Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Marin Moscu

Florile speranței

Moleculele vieții aduc florile speranței
Neamului meu, pus în gura icoanelor
Ce invadează crucile rânduite
Între meridianele lumii.
Pluta de salvare rămâne sicriul
Și pumnul de pământ peste care
Îngerii poartă aripile
Din creanga zăpezilor căzute
În calea amărăciunii.
Pe colțul inimii patinează visele
Vâjâind în parfumul virgin
Al plăcerilor din tăișul de rouă.
Cu noi a început ruleta rusească
A diviziunilor moleculare,
Floarea speranței scutură petalele
Sub cripta amintirii!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Citate similare

Beție cu miresme

trandafirii umplu pahare cu nectar
strâng roua nopții în petalele fine
aduc fericiri și iubirea în dar
în parfumul lor mă gândesc la tine.

florile speranței freamătă în zori
îmi povestesc despre o lume calmă
visele născute printre suave flori
zboară spre stele lansate din palmă.

să fie cântece și trandafiri în lume
boboci de lumină înfloresc în gând
am primit în dar o dragoste anume
vă salută pe toți rând pe rând.

din cupa unui trandafir beau rouă
mă îmbăt cu miresme nutrind viață nouă.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii

Păsările au zguduit zarea pentru a face plajă
Unde soarele învață să doarmă cu fața spre noi.
Toamna toacă frunzele cu foarfeca amintirii
Peste suflete sfinte, peste crucile puse-n noroi.

Tata râde-n adânc, mă-ntreabă dacă Unirea-i făcută,
Dacă nopțile sunt luminate de chelia lunii.
O cârtiță sătulă de ierburi, acoperite de tristețe,
Îi face galerii pe coasta unde au rădăcină prunii.

Troița numără lacrimile adânci și uscate,
Crucea îi șterge nasul plimbat prin uitate cimitire.
Tata mă întreabă dacă pe 1 Decembrie
Pot să-i aduc o cocardă tricoloră ca amintire.

Aprind o lumânare, o așez pe tăișul de coasă,
Să văd pasărea nopții care se ouă în lacrimi, acasă!

sonet de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Ciobotariu

Al vieții dar divin

Demult, credeam în nopți
cu stele infinite și-n cântecul de leagăn
din care m-am desprins
azi plânge o vioară
pe roșii trandafiri
ce-și scutură petale
pe vechi amintiri
mă copleșesc gânduri,
în suflet se scutură roua
și-n jarul speranței,
ce-mi bate la poartă
rămâne doar clipa...
credința mi-e una și cred în lumina
ce-mbracă pământul
în adevărul ce -nconjoară
al vieții dar divin.

poezie de (2017)
Adăugat de Maria CiobotariuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

ADN-ul neamului

Sinceritatea mea
Face boltă de lumină
Peste funinginea luminării
Care sortează
Sicriele neamului.

Sub sfânta icoană,
O felie de aer
M-apropie de creanga
Timpului
Imortalizat
În propriile
Relicve
Unde încă
Respir!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Fluture estetic

Înnodăm cu ardoare arterele sărutului
Cu pleoapele inimii din febra plăcerii,
Am descoperit poetul din tine, venind
Dintr-un fluture estetic în aripi cu atele.
Nu poți definitiva dumnezeiescul zbor,
Mă mulțumesc de tandrețea supusă
Încercării de-a ieși din captivitatea
Rădăcinilor străpunse de lacrimile
Crude a închegării tainelor mele,
Încolăcirii substanțiale a puterii
De a fi deasupra dorințelor pe care
Le înfăptuim, uitând că pleoapa surâsului
Rămâne febrilă peste încăpăținarea
Fluturilor de-a mânji cerul cu aripile
Din care izvorăsc bucuriilor noastre,
Calde rădăcini descoperite în privirea
Dimineții din bobul de rouă
Cu nerăbdarea inimii
De a fi fluturele poetului
Din care mușcă eternitatea clipele.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aripile speranței ne poartă, înălțându-ne deasupra puternicelor vânturi ale vieții.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Fărașul cu stele

Am netezit pavelele gândului
Cu florile așezate pe gulerul pământului,
Mi-am pus inima într-o cafea descântată
Să fie citită în iriși de fată.

Păcatele s-au rostogolit în gestul făcut,
Ca pe un gard cu vise în ie cusut,
Orbește curcubeul m-a dat peste cap,
În brațele tale mă-nghesui să-ncap.

Rodii din crengile stelelor pline
Mi-atinge uimirea sculptată în bine,
Pun catifea pe dâra cu semne,
Inelele iubirii sunt răni și însemne.

Stejarul din noi izvoarelor cântă,
Ghinda speranței ne binecuvântă,
Suntem zămisliți sub canoanele-i grele
S-adunăm bătrâneții fărașul cu stele!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea nu înseamnă speranța propriu-zisă, este ceea ce se numește prefața speranței. Iar dacă iarna împuținează florile, îngerii au suplimentat numărul acestora cu flori de gheață.

în Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele? (7 iulie 2018)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Codana și bradul

Soarele cuibărește-n floarea albă,
Pipăie petalele cu degete de foc,
Modelează o superbă salbă
S-o poarte o codană cu noroc.

Cerul lunecos se sprijină de-un brad,
Codana îl adună strâns la piept,
Pietrele din umbră sunt de jad,
Semne puse pentru drumul drept.

Închipuirea arde, mă grăbește
Să spun că-n poză eu sunt bradul,
Codana-i floarea ce zâmbește
Când soarele ne-atinge gardul.

Visele vieții ies din pâine,
Crucea de gânduri ne îmbină
Să ținem lângă noi un câine
Hrănit cu oase de lumină!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Dilatare

Dorințele mele, - vechi muze -,
Ies din spectrele inimii
Pentru a colora
Aripile fluturilor
Ce înveșmântează
Zborul.

Tu, pui pleoapele ostenite
Aripi peste aripi,
Dilatând
Pieptul vieții
Prin care trecem amândoi
Luminând!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Pomul cu spini sângerii

Ecoul cade pe arginți,
Gravitația rotește
Praful speranței,
Neobosite impulsuri
Dezbracă stufărișul
Jertfelor.
În regatul inimii
Îngerii cuibăresc
Veghea bucuriei,
Ramuri de zbor
Trec prin constelații.
Pomul cu spini sângerii
Umple cu speranțe
Altare de lacrimii.
Mărgăritarele veșnicesc
Furtunile de dor!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când cerul plânge și noaptea își lasă vălul peste petalele ofilite ale amintirii, atinge visul cu degetele de cerneală ale speranței, închide pleoapele timpului, fără să mai întrebi "De ce?", "Unde?"....


Adăugat de Lucreția Ionescu BuiciucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua Speranței

Singur pe lume
ce oare eram
fără tine, Iubito?
Între Cer și Pământ
numai tu pentru mine ești
Steaua Speranței în Ziua de mâine!

poezie de (20 mai 2017)
Adăugat de Mihai CucereaviiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Candela de dor aprinsă

Candela de dor aprinsă
Crește-n noi și nu se stinge,
Vremea bate în retrageri,
Anii ninși cine-i atinge?

Tu mai șlefuiești în lume
Stele-n cărți de poezii,
Vorbe dulci, gânduri supreme,
C-un buchet de flori le scrii.

Eu nu-ncap de fericire
Întru-mbrățișarea ta,
Tu ești floarea vorbitoare
Pusă-n galaxia mea!

Și cum ești așa departe,
Pe-un arhipelag de vânturi
Scurgi vulcanul amintirii
În doi ochi brodați cu gânduri.

Azi e Ziua Poeziei,
Plătim totul c-un sărut
Pus pe-o coală de hârtie,
Suflet drag, să nu te uit!


Doar așa-n mii de poeme
Inima va fi învinsă,
Purtând pe creasta speranței
Candela de dor aprinsă!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Să nu pierd visele

Să nu pierd visele
Am pus ochii-n călimară
Să se albăstrească
La noi, aici, în țară.

S-a albăstrit retina
Și albul ei din jur,
Nu mi-a ajuns culoarea,
Am început să fur.

Am furat câmpiei
Și cerului destul,
În clătinări nocturne
De hău am fost sătul.

Am străbătut caișii
Și florile de colț,
M-am înălțat pe munte
Să-i pun câte un bolț.

Să-nvârtă-a mea chemare,
Să caute în zori
Ochii de iubire
Care-mi dau fiori.

Demult eu am găsit
Doi ochi căprui, albaștri,
În timp ce ne iubeam
Treceam visele-n aștri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Între pământ și păcat

După colț ochii se desprind din aripi de păsări,
Gâtul se face furcă la cumpăna fântânii,
Mi-e dor să răscolesc nisipul amintirii,
Urma merge în patru labe s-o sfâșie căinii.

Trupul se face movilă ascunsă sub flori,
Parfumul lor adoarme petrecerea ielelor,
În legalitatea transferurilor de informații
Ies poemele transcrise din zodia stelelor.

Tu pui păsările noaptea s-o cuprindă,
Eu visez pe-o pernă din pietre și spini,
Răsăritul încolțește copacul dorinței
Să prindă la colț felina-n dinți cu străini.

Cumpăna se-ndoaie, fântâna ceru-l cuprinde,
Am durerea plăcerii să-ntreb trecătorii:
Peste a câta noapte voi înșela lumina
Între pământ și păcat, unde mor pețitorii?

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Trandafiri crescuți în icoane

Se scutură apusul în inima mea,
Fructele lui sunt nasturi de șoapte,
Îmi închid cămașa la gât cu o stea,
Mă zbat în spectacol de noapte.

Gura lumii soarbe zaț de cafea,
Ghicitori descriu frumos preaplinul:
Eu sunt eu, tu, și tu, ești cineva,
S-a înhumat în demiurg destinul.

Acum vocalizezi în toamna lungă
Aducând licoare amăgirii mele,
Canalii perfide se adună-n strungă
Să sugă lapte covăsit de stele.

Trufașii îngeri locuiesc mai sus
De cripta hibernării in balcoane
Unde tu, iubire, surâzător ai pus
Trandafiri să crească în icoane.

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Domino

Sub crucea încrederii destinul joacă domino
Cu inimile noastre înșirate în cerul iubirii,
Pune degetul pe rana ochilor, săgetați de lumină
Ochii poartă, puncte de suspensie ale amintirii.

Vântul pornește sângele rozelor în valve rezemate,
Un cerc măreț cât ecuatorul brațelor noastre
Desface aripile zborului, iadeșuri zgâriate-n colțuri
De curcubeul gândurilor inofensiv mototolite, albastre.

Munții urmelor urlă peste orizonturile firii,
Lacrimile trec în neodihna clepsidrei din trup,
Toate inimile înflorite-s strivite de dor și de timp,
Ale noastre îl scot pe Cupidon din gura unui lup!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Floarea iubirii aleargă în vânt...

Floarea iubirii aleargă în vânt,
Luceafărul serii o așează pe frunte,
Ea e născută din dulce cuvânt
Pus între două rime, ca punte.

Are picioare de stele sub frunze
Unde săgeți de amor se ascund,
Pe rotundul inimii vin buburuze
Să-și pună inel de logodnă, curând.

Tu râzi pe mormanul de vise,
Șuvițe de sânge pui în izvoare,
Zboruri line în clipe-s prelinse
S-adape simbolic o rază din zare.

Floare minune, din lumea de lut,
Coboară la mine fierbinte în sân,
Gura trufașă mereu să-ți sărut
În iarna prelungă cu fulgii din fân.

Prin două cuvinte, cu rime alese
Să ardem prezent și visare,
Să trecem în inimi neînțelese
Iubirea cu statui sub picioare!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visele

ca două țevi de pușcă din mine ochii tăi
bucăți de suflet mușcă - erup în largi văpăi
și rezemând tristețea de vag apus de soare
își scutură finețea în palidul de floare

ca două crengi căzute de ploaie la pământ
ții brațele cernute în crudul meu alint
cercând a mă reține în zona furibundă
a dragostei din tine ca apa de rotundă

pustie e cărarea pe care plec alene
spre mările din zarea cu lacrime pe gene
și țevile de pușcă și crengile căzute
din vise care mușcă se trec în vise mute...

poezie de (13 august 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Am un amstaff de 3 luni și e foarte rău, e doar cu gura după mușcat. Oare din ce cauză? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!