sufletul meu înfloreşte şi se scutură,
fructele rămân pe ramuri şi iarna
seminţele lor încolţesc de fiecare dată lăstari.

Eu gust dulcele şi amarul cu buzele arse
şi-l invit şi pe Dumnezeu la masă
să-mi binecuvinteze cuvintele rostite
dând glas slavei divine.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se scutură florile frumoase ale primăverii când le bate vântul rece, aşa se macină zi cu zi mintea celor înzestraţi cu minte din cauza grijii pentru familia care-i împovărează.

Vasile Andru în Înţelepciune indiană (2005)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie (Lui Constantin Păun)

Spinii ce-ţi cresc lângă flori,
Sunt cam lipsiţi de splendori!
Ai mei toţi sunt o splendoare.
(Toţi spinii fiind în... floare!)

epigramă de Zorina Drăgnescu (1981)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Adio, dar rămân cu tine" (Emil Boc)

Drag guvern pe jumătate,
La moţiune ai căzut cu bine.
Te duc pe mai departe-n spate
"Adio, dar rămân cu tine".

epigramă de Vasile Iuşan (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile speranţei

Moleculele vieţii aduc florile speranţei
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Şi pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colţul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăişul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranţei scutură petalele
Sub cripta amintirii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La plante, spinii apără ce este bun, iar la unii oameni, spinii apără ceva rău sau atacă ceva bun.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Spini (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec par

îşi scutură cireşul florile roz pe lac
iar lebedele nopţii se-adăpostesc în undă,
perfidul întuneric îmi face iar pe plac
lăsând printr-o fisură lumina să pătrundă.

dar câtă-nţelepciune să-ndure liniştea
şi câtă strălucire vederea-mi să cuprindă,
pe mal plecat cireşul în floare cât să stea
când toaca ploii sparge a lacului oglindă?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!